Lăcrimez din nou...

 

S-a stins din viaţă Doru Fârte, actor din garda veche a Teatrului Regina Maria

Actorul a fost repartizat la Oradea imediat după finalizarea Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti.

Instituţia a anunţat că actorul Doru Fârte a părăsit această lume în data de 19 februarie. Născut în 10 martie 1961, la Ulmeni, Maramureș, a urmat Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1988, clasa prestigioasei artiste Olga Tudorache. A fost repartizat la Oradea imediat după finalizarea studiilor, unde a rămas până în 2006, iar aici a avut un parcurs demn de laudă.

„Doru Fîrte a jucat, încă de la început, roluri importante, principale sau de mare întindere… dovedeşte o sensibilitate certă, gândindu-şi adesea personajele în nota lor muzicală. Cel puţin trei roluri din cariera sa l-au recomandat pentru prioritatea de a le fi dat viaţă el, actorul–muzician: este rolul Don Baker din „Numai fluturii sunt liberi” de Leonard Gershe, El – în „Anonimul veneţian” de Giuseppe Berto şi Mozart însuşi în „Amadeus” de Peter Shaffer (în reluarea spectacolului), capodoperă semnată de Alexandru Darie.” (Elisabeta Pop, critic de teatru și fost secretar literar al teatrului).

Odihnă veșnică! Sincere condoleanțe familiei! (BIHOREANUL)

                                                                       ***

Acesta a fost link-ul (citiți mai sus articolul) pe care l-am primit de la o prietenă. Anul trecut m-a sunat Doru Fîrte să-mi spună că are probleme de sănătate și Oradea nu s-a dovedit atât de primitoare cu el ca la începutul carierei! Era bolnav, nemulțumit și supărat! Mi-a cerut un ajutor financiar. I l-am oferit! Pentru medicamente! Prietenii de la Baia Mare și OJT îl regretă! Era frumos, altruist și talentat! Numai profesorul Ion P. Pop cât a scris despre el...La Baia Mare a și regizat...Boem și elegant! Așa a fost Doru! Ca și Olga, discipola! Ce a fost în sufletul lui, numai el știe...S-a dăruit scenei și vieții! A trăi la maxim! Am avut ocazia să petrec cu el!

                                                               

                                                                ***

Repartizat la Oradea, Doru Fîrte a jucat, încă de la început, roluri importante, principale sau de mare întindere: Mihai Dabija (tânărul rebel „cu probleme” din spectacolul „Valsul de la miezul nopţii” de Viorel Cacoveanu) sau Teofil („Camera de alături” de Paul Everac), Cis („Secretul familiei Posket” de Arthur W.Pinero) – roluri perfect potrivite cu vârsta tânărului actor. Absolvent al unei clase de liceu de oboi, Doru Fîrte dovedeşte o sensibilitate certă, gândindu-şi adesea personajele în nota lor muzicală. Cel puţin trei roluri din cariera sa l-au recomandat pentru prioritatea de a le fi dat viaţă el, actorul–muzician: este rolul Don Baker din „Numai fluturii sunt liberi” de Leonard Gershe, El – în „Anonimul veneţian” de Giuseppe Berto şi Mozart însuşi în Amadeus de Peter Shaffer (în reluarea spectacolului), capodoperă semnată de Alexandru Darie.

Doru Fîrte interpretează cu aplomb, dar şi cu o mare plăcere a jocului, roluri grave, dramatice: Dragomir în „Năpasta” de I.L.Caragiale, Bărbatul cu ziarul în „...Şi cu violoncelul ce facem?” de Matei Vişniec, Garcin în „Uşi închise” de Jean-Paul Sartre, Regele Ignaţiu în „Ivona, principesa Burgundiei” de Witold Gombrowicz, Trofimov în „Livada de vişini” de A.P.Cehov, dând personajelor relief şi punctând cu inteligenţă şi propria capacitate creatoare, personalitatea acestora: „Personajul trebuie să fie viu, credibil, uşor de «decodat»”.

Doru Fîrte este mai degrabă un actor dornic să ştie totul despre personajul pe care-l joacă şi, mai ales, să fie pe deplin convins de coerenţa viziunii regizorale: „Regizorii cu care am făcut lucruri bune – mărturiseşte el, în interviul publicat în volumul „Teatrul din interior, teatrul din culise” de Elisabeta Pop – sunt cei care m-au tratat ca pe un creator şi nu ca pe un executant”. Iată de ce  şi-a dat măsura adevărată a talentului său, mai ales când regizorii l-au convins. Aşa s-a întâmplat în spectacolele regizorilor Cornel Mihalache (Anatoli în „Căutăm urgent ginere comunist” de Nikolai Erdman), Petru Vutcărău („...Şi cu violoncelul ce facem?” de Matei Vişniec), Alexandru Darie („Amadeus” de Peter Shaffer), Mihai Măniuţiu („Electra” după Sofocle şi Euripide sau „Shoah.Versiunea Primo Levi”), Alexandru Colpacci (Orlando în „Cum vă place” de William Shakespeare).

A făcut două savuroase compoziţii demne de reţinut, în două cunoscute personaje caragialeene: Jupân Dumitrache în „O noapte furtunoasă” şi Iancu Pampon în „D’ale carnavalului”.

Momentan este plecat în Italia, împreună cu soţia. A renunţat, din motive strict materiale, pentru o vreme, la profesie, dar avem convingerea că se va întoarce curând la „dragostea dintâi”.

(Prezentare de Elisabeta Pop)

  Fişă artistică – Teatrul de Stat Oradea

• Teofil Hotăranu în CAMERA DE ALĂTURI de Paul Everac, 1988, r.Ion Mâinea
• Mihai Dabija în VALSUL DE LA MIEZUL NOPŢII de Viorel Cacoveanu, 1989, r.Nicoleta Toia
• Marcu în GOANA de Paul Ioachim, 1989, r.Sergiu Savin
• Lenea în PĂDUREA AURIE de Valentin Avrigeanu, 1989, r.Valentin Avrigeanu
• Stan şi Ilie în PĂDUREA AURIE de Valentin Avrigeanu, 1989, r.Valentin Avrigeanu
• Interpret în FĂRĂ CENZURĂ, 1990, r.Sergiu Savin
• Trofimov în LIVADA DE VIŞINI de A.P.Cehov, 1990, r.Laurian Oniga
• Cis Farrington în SECRETUL FAMILIEI POSKET de Arthur W.Pinero, 1990, r.Ion Mâinea
• Denny în NEBUNELE VACANŢE LA NEW-YORK de Carolyn Green, 1990, r.Eugen Harizomenov
• Jack Chasney în MĂTUŞA LUI CHARLEY de Brandon Thomas, 1990, r.Eugen Mercus
• Mozart şi Venticelli 2 în AMADEUS (reluare) de Peter Shaffer, 1991, r.Alexandru Darie
• Dinu în IVANCA de Lucian Blaga, 1991, r.Tudor Chirilă
• Anatoli în CĂUTĂM URGENT GINERE COMUNIST (MANDATUL) de Nikolai Erdman, 1991, r.Cornel Mihalache
• Don Baker în NUMAI FLUTURII SUNT LIBERI de Leonard Gershe, 1992, r.Szombati Gille Otto
• Interpret în IUBIREA-I DOAR O GLUMĂ?, 1992, r.Daniel Vulcu
• Antonio în FURTUNA de William Shakespeare, 1992, r.Tudor Chirilă

• Nepotul lui Scrooge şi Ali Baba în POVESTE DE  CRĂCIUN de Silvia Kerim după Charles Dickens, 1992, r.Rodica Radu
• Bărbatul cu ziarul în … ŞI CU VIOLONCELUL CE FACEM? de Matei Vişniec, 1995, r.Petru Vutcărău
• Orlando în CUM VĂ PLACE de William Shakespeare, 1996, r.Alexandru Colpacci
• Directorul de cabaret în AFARĂ ÎN FAŢA UŞII de Wolfgang Borchert, 1996, r.Sergiu Savin
• Antrax în PROCES PENTRU UMBRA UNUI MĂGAR de Friedrich Dürrenmatt, 1997, r.Cristian Ioan
• Ballio în PSEUDOLUS de Plaut, 1997,  r.Tudor Chirilă
• Dragomir NĂPASTA de I.L.Caragiale, 1997, r.Radu Ghiţulescu
• Geronte în DOCTOR FĂRĂ VOIE de Molière, 1998, r.Radu Ghiţulescu
• Ion Micu în DACĂ DRAGOSTE NU E… de Elena Preda şi Eugen Ţugulea după romanul  lui Marin Preda, 1998, r.Eugen Ţugulea
• Toma în RĂCEALA de Marin Sorescu, 1998, r.Ion Ciubotaru
• Traducerea, adaptarea şi El în ANONIMUL VENEŢIAN de Giuseppe Berto, 1998, r.Vitalii Lupaşcu
• Udrea în STEAUA FĂRĂ NUME de Mihail Sebastian, 1999, r.Florin Antoniu
• Jupân Dumitrache în O NOAPTE FURTUNOASĂ de I.L.Caragiale, 1999, r.Ion Ciubotaru
• Garcin în UŞI ÎNCHISE de Jean-Paul Sartre, 2000, r.Alina Hiristea
• Georges în CABARET ÎN FAMILIE după o idee de Jean Poiret, 2001, r.Daniel Vulcu
• Duminică în DOM JUAN de Molière, 2001, r.Radu Nichifor
• Regele Ignaţiu în IVONA, PRINCIPESA BURGUNDIEI de Witold Gombrowicz, 2002, r.Alina Hiristea
• Iancu Pampon în D’ALE CARNAVALULUI de I.L.Caragiale, 2002, r.Ion Sapdaru
• Maiorul în JOCUL DE-A VACANŢA DE Mihail Sebastian, 2003, r.Radu Nichifor
• Corifeul în ELECTRA după Sofocle şi Euripide, 2004, r.Mihai Măniuţiu
• Regia artistică la LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT, 2004
• Rol în Corul evreiesc în SHOAH. VERSIUNEA PRIMO LEVI, scenariul de Mihai Măniuţiu după interviuri cu Primo Levi, 2004, r.Mihai Măniuţiu
• Ducele în OAMENII CAVERNELOR de William Saroyan, 2005, r.Emil Sauciuc
• Regia artistică  la STRIP-TEASE de Slawomir Mrožek, 2006
• Bărbatul cu ziarul în ...ŞI CU VIOLONCELUL CE FACEM? de Matei Vişniec, 2006, r.Petru Vutcărău.

• GDL