VOI CULEGE TIMP DIN CERUL MEU
recenzie de Mihaela CD
Respectând o structură pe care
am mai întâlnit-o la cărțile scriitorului Vasile Bele și de această
dată volumul de versuri cu un conținut de 176 de pagini este împărțit pe 3
secțiuni : Secțiunea Poeme, Secțiunea Acrostihuri, Secțiunea Poeme
Îngemănate
Coperta lucioasă, elegantă, de un albastru
splendid ce întruchipează bolta literară a poetului Vasile Bele brodată cu
stele de timp, ne invită să intrăm pe poarta timpului nemărginit și
să pătrundem în universul său liric, nemuritor:
Volumul începe cu un motto al autorului: „ Pentru atunci
când clipele pierdute în foșnetul de vânt vor prinde rădăcini, dar și pentru
când doar picuri de ploaie, își vor duce veacul speranței prin privirile de
curcubeu’’ (Vasile Bele)
Trecerea timpului este unul dintre
subiectele care i-au preocupat dintotdeauna pe poeți, iar slovele atunci când
se află în mâna unui arhitect desăvârșit al poeziei, precum este poetul
Vasile Bele, vor naște splendide metafore ce vor adăpa sufletele însetate de
frumos ale iubitorilor de poezie.
Poetul Vasile Bele cunoaște
arta transformării cuvintelor și impresionează cu fiecare nouă carte
pe care o publică. Cuvintele se topesc sub greutatea condeiului său și se lasă
modelate armonios pentru a cânta într-o simfonie poetică a sufletului.
Cât de frumos armonizează poetul cuvintele
în încercarea opririi timpului! „ Sleit de putere voi fura/de la o
stâncă-plină de albastru/ rădăcinile pictate cu tămâie/pentru a opri timpul în
loc/și a înveșnici clipa unui/zbor de cuvinte’’ ( Voi culege timp din
cerul meu)
Dar timpul nu poate fi oprit și ’’Izvorul
dintre două clipe de rouă/ cerne lumină și cuvânt/pentru a broda pe cer/o
troiță pentru sfințire’’ (Singur prin lume)
Poetul face ‚ „Popas
între amintiri și anotimpuri’’, lăsând „amintirile pierdute” să
plece îndreptându-se spre „ anotimpurile ce vor veni’’. Timpul se
măsoară în anotimpuri, luni și zile, iar poetul îi face câte un poem fiecărei zile
a săptămânii. Ziua de luni este ‚’’născută în tăcere/din iubire și
dăruită/unui sărut de rouă’’, iar marți, „Când se trezeau
zorii zilei de marți/I-am pus cununa de smarald/pe chipul plin de albastru’’.
Ziua de miercuri o întâmpină cu bucurie:
„ voi culege roadele iubirii/nimic din ce a fost ieri nu îmi mai
amintește/decât de ziua de miercuri’’ iar joi, „ vom adormi
sub miros de busuioc...”.
Poemul zilei de vineri sună așa: ‚
„Te-am ascultat muză și am alergat după libertate’’ pentru
că sâmbătă să facă un „ popas între timp și
anotimp’’ iar duminică să scrie poemul, „Sfântă Duminică, apără-ne
și ne ocrotește...’’
Poetul, acel ardelean neaoș cu ’’inima
bună’’ născut în ’’clipa de lumină’’, dăruiește
necondiționat cititorului slove îmbrăcate în „muzica gândului’’,
culese din lacrima sufletului, în „sărut de rouă’’ și așezate în
vers.
Înfrățirea poetului cu natura este
evidentă, căci „curge seninul /din verdele-miracol/iar libertatea zborului
/culege lacrima/și scânteie de rouă’’ ( Curge seninul)
Poetul se simte dator locurilor natale,
înaintașilor „care-au luptat pentru un trai curat și bun și nepătat’’ (
Mai am o datorie.1.) iar glia străbună îi este sfântă comoară, căreia i se
închină și îi dedică adevărate ode: „ Mă închin,/ție, glie-pământ/sfânt/rugăciune/rostită
în seninul/verdelui-miracol’’(Mă închin)
Poetul pleacă la drum în „Pribegia
albastrului necălcat’’ să adune amintiri „din seninul inimii’’ pe
care le dedică „ pentru tine muza albastră/învelită-n libertate’’ ,
de (Ziua internațională a inimii)
Printre căutări, poetul asculta „ Tăcerea
timpului’’ care‚ „ cerne ruginiu’’, semn că toamna
vieții l-a ajuns dar își spune : „Voi culege timp din cerul meu’’,
într-un „ film fără anotimp’’, dintr-o „ floare
fără timp’’ în „sărutul dimineții’’.
Ca să poți aprecia cu adevărat poezia
trebuie să îi asculți muzica așa cum spunea Voltaire „Poezia este un
fel de muzică, trebuie să o auzi ca să o apreciezi’’. (Voltaire) Vocea
inimii poetului Vasile Bele cântă în versuri presărate cu divin prin talanții
ce i-au fost dăruiți la naștere.
Superbe sunt construcțiile poetice pe care
le așterne în poemele dedicate în amintirea marelui nostru poet
național Mihai Eminescu: „Știu că nu pot opri visul albastru/să-și cearnă
povestea de iubire/dar , acolo, LA MIJLOC DE CODRU,/așteaptă lacrima plină de
zâmbet/ să fie dăruită unui sărut’’ (REMEMBER EMINESCU.1.)
Gândul poetului călătorește ‚ „Între
culoare și cuvânt’’ prin clipe de emoție și bucurie, „în timp
ce clopotul bisericii ne va chema la rugăciune ’’ și astfel’’ s-a
mai născut o punte între așteptări’’ măsurând în vers fiecare zi
din cele 7 care au mai rămas până la momentul mult așteptat: „OPREȘTE-MĂ
LA TINE MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ ÎN TINE ANOTIMP! GÂNDURI ȘI EMOȚII...’’
Secțiunea Acrostihuri
și Secțiunea Poeme Îngemănate relevă pe lângă talentul deosebit și
priceperea artistică în construcții poetice inedite, caracterul altruist,
dăruirea și iubirea de oameni pe care o are poetul Vasile Bele pentru colegii
de breaslă. Căci, înainte de toate, chiar înainte de a fi poet, este
el OMUL Vasile Bele, omul creat din iubire de Dumnezeu, pentru
iubire de oameni. Pentru autorul Vasile Bele
în inima sa ar fi un cumplit întuneric dacă nu ar exista
iubirea de oameni, așa cum ne spune citatul lui Goethe: „Ce e pentru inima
noastră o lume fără iubire? E ca o lanternă fără lumină” – Johann
Wolfgang von Goethe
În volumul de poezii VOI
CULEGE TIMP DIN CERUL MEU vom găsi nemurirea clipei îmbrăcată în bob
de rouă, vom găsi perle rare ale sufletului poetului înzestrat cu frumos,
vom găsi cuvinte sfințite, îmbrăcate în senin și bunătate.
Pășind în universul poetic al scriitorului
Vasile Bele vom înțelege că în ființa scriitorului trăiește o
inimă imensă, în care este loc pentru toți cei cu care acesta
interacționează, care bate pentru semeni în primul rând și abia apoi pentru
sine, care se dăruiește necondiționat pe altarul literaturii contemporane,
pentru noi, cititorii de azi și pentru generațiile care vor veni.
Mihaela CD
TWUC, LSR, WPAC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu