ÎNTRE VIS ȘI VIAȚĂ
Motto: În
fiecare clipă a vieții suntem cu un picior în poveste și cu celălalt în gol...
Scrierea
are patru părți distincte cu titlurile: Fata din vis, Serena, Călătoria și Drumul speranței. Cu toate că are această
împărțire, la povestire se poate cu
ușurință observa că există o continuitate a desfășurării întâmplărilor
relatate. Apare același personaj Luca ce
pendulează între vis și realitate. Tot ceea ce simte fiind treaz sau adormit,
perioadă în care visează o serie de întâmplări reale sau închipuite, ele au loc
a se exprima în aceste povestiri. E o chemare din astral, simte o lumină
benefică ce-l atrage și-l îndrumă spre înalt, se lasă condus de energia
luminoasă și de sentimentele de iubire pe care le simte. Pare a fi un om lipsit
de apărare și discernământ, dar pe parcursul derulării evenimentelor, se
dovedește că a fost foarte determinat în a-și vedea visul împlinit.
Idila începe
printr-o întâlnire astrală care-l poartă pe eroul principal prin vis și prin
realitate până la deznodământul fericit când el, omul spiritual e
convins că trebuie să păzească comoara ascunsă-n Munții Apuseni, la un loc sacru din România.
Se caută
ca-n orice legendă explicarea fantastică a unui fapt real. Posibil ca acea
familie deja creată în inima muntelui să stea acolo pentru totdeauna ca și
savanții de la Roma care păstrează-n subteran arhivele secrete ale Vaticanului.
(informare Emil Străinu). Unii cred că în vis de fapt călătorim cu sufletul într-o
lume paralelă iar dacă știm să interpretăm această călătorie fantastică, atunci
visele se pot realiza.
Câteva
aspecte ale narațiunii: dacii conduși de Zamolxis urcă muntele ducând cu ei
care pline de aur, fugind din fața inamicului, reușesc să intre printr-o poartă
misterioasă în munte care se-nchide-n urma lor. E, de fapt, o legendă căreia se
caută a i se da o explicație plauzibilă. Așa cum recunoaște scriitorul Eugen
Baciu în Nota de autor unele întâmplări fac parte din legendele populare ale înaintașilor
noștri și în care există un sâmbure de adevăr.
Locuri
secrete, întâmplări magice, între vis și realitate, oameni aleși pentru a
percepe unele întâmplări și a porni pe drumuri necunoscute. El, Luca –
personajul principal devine păstrătorul și apărătorul unui loc deosebit unde au
trăit înțelepții lumii, un fel de SHAMBALA, o țară ascunsă în interiorul
pământului unde au acces doar cei aleși. Aceasta se află într-o lume paralelă,
invizibilă, cei de acolo pot vedea ce se întâmplă pe Pământ și pot intreveni
pentru a corecta în bine destinul planetei albastre.
E un vis în
care se caută orizontul de purpură, luminița de la capătul tunelului, zboară
spre întinderi neștiute cu gândul și speranța că va găsi ceea ce dorește din
inimă. Picioarele-l duc departe, departe... lasă casa lui în urmă, merge să mai
vadă o dată casa părinților, care nu mai erau „acasă” plecaseră de vreo doi ani
în Ungaria și nu mai știa nimic de ei. Cu aripi de miracol înfruntă CĂLĂTORIA
VIEȚII dar nu se dă bătut niciodată, speră să ajungă la tărâmul de vis.
Ideile
exprimate emoțional sunt transmise naturii înconjurătoare care este pictată
prin cuvinte conform sentimentelor exprimate:
-„Vedea
acum o vale luminoasă în care căsuțele rare cu loc de pășune păreau desus ca
niște mușuroaie cenușii în verdele virgin al câmpului”.
Sufletul își
începu călătoria astrală lăsând trupul să se odihnească.
Un corb
negru ca tăciunele îl îndemna să meargă la Peștera lui Dionisie, are mereu
sentimentul că e frate cu cerul și cu stelele, cu muntele și cu toate ființele
vii. Cei doi îndrăgostiți se întâlnesc într-o dimensiune astrală, el plutește
ușor „călăuzit de acel duh de abur”iar mai târziu, în acel moment îl
încorsetă o puternică rază „de lumină,
apoi fu absorbit în trup”.
Merge
înainte scăldat în baia de lumină ce-l încălzește căutând SHANGRI-LA, acea
frumusețe fără margini a Divinului sau calea către fericire cum ar zice
scriitorul Marius Ghidel.
Însuși
scriitorul recunoaște:
„Cert este
că omul nu este doar ceea ce este, ci este mult mai mult de atât. El este un
microcosmos parte din marele macrocosmos. O părticică de energie din imensa
energie a lui Dumnezeu”.
Între cele
patru povestiri există o legătură prin
același personaj central Luca, un om ca toți oamenii care se subestimează, dar care are un ideal de atins, pe care nici
el nu-l percepe, dar...călătorește într-o lume paralelă la îndemnul unui
vultur. Întâmplările și calea spre comoara ascunsă în munți de daci parcă vin
dintr-o memorie ancestrală, e „datul sorții” să meargă acel om „ales”
acolo, departe în munți unde să-și întâlnească ursita și să-și continue visul
în realitate. Viața lui Luca a fost o călătorie a spiritului prin forme
materiale mai subtile precum lumina, imaginea,imaginația despre care Enistein
scria că este mai importantă decât cunoașterea.
Luca face o
călătorie a vieții sale spre fericire și păstrare a zestrei spirituale și
materiale a dacilor conduși de Zamolxe. Ne imaginăm că o dată ajuns în acea
locație unde o întâlnește pe aleasa inimii, va rămâne acolo pentru totdeauna
sau până când va sosi un alt mesager ales de pronia divină care să păzească
acel loc ascuns în inima pădurii de privirile oamenilor răutăcioși.
Se pare că
Luca a realizat un salt cuantic prin timp, ajungând acolo unde-și dorea
cu ardoare, cu multă energie și emoție, cu gânduri pozitive.Se zice că ești viu
când ai multe vibrații emoționale pozitive.
Pendulând cu
imaginația între realitate și vis, Eugen Baciu scrie o poveste de dragoste cu
dorințe împlinite având un stil personalizat cu întâmplări interesante care îi
țin treaz pe cititor și cu descrieri de
natură potrivite sentimentelor umane exprimate.
Felicităm
autorul și-i dorim inspirație fructuoasă în abordarea descrierii altor legende
românești din folclorul autohton sau din memoria ancestrală.
Prof.
OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni, MM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu