Pleoapa nopții
Vine-agale noaptea și mă înapoiez în taina ei. Pe
pervazul gândului
zvâcnesc lăcrimări într-un concert al destinului și
singurătății.
Pânza lacrimilor cerului curăță oglinda lumii crudă.
Sub pălăria nopții dau liber gândurilor. Liber să se-ntâlnească
cu ale tale.
Îmi doresc să le putem domina și dimineața cu rouă
pe dinți să ni le-aducă tefere acasă.
Tăcerea nopții mă-nfioară. Departele-şi târăşte
aproapele până la urechea obosită.
Nevoile m-au aruncat departe de casă și uitarea nu
plânge.
Noaptea mă mângâie la tâmplele vechi. Privirea
adâncă a nopții când stau în poarta ei cu pleoapele închise mă amenință cu noi
zori.
Un sân obraznic mă zguduie de mână.
Să vină zorile!
12122024-B. Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu