La inceputul acestui an, am avut onoarea si plăcerea de a-l întâlni împreună cu doi buni prieteni si camarazi de crez suveranist, pe dl profesor Corvin Lupu. Chiar acasa, la poalele muntilor Făgăraș – în „bârlogul Lupului”. Am asistat la o remarcabila si exceptionala lecție de suveranism autentic, cu o putenica incarcatura nationalista, patriotica si crestina. Exact la fel, cum la sfarsitul anilor 90, dl profesor Raul Volcinschi, ne învăța la Cluj, pe mine și Ionuț Țene tainele si ABC-ul suveranismului sau a românismului absolut, cum frumos îl denumea dânsul. Autenticii suveraniști s-au plămădit în anii `90.
Săptămâna aceasta, am ascultat cu mare plăcere
emisiunea dl profesor Corvin Lupu, realizata de dl. Calistrat Atudorei – tot pe
teme legate de suveranism si suveranitate. Curajul in abordarea acestui subiect
sensibil, bagajul extrem de bogat de informatii, precum si concluziile excelent
argumentate, ma determina sa-l recomand tuturor celor, in a caror piept bate o
inima suveranistă. Dar mai bine sa dau cuvântul…”amfitrionului” suveranismului
românesc…”Relele mari vin din Occident. Acesta este marele adevăr. Dar noi am
luat, doar gazeta de perete, care ne-a fost arata zeci de ani. Comunistii nu au
stiut sa comunice cu poporul roman. Nu au comunicat de frica Uniunii Sovietice.
Ca urmare poporul nu a luat informatia de care avea nevoie, de la Statul Roman.
Si atunci ce a facut ? A pus urechea mai intai la „Vocea Americii” si apoi la
„Europa Libera” (ambele controlate si dirijate de Securitate si evreimea neo-marxistă).
In acel moment poporul român a devenit prizonierul Occidentului. S-a trezit la
pasul următor, in care Occidentul ne-a luat aproape toata tara. Ne-au mai lăsat
niste pământuri, intreprinderi mici si mijlocii, care sunt lăsate pentru ca tin
mare parte din bugetul tarii. Exclusiv de acolo impozitează si colectează azi
ANAF-ul. Deci acesta a fost drumul. România a pierdut „Razboiul Rece”, când
poporul roman a devenit prizonierul „Europei Libere”? Spre deosebire de noi,
polonezii nu au pierdut acest război. Pentru ca urechea lor era la Papa de la
Roma. Care era polonez. Cu origini vechi românești! Care a sărutat pământul
României – singura tara ortodoxa pe care a vizitat-o. Papa Ioan Paul al II-lea
a stiut sa-si ajute poporul intr-un mod extraordinar. Astfel in momentul in
care se pregătea transferul de influenta sovietica din Europa de Est spre
Occident, Papa Ioan Paul al II-lea, a făcut numeroase vizite in Polonia. Unde a
adunat si unit toata clasa politica dizidenta, ce urma sa preia conducerea tarii.
Le-a spus așa – mai oameni buni, lumea se va schimba. Sovieticii au fost aici
45 de ani si ne-au mancat sufletul. Caci acum vor pleca, dar ne rămân
fabricile, uzinele, minele, șantierele navale, resursele. Dar vor veni cei din
Vest, care vor vrea sa pună mâna pe toate acestea, pe care sovieticiii nu le
vor lua cu ei, cand vor pleca. Nu le dați nimica, pentru ca le vor distruge, le
vor falimenta voit. Si uite așa, polonezii au știut ce si cum sa facă…ce
retrocedari. Retrocedări în limita a 30.000 de mărci germane, pe o perioada de
un an. Si primeau banii, daca semnau ca nu mai au nici o pretenție. Apoi toata
industria de securitate poloneza, care la noi in tara a disparut, impreuna cu
resursele naturale, energia si sistemul bancar – pachetele majoritare de acțiuni
sunt absolut toate la statul polonez. Nu cum am făcut noi – am falimentat, am
„privatizat”, am distrus, am dat totul la străini si apoi ne-am împrumutat tot
la străini, la cele mai mari dobânzi din lume ! Dar ei, polonezii nu au avut
trădători ca si noi…gen Petre Roman, Isarescu – „stăpanul inelelor”. Poporul
român are nevoie de adevăr ! Pericolul cel mare este ca poporul aflat in
ignoranța, să urmeze pe călăii si asasinii lui. Asasini economici, politici,
sociali, etnici…”
In concluziune – dacă bolșevicii ne-au mâncat
sufletul, Occidentul Colectiv ne-a distrus tot…industria, agricultura,
învățământul, sistemul medical, cultura…absolut totul. Cum a fost posibil? Prin
cozile cozilor de topor, caci nu-i asa – „imi place trădarea, dar urăsc pe
trădători”. Azi mai mult decât oricând !
Cristian
Ardeleanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu