Cuprins:
1. Participanți la
pelerinaj
2. Muntele Athos, scurtă
prezentare
3. Sinteză, cu traseele
parcurse pe Muntele Athos, pe ore
4. Prezentarea, pe larg,
a pelerinajului
4.1. Duminică 9 martie 2025
4.2. Luni 10 martie 2025
4.3. Slujbele în Sfântul Munte Athos
4.4. Marți 11 martie 2025
4.5. Miercuri 12 martie 2025
4.6. Joi 13 martie 2025
5. Starea drumurilor și
circulația pe acestea, în Muntele Athos
Bibliografie
Rezumat
Pe globul pământesc
există circa 200 de „Capitale ale lumii”,
cu mari diferențe între ele, precum și cu multe elemente comune, specifice
oricărei capitale de țară.
Există însă o singură „Capitală în lume”, unică în felul său,
care nu se aseamănă cu niciuna dintre celelalte capitale.
Acesta este „Capitala Mondială
a Ortodoxiei Universale”, aflată pe„Sfântul Munte Athos”.
În aceasta am fost, unde
am participat la mai multe ritualuri religioase importante am mers la zeci de
mănăstiri, schituri, chilii, biserici, am discutat cu mai muți monahi.
Multe persoane doresc să aibă acces la un material care să prezinte, pe înțelesul omului obișnuit, cât mai
complet, corect (rațional) și fără nici un fel de fanatisme, cât mai multe din
realitățile specifice Sfântului Munte Athos.
Cu acest scop am elaborat
acest material, pe care îl prezint spre beneficiul public.
1. Participanți la pelerinaj
Pelerinajul a avut loc în anul 2025, între duminică 9 martie, ora 13:30, și
joi 13 martie, ora 22.00.
La acest pelerinaj am participat eu cu alte două persoane, respectiv cu
B.O. și cu B.S.
Deplasarea
s-a făcut cu autoturismul proprietate personală al familiei B.O., marca Nissan,
de 7 locuri, de 2500 cm3 (centimetrii cubi) și de 171 CP (cai putere), un autoturism cu care
deplasarea este foarte confortabilă până în Grecia, în Ouranopoli,
un mic oraș-port vamal, aflat la granița cu „Republica Autonomă a Sfântului
Munte Athos”.
2. Muntele Athos,
scurtă prezentare
Sfântul Munte Athos este considerat a fi „capitala mondială a Ortodoxiei Universale”,
o fortăreaţă sau un bastion al ortodoxiei, fiind o adevărată republică
monahală.
Muntele Athos mai este cunoscut și cu denumirile de „Sfântul
Munte Athos”, „Regiunea Muntele Athos”,
„Republica Muntele Athos”, „Republica Autonomă a Sfântului Munte Athos”.
1.
Muntele Athos este un munte în nord-estul Greciei, în regiunea grecească
Macedonia Centrală, în peninsula orientată de la nord-vest spre sud-est, care
este în cea mai mare parte muntoasă, cu până la 2.033 de metri înălțime a vârfului Athon. Peninsula are o lungime
de până la 60 de km și o lățime ce variază între 8 km și 12 km, aria totală
fiind de 360 km pătrați.
2.
În Muntele Athos se află 20 de mănăstiri, 14 schituri și o mulțime de chilii
călugărești, toate numai ortodoxe, în care trăiesc peste1.500 de monahi
ortodocși, Datele recensământului grec din 2011 indică o populație de 1.830
călugări.
3.
Muntele Athos este o regiunea autonomă din punct de vedere administrativ,
alcătuind un stat monastic cu capitala la Kareia, iar în transcriere cu alfabet latin, Karyes.
4.
Accesul în „Republica Autonomă a Sfântului Munte Athos” se face numai cu aprobări și prin trecerea prin vamă.
5.
Deși legat de pământ, Muntele Athos este practic accesibil cel mai mult (peste
97%) cu feribotul.
5.1) fie din portul de la
Ouranopoli, aflat lângă Turnul
Bizantin, aflat pe țărmul apusean,
5.2) fie din portul de la
Ierrisos,
aflat pe țărmul răsăritean.
Accesul pe cale terestră
este costisitor, greoi și folosit de foarte puține persoane (de sub 3% din totalul
pelerinilor).
Înainte de îmbarcare pe feribot, toți vizitatorii trebuie să obțină o viză,
numită „diamonitirion”, care este
redactată în limba greacă și datată folosind calendarul iulian, fiind semnată
de către patru secretari ai unor mănăstiri importante. Se atestă permisiunea de
acces pe Sfântul Munte și de cazare în mănăstirile de acolo, pe durata
pelerinajului.
6. Pe Muntele Athos, nu este permis accesul femeilor.
7. Lista celor
douăzeci de mănăstiri,în ordinea ierarhică stabilită, este următoarea:
1. Mănăstirea Marea
Lavră. 2. Mănăstirea Vatopedu. 3. Mănăstirea Iviru. 4. Mănăstirea Hilandaru. 5.
Mănăstirea Dionisiu. 6. Mănăstirea Cutlumuș. 7. Mănăstirea Pantocrator. 8.
Mănăstirea Xiropotamu. 9. Mănăstirea Zografu. 10. Mănăstirea Dochiaru. 11.
Mănăstirea Caracalu. 12. Mănăstirea Filoteu. 13. Mănăstirea SimonosPetras. 14.
Mănăstirea Sfântul Pavel. 15. Mănăstirea Stavronichita. 16. Mănăstirea
Xenofont. 17. Mănăstirea Grigoriu. 18. Mănăstirea Esfigmenu. 19. Mănăstirea
Sfântul Pantelimon. 20. Mănăstirea Constamonitu.
8. Lista
schituriloreste următoarea:
1. Schitul Sfânta Treime.
2. Schitul Sfântul Dimitrie, cunoscut mai mult de români ca „Schitul Lacu”,
românesc. 3. Schitul Prodromu, românesc. 4. Schitul Sfânta
Ana. 5. Schitul Sfânta Ana Mică. 6. Noul Schit. 7. Schitul Sfântul Ilie. 8.
Schitul Sfântul Andrei. 9. Schitul Sfântul Pantelimon. 10. Schitul Bogoroditsa.
11. Schitul Vechiul Rusikon. 12. Schitul Bună Vestire. 13. Schitul Sfântul
Dimitrie (al Mănăstirii Vatopedu). 14. Schitul Iviru.
10. Schituri
românești sunt două:
10.1. Schitul „Sfântul Ioan Botezătorul”, în grecește Prodromu, aparține Sfintei Mănăstiri a Marii
Lavre. Este situat între Kavsokalyvia și Marea Lavră, pe un deal stâncos, la
mică altitudine. Azi, este locuit de 25 de călugări de origine română și
urmează principiul cenobitic al vieții monastice ortodoxe.
10.2. Schitul „Sfântul Dumitru Valahu”, zis și „Schitul Lacu”, situat la 3-4 ore distanță
de mers pe jos de la Mănăstirea „Sfântul Pavel”, de care aparține. Este
construit la o altitudine de 280 m, între Marfonu și Antiathon. A fost fondat
în secolul al X-lea de călugări din zona Țării Moldovei.
3. Sinteză, cu traseele parcurse pe Muntele Athos, pe ore
Duminică 9 martie 2025
13:30 – 21:40: deplasarea, cu unele pauze, din
Craiova până în Stavros, un oraș din Grecia, unde am
mâncat și am dormit.
Luni 10 martie 2025
7:35 – 8:30: deplasarea din Stavros
până înOuranopoli, un mic oraș-port vamal,
pentru cei care se deplasează pe apă pe teritoriul Republicii Muntele Athos.
9:30 – 12:30: deplasarea cu feribotul din Ouranopoli până în Dafni, principalul punct de intrare, de pe
partea de sud-est a peninsulei, în Sfântul Muntele Athos.
12:35 – 13:40: deplasarea din Dafni, cu un microbuz, către schitul
românesc „Lacu”, la chilia „Buna Vestire”, unde am fost cazați.
Marți 11 martie 2025
8:00 - 17:10: deplasarea, cu o mașină locala, cu șofer, de la Chilia cu Biserica „Buna Vestire”,
la mai multe
mănăstiri, după care ne-am întors la Schitul Lacu, la Chilia „Sfânta
Treime”, unde urma să fim cazați.
18:00 – 19:00: deplasarea, cu o mașina, de
la Chilia
„Sfânta Treime”, la Kareia, un orășel, capitală a Muntelui Athos,
unde am fost cazați.
Miercuri 12 martie 2025
10:00 – 10.30:deplasarea, cu un microbuz, din Kareia până la Mănăstirea Vatopedu.
Joi 13 martie 2025
9:00 – 11:17: deplasarea, de la Mănăstirii Vatopedupână la ieșirea de pe
teritoriul Republicii Muntelui Athos, unde se află vama, după care, peste circa
3 km., se ajunge în centrul orașuluiUranopoli,
unde avem mașina parcata.
11.47 – 13:00: deplasarea, de la Uranopoli, cu unele
pauze pe la magazine, la orășelul Stavros, unde
am luat masa.
13.55 – 22.00:deplasarea de la Stavros, cu unele pauze, până acasă, în România,
în Craiova.
4. Prezentarea, pe larg, a pelerinajului
4.1. Duminică 9 martie 2025
Duminică 9 martie 2025, la ora 13:30 am pornit de acasă, din Craiova.
La ora 21:40 am ajuns la Stavros, care este un oraș pitoresc
aflat pe coasta de est a Greciei, în regiunea Macedoniei Centrale, aflat la 62
km pe drum de Ouranopoli.
Ceea ce face acest oraș
atât de special este faptul că este situat într-un golf natural, oferind
turiștilor o priveliște uimitoare de largul mări.
În acest oraș am mers la
pensiunea Agnanti, al cărui proprietar (Vasilis) mai are în altă parte un
foarte frumos restaurant.
La Stavros
se cazează numeroși români, când merg la Muntele Athos (cu intrarea prin Ouranopoli), din următoarele motive:
1) după circa 642 – 660
de km de condus, urmează să se odihnească și să doarmă;
2) din Stavros la Ouranopoli mai sunt numai 61 de km;
3) în
Ouranopoli prețurile la mâncare și la cazare sunt mult mai mari decât la
Stavros.
Fiind toți 3 în postul
Sfintelor Paști, pe parcursul întregului pelerinaj am mâncat numai de post,
respectiv două porții de calamar, și o porție de caracatiță, foarte bine
pregătite la grătar, gustoase și în cantități deosebit de mari încât niciunul
nu și-a putut mânca porția.Cele 3 porții, cu cartofi prăjiți, au costat 45 de
euro, iar cazarea, pentru 3 persoane, în două camere, a fost de 75 de euro.
4.2. Luni 10 martie 2025
La ora 7:35am
pornit din Stavros spre Ouranopoli,
unde am ajuns la ora 8:30.
Ouranopoli, este un mic oraș-port, localizat pe coasta de
nord-vest
a brațului Athos, Halkidiki și unul dintre cele mai potrivite locuri pentru cei
care doresc să petreacă o vacanță liniștită în aceasta parte a Greciei.
Taxa de intrare în port,
a fost de 25 de euro pentru un adult și de 10 euro pentru un copil.
Portul Ouranopoli este pe
teritoriul Greciei, dar:
1) pentru cei care se
deplasează pe apă, aici se face vama pentru intrarea pe teritoriul Republicii
Muntele Athos;
2) pentru cei care se
deplasează terestru, după circa 3 km după intrarea în acest port, se află vama
terestră de intrare pe teritoriul Republica Muntele Athos.
Muntelui Athos, numit și
Sfântul Munte Athos, este un munte din nordul Greciei, o republică
semiautonomă, locuita de călugări
greco-ortodocși în 20 de mănăstiri cu mai multe schituri, fiecare schit având
mai multe chilii.
La ora 9:30 am
plecat din Ouranopoli cu feribotul cu care
am ajuns, la ora 12:30, în Dafni.
Dafni este principalul punct de intrare în Sfântul
Muntele Athos. Se află pe partea de sud-est a peninsulei athonite, în apropiere
de Mănăstirea Xiropotamu.
Este o așezare de mici
dimensiuni, cu doar câteva clădiri: căpitănia portului, paza de coastă, poșta,
taverna și câteva prăvălii.
La ora 12:35 am
plecat din Dafni
cu un microbuz (de 12 persoane) către Schitul românesc „Lacu”, chilia „Buna Vestire”,
unde am ajuns la ora 13:40, unde am fost cazați.
Între orele 14:30și 15:10 am
fost la Chilia
cu Biserica „Sfântul Dimitrie”.
Între orele 15:20 și
18:00 am
fost la Chilia
cu Biserica „Sfântul Antonie cel Mare”.
La fiecare din aceste
chilii, B.O., care este cunoscut și primit cu multă bucurie și respect, a dus
câte o plasă cu diverse produse alimentare, de post.
La rândul nostru, și noi
am fost primiți cu atenție, cu unele produse alimentare, în general cu cele
dintre cele primite tot de la pelerini.
La aceste chilii, ca la
toate celelalte, toată lumea lucrează, atât monahii, cât și muncitorii care
erau la lucru, cu toții fiind români, marea lor majoritate fiind din zona
Moldovei.
La Chilia cu Biserica „Sfântul Antonie”,
se tăiau crengile de la plantele chivii (care, pe perioada caldă, fac o umbră
mare și frumoasă, pe toată zona chiliei), pe care mai erau încă circa 20 –30 de
fructe.
Am mâncat unul din aceste
fructe, care mi s-a părut cu totul deosebit față de cele cumpărate de noi din
comerț (mult tratate, spre conservare pe o perioadă cât mai mare).
La ora 19:00,
am mers la magazinul
Schitului Lacu, aflat în incinta Chiliei Bisericii „Buna Vestire”.
Aici, l-am cunoscut pe părintele
stareț, cu ocazia oferirii, cu dedicația, către acest schit, a unui
exemplar dintr-o cartea mea pe teme religioase.
Între orele 19:00 și 20:00 am
fost la slujba
de seară laChilia cu Biserica „Buna Vestire”.
Au fost numai 6 – 8
călugări și 5 – 6 pelerini.
După slujba de seară,
între orele 20:00
și 20:30 am
fost la
masă, la această chilie.
Până să ajungem în camera
unde se servea mâncarea, am trecut printr-o cameră destul de mare, de circa 30
– 35 de metrii
pătrați, în care se aflau utilajele (mașini de cusut etc.), dintre cele mai
moderne și exemplar întreținute, cu care se confecționează veșmintele
bisericești.
Când am intrat în sala în
care se servește mâncare, am rămas impresionați, la modul superlativ, de:
igiena desăvârșită care exista peste tot; aranjamentul de pe mese, în cele mai
mici amănunte, precum la un restaurant
de lux.
Mesele cu băncile, fără
spătar, sunt din lemn masiv, exemplar lucrate, finisate, lustruite, lăcuite și
întreținute într-o igienă desăvârșită.
La o masă luau loc 10
persoane, 5 persoane pe o bancă și 5 persoane pe cealaltă bamcă.
Pe masă erau aranjate o
diversitate de produse și în cantități din abundență.
La masă, pe lângă noi 3,
au mai fost alți 3 pelerini, din București, persoane de circa 50 – 60 de ani,
de o mare calitate.
Un călugăr, tânăr și
foarte plăcut, supraveghea, foarte discret, dacă mai avem nevoie de ceva.
În timpul mesei nu se
gesticulează, nu se vorbește, nici în șoaptă, nimeni nu are nici cea mai mică
altă preocupare.
Am mâncat, fiecare după
dorință: o excelentă ciorbă de cartofi, cu mazăre și bogată în zarzavaturi și
verdețuri.
Pâinea, care este făcută
în cadrul fiecărei unități monahale, este cu adevărat excepțională.
Chiar dacă folosesc atât
de mult superlativele, o fac pentru a reda, corect și pe deplin, situația reală
de la aceste unități monahale, de la care pleci cu cele mai mari și mai
frumoase satisfacții.
Ceai, fierbinte, de o
foarte bună calitate, era din abundență, cu două feluri de miere, atât pentru
îndulcirea ceaiului, cât și pentru consum, după cum dorește fiecare.
Alte produse aflate pe
masă: halva; borcane cu două – trei feluri de gemuri; măsline, de două – trei
feluri, care sunt din abundență peste tot pe unde se servește masa; castraveți
murați, ceapă; eugenii; mere etc.
De la ora 23:00,
din ziua de luni 10 martie 2025 și până la ora 1.10, din ziua de marți 11 martie 2025, am fost la
slujba de noapte, după care am mers la culcare.
Monahii ne-au atenționat
că, lângă Biserica „Buna Vestire”, vin și unii porci mistreți sălbatici, la
locul unde se aruncă resturile de mâncare.
Așa că, la plecarea de la
slujba de noapte, am auzit zgomotul mai multor porci mistreți sălbatici, care
veniseră la locul unde se aruncă resturile de mâncare.
Când am ajuns la camerele unde am dormit,
culoarul fiind iluminat cu lumini cu senzori, înaintea noastră mergea, destul
de liniștită, o frumoasă vulpe care, obișnuită cu a li se da câte ceva de catre pelerini,
se apropia de aceștia de câte ori îi vedea.
Pe lungimea unei clădiri,
se merge pe un culoar, acoperit, din care se intră în cele 10 camere.
Camerele sunt lucrate
foarte frumos, cu gresie, faianță, tencuieli decorative,
totul într-un alb frumos, curat și într-o igienă deplină.
În fiecare cameră sunt:
două paturi suprapuse, metalice, frumos lucrate, finisate și vopsite; saltelele
și lenjeria (aproape) noi, curate; o mică masă; un calorifer cu programarea
temperaturi, care funcționează corect.
Noapte am reglat
temperatura, pe 200 C, așa cum dorm și acasă, m-am acoperit cu un
cearșaf și cu o pătură și, aici, în
creierul munților, am avut un somn profund.
Nici cel mai mic zgomot
nu se aude aici și nici cea mai mică urmă de poluare nu există, nici fonică și
nici atmosferică.
4.3. Slujbele în Sfântul Munte Athos
Cu greu se poate explica,
de omul obișnuit, stările sufletești pe care le trăiești în timpul unei slujbe,
în special în cele de noapte, de circa 3 ore, din cadrul unei mănăstiri,
Slujbele se țin pe
semi-întuneric, la puțina lumină a unor candele (lumânările se folosesc tot mai
puțin, pentru a nu polua), într-o liniște și o ordine deplină.
În timpul acestor slujbe,
ținute pe semiîntuneric, prin întregul și prin complexul lor ritual (cu
închinări, rugăciuni, metanii, prezența la icoane, la sfintele moaște etc.), te
fac parcă să simți că o energie divină coboară, care cuprinde tot interiorul
bisericii, care te fac să te conectezi cu aceasta și să trăiești benefice stări
mentale și spirituale, cu totul și cu totul aparte.
În timpul slujbei, atât
monahi, cât și unii pelerini, au trăiri interioare cu totul aparte, care se
oglindesc în purtări și chiar pe chipul lor.
După ce a început slujba
realizezi tot mai mult că ai pătruns
într-o altă lume, în lumea în care începi să simți că ești
cuprins de energiile necreate și veșnice ale Duhului
Sfânt.
Mănăstirile, cu
bisericile lor, din Sfântul Munte Athos, sunt „temple
ale Duhului Sfânt”, iar „slujbele”
din acestea sunt „moduri de comuniune cu Dumnezeu”,
de împărtăşire a harului Duhului Sfânt.
Deşi par forme arhaice şi
străine modului de înţelegere al omului modern, „slujbele
și rugăciunile” din biserici împărtăşesc harul în toată
deplinătatea sa, „transmit din energiile necreate și veșnice
ale Duhului Sfânt”.
Prin împărtăşirea
lăuntrică cu aceste energii divine
necreate și veșnice se ajunge la fericire, şi, de aceea, aceste slujbe îl
atrage definitiv pe cel care participă cu sfințenie la ele prin rugăciune.
Aceste energii divine necreate și veșnice sunt
mijlocul indispensabil pentru îndumnezeirea omului, iar prin ele se ispășește o
greșeală prin mângâiere divină, ca înţelegere şi iluminare, care înalţă întreg
sufletul şi trupul la gustarea iubirii dumnezeieşti.
Nu este doar o înţelegere
cu mintea rece, ci este o întrepătrundere a minţii cu inima în care se
împărtăşeşte harul sau iubirea lui Dumnezeu prin aceste energii necreate.
Împărtăşirea,
în cadrul acestor slujbe, se realizează doar când omul, care participă la ele,
se concentrează și reuşeşte să-şi adune mintea din risipirea ei în lume şi,
găsind locul inimii, o aşează în ea.
Este o stare de înălţare
a inimii, pelerinul reușind să-și aducă mintea în inimă, mintea poate lua parte
la lucrarea inimii, se poate împărtăşi de energiile necreate care se transmit
în cadrul acestor slujbe, care se descoperă minţii în inimă.
Prin aceste slujbe li se deschide pelerinilor comoara cea
nesfârşită a slavei lui Dumnezeu!
La fiecare biserică și la fiecare mănăstire, B.O., care
este un credincios, smerit și desăvârșit, a oferit diferite daruri, fie prin
anumite produse aduse de acasă, fie prin pomelnice, de până la
100 de euro la un pomelnic.
Aceste pomelnice sunt pentru slujbele de sănătatea a
celor vii sau pomenirea celor adormiți, înscriindu-se în acestea numele
rudelor, oamenilor dragi și apropiați pentru orice nevoință de sănătate sau
pomenire, utilizând o foaie de hârtie.
Totodată, prin asemenea
daruri și prin sumele acordate la pomelnice, pelerinii cei mai credincioși și
decenți au în vedere să acopere costul serviciilor (uneori de multe sute de
euro) de care beneficiază, gratuit,
la fiecare unitate monahală.
4.4. Marți 11 martie 2025
De ieri B.O. a dat mai multe telefoane pentru a face rost de o mașină, cu
care să facem turul, pe o zi întreagă, pe la mai multe mănăstiri, după care
urma să ne cazăm la o altă chilie, pentru a vedea cât mai multe.
După numeroase telefoane, a ajuns la un oarecare Constantin, din Kareia,
care se ocupa cu intermedieri (un fel de samsar), cu punerea de acord a cererii
cu oferta; acesta i-a recomandat să ia legătura cu Părintele monah Pavel, starețul de la Schitul „Sfânta
Treime”.
După discuții cu Părintele monah
Pavel a rămas ca, pentru 400 de euro, azi de dimineață să sosească mașina unde eram
cazați, respectiv la Chiliei
Bisericii „Buna Vestire”, la ora 8:00.
Dimineața, după ce am mâncat la Chilia
cu Biserica „Buna Vestire”, la ora 8:00 a sosit mașina comandată, o mașină
camionetă, cu care să facem un tur pe la mai multe mănăstiri, șofer fiind un
muncitor român, Gheorghe, de fel din Pașcani, cu care ne-am întreținut foarte
plăcut, care cunoște drumurile și traseele foarte bine și care conduce foarte
bine pe aceste drumuri care te cam sperie.
Deci,
la ora 8:00 am plecat de la Chilia cu Biserica „Buna Vestire” și am ajuns la
Kareia la ora 9.00.
Kareia (Karyes), care este capitala administrativă a Sfântului Munte Athos, este
situată aproape în centrul peninsulei, la o altitudine de 370 de metri. Aici se
află întreaga structură administrativă a Athosului. Drept urmare, acesta este
cel mai populat loc din Sfântul Munte.
În Kareia se află
clădirea „Sfintei Comunităţi” (Sfintei Chinotite), organismul central de
conducere al Sfântului Munte, alcătuit din 20 de monahi, câte un reprezentant
de la fiecare mănăstire. Aceşti monahi sunt aleşi anual, între 1 şi 10
ianuarie, fiecare mănăstire alegându-şi propriul său reprezentant.
În Kareia am fost la:
Biserica Axion EstinProtaton, în formă „bazilică”, unică în Sfântul Munte, se
află vizavi de clădirea „Sfintei Comunităţi”, care cea mai importantă biserică
din Sfântul Munte. Ctitorită de împăratul Constantin cel Mare, biserica
Protaton este închinată Adormirii Maicii Domnului.
Schitul Sfântului Andrei Sarai este situat la o distanţă de 500 de metri de
capitala administrativă a Sfântului Munte, Kareia.
La ora 10:40 am plecat
din Kareia la Mănăstirea Vatopedu, la care am ajuns la ora 11:10.
La ora 12:40 am plecat
din Vatopedu la Mănăstirea Pantocrator, la care am ajuns la ora 13.05.
La ora 13:23 am plecat
din Pantocrator, la Mănăstirea „Sfântului Prooroc Ilie”, la care am ajuns la
ora 13:40.
La ora 14:05 am plecat
din Mănăstirea „Sfântului
Prooroc Ilie” la Mănăstirea Stavronikita, la care am ajuns la ora 14:16.
La ora 14:25 am plecat
din Stavronikita,
la Mănăstirea Iviron,
la care am ajuns la ora 14:40.
Între orele 15:15 – 15:18
am mers la un izvor
din apropiere, despre care este o povestire/poveste cu Icoana Maicii Domnului
făcătoare de minuni, numita „Portarita”.
La ora 15:23 plecat de la
Mănăstirea Iviron,
de la izvor, la Mănăstirea Filoteu, la care am ajuns la ora 15:42.
Cu Mănăstirea Filoteu
s-a safârșit circuitul pe ziua de azi, fapt pentru care, la ora 16:05.
plecat către Schitul Lacu, la Chilia „Sfânta Treime”, condusă de părintele monah Pavel, unde urma să fim cazați, la
care am ajuns ora 17:10.
Părintele monah Pavel nu
era prezent în această chilie când am ajuns noi, fiind foarte ocupat cu
rezolvarea unor probleme, pe cât de multe, pe atât de mari și de stringente, cu
care se confrunta.
Chilia „Sfânta Treime”
este așezată pe panta unui munte.
Nefiind încă introdusă în
circuitul pelerinajelor, nu are amenajat drumul până la ea, pe care, în
prezent, se circulă destul de greu.
Aici era un adevărat
șantier: 15 muncitori, din zona Moldovei, lucrau din plin.
Fiind aproape să se pună întunericul, eu am
devenit cam îngrijorat de mers pe asemenea
drumuri pe timp de noapte, fapt pentru care i-am solicitat părintelui monah
Pavel să plecăm cât mai repede cu mașina.
Acesta a înțeles
rugămintea mea și, la ora 18:00,a luat mașina și personal a condus-o până la
Kareia, unde am ajuns la ora 19:00, pe întuneric.
B.O. este de admirat
pentru înțelepciunea sa cu adevărat desăvârșită, exemplară, care îl
caracterizează, care îl face să nu se supere, să nu se certe, să nu fie în
dușmănie cu nimeni.
Imediat ce am ajuns în
Kareia, am mers la
biroul de informații, aflat în centrul orașului, să ne interesăm la
ce oră pleacă, mâine de dimineață, vasele din Dafni spre Ouranopoli.
Surpriza
a fost pe cât de neplăcută, pe atât de mare, respectiv că mâine miercuri 13 și
joi 14 martie, nici un vas nu circulă din Dafni spre Ouranopoli, iar după aceste două
zile nu se știe ce va mai fi.
Cu această supărare am mers
la unul din cele două hoteluri din centrul acestui oraș, ne-am cazat cu 120 de
euro pentru o cameră cu 4 paturi, după care am coborât la parterul acestui
hotel, unde am mâncat, de 72 de euro.
Am revenit de mai multe
ori la biroul de informații cu speranța că poate-poate situația se va schimba,
dar totul a fost zadarnic.
Am mers la hotel și la
ora 21.30 am trecut la culcare.
4.5. Miercuri 12 martie 2025
După ce ne-am trezit,
știind că la ora 8:00 se deschide biroul de
informații, primul lucru pe care l-a făcut a fost să mergem și
să ne interesăm dacă au intervenit ceva schimbări; de la acesta ni s-a spus „că
mâine miercuri 13 și joi 14 martie, nici un vas nu circulă din Dafni
spre Ouranopoli, iar după aceste două zile
nu se știe ce va mai fi.”
Acolo, în centru, erau 5
– 6 microbuze, care circulă numai după un program bine fixat și coordonat de biroul de
informații, dar care, toate, erau în așteptare.
Circa 25 de persoane,
călugări, preoți, pelerini, din diferite țări, eram acolo, în centru, fiecare
dorind să ajungă în Dafni și de acolo în Ouranopoli.
Cerul se întunecase,
parcă voia să și plouă, un vânt tăios începuse să bată, iar oamenii erau într-o
situație foarte neplăcută.
Neavând nimic pe cap și
fiind rece cu un vânt tăios, am mers și am cumpărat un fes cu 7 euro.
La un moment dat a apărut
un particular, „un pirat”, caz de excepție aici,
care nu era monah, cu mașina lui specială de teren pentru drumurile grele de
aici. Acesta, de la Kareia și până la Ouranopoli
avea tariful fix, de 300 de euro.
Cum acesta arăta, prin
comportamentul său, cam idiot, am hotărât să nu mergem cu acesta.
Cu acesta au pornit 3
preoți și 2 pelerini, din același grup.
Ulterior am auzit că
acesta, pe traseu, a alunecat cu mașina, de-a curmezișul drumului, într-un șanț
săpat de apă în drum (fiind frecvente asemenea ruperi ale drumului de șuvoaiele
puternice de apă căzute de pe versanți), blocând astfel circulația.
Tot așteptând și
neivindu-se nici o soluție, până la urmă, pe baza cunoștințelor lui O.B. despre
Muntele Athos, am luat hotărârea să ajungem pe coasta de nord-est a brațului Athos, unde nu sunt valuri și de
unde, vom găsi variante, pe apă, pe uscat, pe apă și pe uscat, să ajungem până
la urmă la Ouranopoli.
Mai precis, trebuia să
mergem cu o mașină până la Mănăstirea Vatopedu, care are un mic port, de unde pleacă o
barcă, pe o cale destul de lungă, până în Ierissos, care este una dintre cele mai
cunoscute stațiuni de vacanță de pe coasta brațului Athos, al treilea din
peninsula Halkidiki.
De la Ierissos
urma să luăm o mașină cu care să traversăm peninsula și să ajungem la Ouranopoli.
La ora 10:00 am
plecat din Kareia, iar la ora 10:30 am
ajuns la Mănăstirea Vatopedu.
În timp ce noi eram la
câteva sute de metri de Vatopedu, am văzut
cum pleca barca (cu motor, destul de mare, în care intrau până la 10 – 12
persoane), cu care ne pusesem speranța că vom merge și noi.
În port, aflat în fața Mănăstiri Vatopedu, ni s-a spus că astăzi nu mai
pleacă nici o altă barcă din acest port.
Neavând ce face, am urcat
sus la Mănăstirea Vatopedu, cu speranța că
vom reuși să fim cazați.
La toate mănăstirile s-au
luat măsuri și în privința trierii persoanelor care urmează să fie cazate, așa
că nu poate veni oricine, oricând și indiferent de numărul de persoane să se
cazeze.
Cum O.B., după aproape 15 pelerinaje în Muntele Athos, atât cu tatăl
său, cât și cu alte persoane apropiate, dând dovadă de sinceră și de multă
sfințenie la fiecare pelerinaj, a reușit să fie destul de cunoscut și de
apreciat la mai multe dintre aceste lăcașuri sfinte.
Acum a reușit să discute
cu părintele monah Chiril, care a dat indicații unui călugăr să fim cazați cât
se poate de bine.
După
ce am mers la „biroul de cazare”, unde ni s-au verificate actele de identitate
și ni s-au făcut formalitățile de cazare, am fost repartizați, la etajul întâi
al clădiri centrale, într-o cameră cu 3 paturi.
Am rămas pe cât de
surprins, pe atât de plăcut impresionat de starea de ordine, de curățenie, de
igienă desăvârșite, atât din această cameră, cât și de la WC-ul aflat separat,
unde se putea face duș în condiții exemplare.
După ce ne-am cazat,
văzând aceste condiții de aici, cu adevărat excepționale, cu o foarte mare
bucurie sufletească am mers imediat la slujbă.
● Slujba de dimineață s-a terminat la
ora 13:40.
Mănăstirea Vatopedu este considerată a fi cea mai mare și cea mai
bogată dintre toate mănăstirile din Muntele Athos; alții consideră că
Mănăstirea Marea Lavră ar fi pe primul loc în această ierarhie.
Sunt până la 15 clădiri,
unele cu până la 4 etaje, exemplar întreținute, cu o arhitectură impresionantă,
care îți face mare plăcere și să le vezi.
Biserica este cu adevărat
monumentală, cu un interior care, parcă fie și numai privindu-l, te trimite
către lumea divină.
Biblioteca deține aproximativ 40.000 de cărți, 310.000 de
documente, dar și circa 14.000 de documente românești.
Cu toate că despre
slujbele din Muntele Athos am scris într-un paragraf distinct, nu mă pot abține
să nu prezint și unele aspect concrete de la slujbele de la Mănăstirii Vatopedu.
Slujba se desfășoară după
reguli foarte stricte, atât pentru monahi, cât și pentru pelerini.
În prezent Mănăstirea Vatopedu are
în jur de 100 de călugări din mai multe țări, între care și 12 monahi români.
Cum la această mănăstire
sosesc, în pelerinaj, călugări, preoți și pelerini din diferite țări, eu am
estimat că, în această zi, la slujbă erau, în total, peste 100 de călugări și
preoți și circa până la 50 de pelerini (civili).
După slujbă s-a mers la
masă, monahii separat și pelerinii separat.
La masă au fost circa 50
de pelerini.
Aici, chiar mai mult
decât la Schitul Lacu, când am intrat în sala în care se servește mâncare, am
rămas impresionați, la modul superlativ, de: igiena desăvârșită, care exista
peste tot; aranjamentul de pe mese, în cele mai mici amănunte, precum la un restaurant de lux.
Mesele cu băncile, fără
spătar, sunt din lemn masiv, exemplar lucrate, finisate, lustruite, lăcuite și
întreținute într-o igienă desăvârșită.
La o masă luau loc 10
persoane, 5 persoane pe o bancă și 5 persoane pe cealaltă bancă.
Pe masă erau aranjate o
diversitate de produse și în cantități din abundență.
Un călugăr, tânăr și
foarte plăcut, supraveghea, foarte discret, dacă mai avem nevoie de ceva.
În timpul mesei nu se
gesticulează, nu se vorbește, nici în șoaptă, nimeni nu are nici cea mai mică
altă preocupare.
Am mâncat, fiecare după
dorință: o excelentă ciorbă de fasole, cu foarte multe zarzavaturi și
verdețuri, inclusiv cu bucăți de ciuperci prin ea.
Pâinea, care este făcută
în cadrul fiecărei unități monahale, este cu adevărat excepțională.
Pe masă era, din plin, o
mare diversitate de produse, precum: măsline, de două – trei feluri; salată de sfeclă roșie;
borcane cu mai multe feluri de gemuri; borcane cu două feluri de miere; sticle
cu compot, cu sucuri, de mai multe feluri; mere etc. Fiecare putea să consume
ce vrea și în ce cantități dorea.
Chiar dacă folosesc atât
de mult superlativele, o fac pentru a reda, corect și pe deplin, situația reală
de la aceste unități monahale, de la care pleci cu cele mai mari și mai
frumoase satisfacții.
După masă eu am trecut și
am dormit circa o oră și jumătate, iar B.O. cu S.B. s-au plimbat prin
fermecătoarea curte a acestei mănăstiri.
În stânga intrării
principale sunt două bazine cu crapi ornamentali japonezi.
Crapii ornamentali japonezi, cunoscuți și sub denumirile de koi, nishikigoi,
sunt una dintre cele mai frumoase specii de pești ornamentali care există în
întreaga lume. Vezi, spre exemplu https://fera.ro/crapul-koi-specii-cerinte-de-reproducere-si-fapte-interesante-despre-crapul-japonez.html Se spune ca un singur asemenea exemplar, cu o
linie de sânge bună, poate costa mii de dolari. Ei sunt într-o continua
mișcare, spre marea satisfacție a pelerinilor care parcă le vine să-și mai ia
ochii de la ei. Acești pești, de o frumusețe copleșitoare,
sunt creaturi uimitoare pe care le admiri pentru marea varietate de nuanțe strălucitoare.
Datorită aspectului lor și ușurinței cu care se mișcă permanent, ei
simbolizează frumusețea și rafinamentul. Primul bazin este de circa 150 – 180
de m2, în care sunt peste 50 de pești. În al doilea bazin, aproape
la fel de mare ca și primul și cu cam tot atâția pești, are (în interiorul său)
două bazine, din pasă de plastic, de circa 2 m2 fiecare, în care se
află puietul. Ambele bazine sunt alimentate permanent cu apă curată, din
izvoare de munte, și cu un sistem de oxigenarea a apei.
● Slujba de seară s-a ținut de la ora 17:30 la ora 19:00.
După această slujbă am
mers la masă (la primul etaj al clădirii centrale), care și aceasta a fost cu o
mare diversitate de produse, dintre care menționez: măsline; boabe de porumb
coapte; halva; curmale; miere; gemuri; mere etc.
La parter a fost un
automat cu ceai, fierbinte, de o foarte bună calitate, iar alături erau borcane
cu două feluri de miere, diverse siropuri etc.
Cum azi am avut o zi
foarte încărcată, iar mâine de dimineață trebuie să participăm la slujba care
începe la ora 4:00, am mers devreme la culcare.
La ora 20:50 S.B. deja
dormea, iar la ora 21:30 ne-am culcat și eu și O.B.
4.6. Joi 13 martie 2025
De la ora 4 la ora 7 am
fost la slujba de noapte-dimineață.
Greu de prezentat în
cuvinte ritualul de la o asemenea slujbă, energiile care te cuprind și stările
sufletești pe care le trăiești, care nu pot fi descrise în cuvinte.
Așa după cum am mai
arătat, în
timpul acestor slujbe, ținute pe semiîntuneric, prin întregul și prin complexul
lor ritual, cu închinări, rugăciuni, metanii, prezența la icoane, la sfintele
moaște etc., te fac parcă să simți că o energie divină coboară, care cuprinde
tot interiorul bisericii, care te fac să te conectezi cu aceasta și să trăiești
benefice stări mentale și spirituale, cu totul și cu totul aparte.
După slujbă am fost și am
luat masa, timp de circa 30 de minute, care, și aceasta, ca toate celelalte, a
fost cu o mare diversitate de produse, oferite din abundență, fiecare putând
consuma ce dorește și în orice cantitate.
Așa după cum am mai
arătat, și masa și cazarea sunt pe
gratis.
După masă, am fost la
magazinul acestei mănăstiri, care și acesta este exemplar, din toate punctele
de vedere: organizare; aranjare, prezentare unei foarte mari și diversități de
obiecte, de o calitate ireproșabilă; buna servire; ordinea, curățenia, igiena
etc.
La ora 9:00,
conducerea Mănăstirii
Vatopedu a pus la dispoziție un microbuz, care să ne ducă gratuit,
pe cei 12 pelerini care doream să mergem la Ouranopoli.
Am rămas cu toții
surprinși că, Mănăstirea Vatopedu, după ce
ne-au oferit cazarea pe o noapte și 3 mese, toate de o calitate cu adevărat
excepționale, acum ne oferea, gratuit, și transportul pe o cale
atât de lungă, respectiv până unde se face vama la ieșirea de pe teritoriul
administrativ al Republicii Muntele Athos, de unde mai sunt circa 3 km până
centru orașului Ouranopoli.
Dacă ar fi fost să plătim
serviciile gratuite de care am beneficiat la Mănăstirea
Vatopedu, costul pe o persoană ar fi fost de circa: cazarea = 40 de
euro; 3 mese = 15 euro o masă x 3 mese = 45 de euro; transportul = 100 de euro;
total = 40 + 45 + 100 = 185 de euro. Pentru 3 persoane costul ar fi fost
de 185 x 3 = 555 de euro.
La vama, de intrare la Ouranopoli, unde am ajuns la ora 11:20.
După ce am făcut vama, am
pornit spre Ouranopoli, unde aveam parcată
mașina.
De la această vamă și
până în centru la Ouranopoli, sunt circa 3
km.
Cum erau mai multe
persoane care doreau să ajungă la Ouranopoli,
iar noi nu am găsit nici o mașină cu care să mergem, inițial am hotărât să
mergem pe picioare. Mai treceau alte mașini, dar toate erau ocupate. La un
moment dat, B.O. a propus să lăsăm bagajele jos într-un loc, unde să rămân eu
cu S.B., iar O.B. să meargă repede, să ia mașina, să vină cu ea aici, după care
să pornim la Ouranopoli. Când să punem
bagajele jos, eu continuam să fac semn la toate mașinile care treceau pe lângă
noi, chiar fără să mă mai uit dacă sunt libere sau nu. Așa se face că a oprit
un monah, de circa 60 de ani, „cu ținuta de muncă”, cu „o mașină de muncă”,
destul de plină cu diverse materiale.
După ce B.O. i-a spus, în
engleză, problema noastă, acesta a făcut tot posibilul să încăpem toți 3 în
mașină, după care ne-a dus, în drumul său, până la Ouranopoli,
după care a refuzat categoric să primească bani de la noi.
De la Ouranopoli, la ora 11.50 am pornit cu mașina noastră
spre România.
Pe traseu ne-am mai oprit
(1) la un magazin cu măsline, cu ulei de măsline etc., (2) la un magazin de
legume – fructe, (3) la o farmacie.
La ora 13:00am
ajuns la restaurantul Agnanti al domnului Vasilis, grec dar cu origini aromâne,
care vorbește bine româna, deoarece S.B. a dorit mult să mănânce iarăși
caracatiță.
După ce am luat masa la
acest restaurant (calamar și caracatiță), la ora 13.55 am plecat
de la acest restaurant spre casă, unde am ajuns la ora 22:00.
5. Starea drumurilor și circulația pe
acestea, în Muntele Athos
După drumurile
parcurse, cu două mașini, pe Muntele Athos, pe parcursul a aproape 15 ore,
consider că se impune prezentarea și a următoarelor aspecte.
Fiecare
mănăstire, schit și numeroase biserici au în dotare una sau mai multe autoturisme camionetă, cu dublă tracțiune, cu
motoare puternice, care sunt cele mai potrivite pentru a circula pe drumurile
de pe Muntele Athos.
Acestea
au două locuri în față, pentru șofer și pentru o altă persoană, apoi alte 3
locuri în spatele acestora, după care, în spate, au partea de camionetă.
Concluziile,
despre starea drumurilor și circulația pe acestea, în Muntele Athos, le-am tras
după ce am parcurs circa 14 ore și jumătate, cu două microbuze și cu un
autoturism camionetă, următoarele trasee:
1) o
oră, în ziua de luni 10 martie 2025 din Dafni,
cu un microbuz, către schitul românesc „Lacu”, la chilia „Buna Vestire”,
unde am fost cazați;
2)
circa 10 ore și jumătate, în ziua de marți 10 martie 2025, cu un autoturism camionetă;
3) 30
de minute, în ziua de miercuri 13 martie, cu un microbuz,de la Kareia la MănăstiraVotopedu;
4)
circa două ore și jumătate, în ziua de joi 14 martie 2025, cu un microbuz, de
la MănăstiraVotopedupână la Ouranopoli.
După
parcurgerea acestor trasee, terestre, pe aproape 15 ore, consider că se impune
prezentarea și a următoarelor aspecte.
1.
Mare varietate a reliefului, numai muntos.
2.
Starea drumurilor, nu numai neasfaltate, dar nici pietruite, dar la care se
lucrează pentru menținerea lor într-o stare cât mai bună. Drumurile sunt
frecvent degradate de faptul că, după fiecare ploaie torențială, cantitățile
mari de apă care cad cu viteză de pe versanți (de pe coasta munților),
degradează anumite porțiuni de drum, făcând șențulețe, mai mici sau mai mari,
care îngreunează transportul.
3. Pe
aceste drumuri se poate circula în siguranță (3.1) numai cu mașini puternice,
din punct de vedere al tracțiunii, și (3.2) numai cu șoferi cu abilități în
conducere pe acestea, pe care ei circulă destul de des și pe care le cunosc
foarte bine. Pe toate traseele Muntelui Athos, sunt numeroase porțiunile de
drum în care, într-o parte a drumului se înalță muntele, o stâncă, iar în
partea cealaltă este o prăpastie, o văgăună, un hău, unele chiar de sute de metrii adâncime, Ori, pe asemenea drumuri, pe
care se circulă și pe ploaie, și noaptea, o greșeală în conducere poate să fie
și prima și ultima tragedie pentru cei dintr-o asemenea mașină.
4.
Există o deplină solidaritate în conducere. Șoferi se cunosc între ei, iar dacă
sunt ceva probleme într-o anumită porțiune de drum, când se întâlnesc, cu cei
care vin din sens contrar, se anunță între ei. Cum sunt numeroase porțiunile de
drum pe care nu este loc să treacă două mașini una pe lângă alta, fiecare șofer
este foarte atent pentru a găsi un loc unde să tragă pe dreapta pentru a face
loc de trecere pentru celălalt, care vine din sens opus. Pe traseele parcurse,
am întâlnit peste 20 de mașini care veneau din sens opus; toți acești șoferi se
cunosc între ei, se salută și își comunică informații despre drum, dacă este
cazul. Pe tot Muntele Athos nu circulă numai și numai mașini care sunt
înregistrate în „Republica Muntele Athos”. Nu este permisă intrarea pe
teritoriul „Republica Muntele Athos” a altor mașini, cu excepția unor cazuri
speciale, pentru delegații oficiale, pentru care se dau aprobări numai de la
conducerea centrală a acestei administrații.
5.
Merită relatat și următorul caz. După circa o oră de mers cu mașina de la
Mănăstirea Votopedu către Ouranopoli, când
șoferul se pregătea să facem o mică pauză, când ne aflam pe un fel de platou,
urma să coborâm o mică și scurtă pantă, după care drumul urca din nou. Acolo,
în partea de jos a acestei mici și scurte pante, era o baltă, de circa 10
metrii pe lungimea drumului. Șoferul, care cunoaște așa de bine aceste drumuri
și pericolele care se pot ascunde în asemenea bălți, a oprit mașina, în
lateralul drumului și, fără ca noi să ne speriem, ne-a spus, pe un ton calm, că
să vedem cât de adâncă este această baltă. Câțiva tineri au rupt niște crengi
și, trecând pe margine bălții respective, au început să sondeze adâncimea
acesteia, dar fără a se putea trage o concluzie clară. După câteva minute a
sosit un autoturism camionetă, de o construcție specială pentru drumurile de
munte (cum alta de acest fel nu am mai văzut pe aici) și, probabil, șoferul
acestuia cunoscând foarte bine acest traseu cu asemenea băltoace, a trecut fără
probleme, cu toții fiind atenți la această trecere și respirând ușurați cu
speranța că și noi vom putea trece. Nu peste multe minute a mai venit o un
autoturism camionetă, dintre cele care sunt folosite cel mai frecvent în
Muntele Athos, cu 2 monahi în el, iar după ce șoferul microbuzului nostru le-a
spus ce mașină trecuse mai înainte prin această baltă, au trecut și ei fără
probleme. După aceea, șoferul microbuzului nostru ne-a spus ca noi să mergem pe
picioare, să trecem balta pe alături, lucru posibil și fără probleme, după care
să urcăm în microbuz. Așa am făcut, dar cu mari emoții, urmărind cu sufletul la
gură ca apa să nu intre în țeava de eșapament a mașinii, sau să se întâmple
altceva neplăcut, care să facă mașina să nu mai poată merge. Mașina a trecut cu
bine prin acea baltă, după care am urcat în aceasta și am mers cu bine până la
finalul drumului.
Am
subliniat și aceste aspecte pentru ca să se înțeleagă cât mai bine, sub toate
aspectele, ce probleme se pot ridica la un pelerinaj în Sfântul Munte Athos.
Pe
lângă aceste trasee
terestre, de aproape 15 ore, am mai parcurs, timp de 3 ore, și un traseu pe apă,
cu un feribot, pe o mare liniștită, care nu este tot timpul astfel; în alte
cazuri marea este de la agitată, până la foarte agitată, caz în care nici un
vas nu circulă pe apă, așa după cum a fost cazul în zilele de miercuri 13 și
joi 14 martie 2025, așa după cum am arătat în acest material.
Pentru cei care urmează anumite tratamente
medicale, este bine ca să-și ia măsuri de siguranță, în sensul de a-și lua
tratamentul pentru 3 – 4 zile în plus față de timpul programat pentru pelerinaj
din cauză că, așa după cum am pățit și noi, pot interveni anumite evenimente
care fac imposibilă înapoierea la data fixată inițial
Pentru cei care au „rău de mare” (pentru deplasarea, pe circa
două ore și jumătate, pe apă, de la Ouranopoli la Dafni), și/sau „rău
de înălțime” (pentru deplasarea, de circa 10 – 20 de ore, pe
drumurile de munte, în stare prezentată în acest material), aceste informații
sunt esențiale, chiar decisive, în adoptarea sau nu a deciziei de a merge în
pelerinaj în Muntele Athos.
Bibliografie
Uranopoli, întâlnit și cu
denumirile de Ouranoupolis sau Ouranoupoli, prezentat pe mai multe site-uri,
precum: https://ro.wikipedia.org/wiki/Uranopoli ; https://travelplanner.ro/blog/despre-ouranoupoli-poarta-catre-muntele-athos/
Biserici
și Catedrale: Schitul Lacu - Sfântul Munte Athos:
Schitul
Lacu, privire panoramică, prezentată de părintele Pimen Vlad: https://www.chilieathonita.ro/2021/11/17/schitul-lacu-privire-panoramica-parintele-pimen-vlad/
Muntele
Athos, De la Wikipedia, enciclopedia liberă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Muntele_Athos
Mitropolia Olteniei. Pelerin în Sfântul Munte Athos: https://mitropoliaolteniei.ro/2024/10/15/pelerin-in-sfantul-munte-athos-cu-binecuvantarea-maicii-domnului/
Informații
utile pentru cei care merg la Sfântul Munte Athos: https://www.pelerinaj.ro/informatii-utile-sfantul-munte-athos/?print=print
Muntele
Athos: https://ro.orthodoxwiki.org/Muntele_Athos
Ghidul Pelerinului
Athonit – părintele Teologos: https://www.chilieathonita.ro/2022/05/24/ghidul-pelerinului-athonit-parintele-teologos/
Produse
din Athos: https://www.produsedinathos.ro/
Muntele Athos – jurnal spiritual în Republica rugăciunii: https://ziarulfaclia.ro/muntele-athos-jurnal-spiritual-in-republica-rugaciunii/
Sfântul
Munte Athos – Grădina Ortodoxiei Universale: https://www.geopolitic.ro/2019/02/sfantul-munte-athos-gradina-ortodoxiei-universale/
Kareia (Karyes):https://doxologia.ro/kareia-karyes-capitala-sfantului-munte-athos
Chilia „Sfânta Treime”:buciumanuflorinpavel@gmail.com ;
Pentru Crapii ornamentali
japonezi: https://fera.ro/crapul-koi-specii-cerinte-de-reproducere-si-fapte-interesante-despre-crapul-japonez.html
Proschinatarul „Sfântul Munte al
Atonului”, scris de ieromonahul
Serafim și tipărit la București în 1856, prin bogăția de informații și gravuri,
constituie o adevărată carte de referință privind istoricul sfintelor lăcașuri,
totodată și o dovadă a enormei contribuții românești (care, de-a lungul a peste
5 secole, sunt primele ca mărime, depășind de departe oricare alta) la
realizarea centrului de spiritualitate ortodoxă de la Muntele Athos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu