A trecut în veșnicie scriitorul moldovean Alexandru BANTOȘ

 

O veste care ne întristează profund: a trecut în veșnicie cărturarul și bunul nostru prieten, Alexandru Bantoș, redactorul șef al celebrei reviste Limba Romană, de la Chișinău, care alături de Ana Bantoș au conturat farul luminator al spiritului românesc de dincolo de Prut! Alexandru a fost omul de cultură echilibrat, curajos, bun cunoscător al realității culturale românești și împreună cu marii unioniști a dat semnalul profund al romanității de pe cele două maluri ale Prutului! Am legat Maramureșul de Basarabia și prin înțelepciunea lui Alexandru Bantoș! Nu uităm dârzenia cu care a impus revista pe care a condus-o în Basarabia și România! Așa se dovedește că rămâne un mare gol în urma lui!

Suntem alături de doamna Ana și familia greu încercată și le dorim putere să ducă mai departe frumoasa epopee a limbii române!

Memorie binecuvântată, Alexandru Bantoș!

Gheorghe și Viorica PÂRJA

****

Sunt devastat de triste. Fratele de neam și simțire românească, Alexandru Bantoș, redactorul șef al prestigioase reviste LIMBA ROMANĂ, din Chișinău, și-a început călătoria către cerurile suprapuse ale Veșniciei, vai, prea devreme. Îmi va lipsi apelativul cald atât de des rostit în dialogurile noastre frecvente "Salut, frate Ghiță!" La rându-mi îl onoram cu celebra adresare a lui Aristotel către Alexandru Macedon: „Salutare, Alexandru!'" A trecut exact un sfert de veac de când, împreună cu distinsa lui doamnă, ANA, cuprinși de dor de Maramureș, m-au vizitat în calitate de prefect și am pus temelii puternice între Maramureș și Chișinău, revista LIMBA ROMANĂ și Maramureș. Numărul din luna Iunie (cred) a fost dedicat spațiului cultural al Maramureșului. Ne-am vizitat reciproc și, în familia mea, familia BANTOȘ a devenit și a noastră. Pe el și pe Ana, prin profilul publicistic conferit revistei amintite, îi consider, alături de alți intelectuali din Republica Moldova, eroi ai Limbii și culturii române peste Prut, încă de la dobândirea independenței de stat a Moldovei, în circumstanțe dificile până în zilele noastre. Cunoscându-i problemele de sănătate din ultima vreme, continuam să fim optimiști că ne vom revedea înspre vara la Chișinău și în Maramureș. Dar timpul nu a mai avut răbdare, ne-a răpit un prieten drag, un român cu o demnitate rară, un luptător, a cărui absență o voi resimți toată viața. Dumnezeu să-l așeze și să-l răsplătească că pe un Cetățean al Raiului, iar pe doamna ANA, pe Mihai, Doinița, Mircea, nepoțica de la Geneva, prietenii și colegii, să-i consoleze, să-i mângâie spre neuitarea lui. Adio, frate și prieten drag.

Gheorghe Mihai Bîrlea