Doamne, ce generație! Doamne ce evenimente mi-ai dat să trăiesc într-o singură viață. E adevărat, nu am prins războaiele mondiale, dar am prins ce a urmat după ele: construirea socialismului la orașe și sate, cooperativizarea, electrificarea țării, șantierele naționale gen Bumbești-Livezeni, epoca de aur, lampa 5, tranzistorul, apariția casetofonului, magnetofonului, televiziunea, televiziunea color, aselenizarea, pagerul, casetele video, telefonul mobil, internetul, hologramele, inteligenta artificială, 5 G, rachete hipersonice, și nu am acoperit tot, am plecat de la fier de călcat cu jar, difuzoare pe perete, lumânări și opaițe, arat cu plugul cu boi, apă din fântână, gaz lampant, tuciul cu mămăligă, măcriș în loc de vitamina C, pus cenușă la răni, bătaie cu rațele pe dude, scoici și melci în loc de pui la grătar, și multe altele. Și asta nu e tot, Pământul continua să se învârtă.
Numai că acum câteva zile putea să se
oprească în loc, nu de tot, măcar câteva momente, ca să se mire. Omul, această
creație incredibilă venită nu se știe sigur de unde, continuă să îl uimească
până și pe Dumnezeu. Parcă îi văd ochii larg deschiși și mâna pusă la gură
într-o stare de șoc „anafilactic”, înțepat de micuța insectă numită „inteligență
umană”.
Acum 3 zile, O.N.U., această creație
supremă a democrației umane quintesența gândirii sociale,„forul suprem” al
societăților civilizate a votat în aceeași zi două rezoluții care se bat cap în
cap și culmea, amândouă au primit aviz pozitiv. Ca dracu’, cum, ar spune un
român nedus la biserică? Uite așa! Ucraina, sprijinită, sau mai bine spus
împinsă de conducerea U.E. a depus o propunere de condamnare a Rusiei, în care
denumește Rusia stat agresor.
S.U.A. au depus și ele o propunere care
elimină această acuză asupra Rusiei, propunere intitulată «Calea către pace» și
care cere „pace cu orice preț”, dar în condițiile propuse de S.U.A..
Hai să zicem că propunerea a două
documente care se contrazic nu ar fi o problemă, pot fi și mai multe propuneri
însă ceea ce este cu adevărat o premieră, este faptul că ambele propuneri au
fost adoptate de Adunarea Generală propunerea Ucrainei cu 93 pentru,18 abțineri
și 65 împotrivă, iar a S.U.A. cu 93 pentru, 8 abțineti și 73 împotrivă. Toate
propunerile de amendamente propuse de statele europene la propunerea SUA, prin
care se cerea condamnarea Rusiei, au fost respinse de plenul Adunării. Dintre
țările membre ale Consiliului de Securitate al ONU, au votat pentru propunerea
SUA, Rusia, China, iar Franța Marea Britanie, Slovenia, Danemarca și Grecia,
s-au abținut. Acest aspect trebuie avut în vedere pentru votul din Consiliul de
Securitate, unde probabil va fi adoptată doar una, sau poate niciuna din
propuneri, pentru că acolo oricare din țările membre permanente are drept de
veto, deci dacă una se opune, rezoluția nu trece. Este de așteptat ca Marea
Britanie să se opună la varianta SUA, iar China, SUA și/sau Rusia să se opună
la varianta Ucraina. Franța și celelalte două țări se vor abține probabil, căci
Macron nu vrea să supere pe nimeni, făcând din Franța o Românie mai mare.
La o numărătoare a totalului de voturi,
rezultă că propunerea SUA a beneficiat de 2 voturi mai puțin, deci două state
nu au mai fost prezente în sală la al doilea vot, sau și-a băgat nasul Roberta
Anastase pe colo.
Încercând să găsim o logică acestor
voturi, ne punem în situația celebrei anecdote cu „unul alb și unul negru”.
Deci nu doar că declară două propuneri, una care vrea continuarea războiului
până la înfrângerea Rusiei, iar cealaltă o încetare IMEDIATĂ cu despăgubiri,
acordate SUA, ca valide amândouă, dar validează o situație imposibilă logic,
dar reală politic. ONU a devenit o instituție dirijată de interese, nu de
principii, Carta ONU este o simplă înșiruire de pretinse drepturi, iar țările
mai mici votează după cum le dictează „partenerul strategic”, căci fiecare are
câte unul, cel puțin, fără de care „nu se poate”.
România, ca aproape întotdeauna în
istoria sa, cu foarte mici excepții, s-a umplut din nou de glorie. Din câte am
înțeles, nevrând să supere pe nimeni, România a votat pozitiv ambele propuneri,
așa că nu ne poate învinui nimeni că nu nu am fost de acord cu ce ni s-a
cerut. Nu știu sigur dacă e așa nu știu dacă mai e cineva în situația
asta, dar iarăși ne-am umplut de „respect”.
Și pentru că am ajuns la România hai să
vedem ce vrăji mai fac guvernanții noștri.
De când s-a văzut la Cotroceni, Bolojan
are un singur gând, să îi asigure pe „români” că vom avea alegeri corecte și
transparente. Să fiu sincer eu am mari îndoieli, pentru că așa ni se spune de
36 de ani, dar de fiecare data rezultatul a demonstrat altceva. Nu ne spune
însă domnul Bolojan cine a falsificat alegerile din decembrie 2024 și nici de
ce PNL a plătit campania pentru Georgescu. Păi dacă nu ne poate spune ceea ce
știe, cum poate să ne asigure de ceea ce nu știe cum va fi ? Asta numai
dovleacul de pe umerii lui Bolojan ar putea lămuri. Se pare însă că mesajul
respectiv nu e pentru români, de care îl doare în partea dorsală pe domnul
interimar, ci pentru Vance și Trump, care de două săptămâni ne vorbesc numai
despre falsificarea alegerilor în România și mânăriile făcute de diverși lideri
de partid, judecători CCR și mai nou și trusturi media, ONG-uri și alte
entități. România este din nou pusă la zid și arătată cu degetul pentru mânării
făcute – culmea – unele chiar de cei care arată cu degetul, ca
reprezentanți de stat, nu ca persoane fizice. Iar guvernanții noștri nici acuma
nu învață nimic și nu înțeleg că indiferent cu cine stau la masă, până la urmă tot
ei plătesc consumația.
Și cu toate asigurările date de domnul
interimar, uite că un alt lider de partid, membru al coaliției aflate la
guvernare, ne spune că Bolojan nu poate garanta transparența și corectitudinea
alegerilor.
În primul rând, văzând duplicitatea guvernului
și conducerii de stat a României, care umblă cu fundul în două luntri, domnul
Hunor se oferă să pună o vorbă bună lui Orban, care să pună o vorbă bună lui
Trump care să îl primească pe Ciolacu așa, de o șapcă măcar. Nu îmi vine să
cred că astfel de propuneri sunt făcute și mai ales așa pe față. Domnul
Hunor se face că nu vede unele aspecte:
Este limpede că Orban, mare iubitor de
români nu va face acest „serviciu” lui Ciolacu, moca, deci este de așteptat ca
România, prin Ciolacu, să ofere ceva la schimb, că doar nu o să dea Ciolacu din
covrigii lui sau din lanțul farmaceutic pe care îl deține. Chiar așa de prost
nu este., dar eu cred că de fapt propunerea vine de la Victoraș, nu de la
Kelemen. Igen ? Practic Kele a transmis o propunere a lui Orban, că doar nu a
vorbit așa pe uscat;
Orban, oricât de bine-văzut de Trump ar
fi, nici el nu poate vorbi fără să aibă un aviz prealabil de la cineva din
imediata apropiere a lui Trump, poate Vance, poate Musk, poate Rubio, care și
ei ar fi dispuși să ofere ceva lui Ciolacu, fie și doar o „imagine” cu șapca pe
cap, dar la fel, tot cu o promisiune din partea României, fie ea și secretă.
Poate Trump se pregătește pentru un eventual refuz, indiferent din partea cui,
la propunerea lui de „pace” și deci o întârziere a livrării de metale rare și a
doua variantă pentru înlocuirea sursei chineze ar fi Munții Apuseni. Doamne ce
bine ar sta unei colaborări maghiaro-americane prin Roșia Montana și nu numai,
bogată nu doar în aur, ci și în alte metale necesare industriei aerospațiale
americane.
Kelemen, chiar dacă a întins „mâna de
ajutor” către Ciolacu, rămâne cu ea întinsă pentru oricine va lua puterea în
PSD, PNL sau la Cotroceni, căci oricine vrea să conducă România, vre-un partid,
sau Guvernul, are nevoie de o clanță la Washington. În aceste condiții este
clar că oricine va dori o majoritate în guvern sau parlament, va trebui să
strângă mâna întinsă de Hunor, dacă va dori sprijin de la Orban, care poate
(ipotetic) interveni la tătucu.
Deci, indiferent cui îi e lansată
propunerea, Hunor lasă de înțeles că este dispobibil să „ajute” dar bineînțeles
că nimic nu e pe degeaba. Cu cât mai mulți intermediari ”binevoitori”, cu
atât mai multe pretenții și bineînțeles plata nu se face din buzunarul
ajutoratului, ci din avutul României. Köszönöm Hunor úr!
Dar asta nu e totul. Așa cum spuneam,
domnul Hunor îl contrazice pe Bolojan, chiar dacă este de un neam cu el și
declară că „România trebuie să ceară ajutor N.A.T.O. pentru corectitudinea
alegerilor”. Ei nu, că numai asta nu mai auzisem. Ce treabă are coada
vacii cu ștampila primăriei? Ce treabă are o organizație militară, cu o acțiune
politică cum este organizarea alegerilor? De ce a spus domnul Hunor N.A.T.O. și
nu a spus UE sau SUA? Auzi, cică România a fost supusă unui război hybrid care
l-a propulsat pe Georgescu. Cine anume l-a propulsat pe Gerogescu, nu spune
domnul Hunor, el doar îl vede ca un potential pericol și de aici concluzia că
trebuie musai să cerem ajutor N.A.T.O., ca și când Georgescu ar fi venit călare
pe tancuri. Nici domnul Hunor nu spune nimic despre ajutorul dat în
campanie de PNL, nu aduce nici el nicio dovadă în sprijinul afirmațiilor,
el vede doar că are nevoie de trupe N.A.T.O. dacă se poate maghiare în România
care să asigure corectitudinea alegerilor. Cu alte cuvinte asigurările date de
Bolojan sunt simplă gargară, nu garantează nimic, e cazul să cerem ajutor
partenerilor N.A.T.O., chiar dacă nu am fost atacați, militar căci, spune el
„dacă noi vedem ce se întâmplă, și acum poți să soliciți ajutor. Nu de la
Bruxelles, nu de la Uniunea Europeană, ci de la Alianța
Nord-Atlantică”. Deci domnul Hunor, când se ceartă cu nevasta îl sună pe
Tîlvăr și cere intervenția armatei.
Eu zic că nici de la N.A.T.O. nu trebuie
să cerem ajutor, de ce nu mai bine tot de la prietenul Orban? Vin urmașii lui
Attila și ne asigură ei transparența, karma, zenul și feng-shui-ul. Domnilor
din U.E., din NATO, din Univers, dacă nu aveți un hunor în casă, luați-vă, că
găsește el soluții la toate problemele voastre. Gratis, nu trebuie decât să
cereți. Asta e soluția U.D.M.R.
Autor: Col. (r) Marin Neacsu
Sursa: art-emis.ro
Bibliografie web
– https://www.juridice.ro/771499/ilie-bolojan-vom-avea-alegeri-corecte-si-transparente.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu