Nu cred că fostul președinte a căzut în depresie. Nu are motive. Mai degrabă îl bântuie frica. Dintre formele fricii, cea legată de posibilitatea cazării într-un spațiu prevăzut cu gratii și personal în uniforme dotat cu arme, pare a fi cea mai greu de acceptat.
Dar, până la împlinirea acestui destin, deloc imaginar după cum se derulează evenimentele, fostul e supus unei apăsări neîndurătoare la gândul confortului pierdut, al perspectivei că nu nimeni nu-l va susține și apăra, e teama caracteristică infecților căzuți dintr-o funcție în care nu aveau voie și nici dreptul să ajungă.
Nu-i în depresie, îi este frică și de umbra lui. Din cauza asta preferă întunericul când, cică, merge la biserică să se roage. E un comportament specific unei nulități care niciodată n-a avut încredere în sine, a depins mereu de alții, de fapt un gândac temător că poate fi strivit sub orice călcâi apăsat.
Asta pentru că a întins coarda cu tupeu de teuton și aroganța prostului obișnuit să primească totul, fără să dea nimic înapoi.
Așa că lăsați-mă cu depresia. Un nesimțit, insensibil, indiferent, îngâmfat, făcător de rele, manipulator, profitor, nu are cum să cadă în depresie. Boala asta are alți destinatari.
După cât rău a făcut țării, cineva spunea că ar trebui să fie în pușcărie și facultativ în depresie. Înclin să-i dau dreptate...
Gr. C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu