Duminica Ortodoxiei: Două sfinte împărătese apără Ortodoxia prin cinstirea icoanelor

 

PASTORALA LA DUMINICA ORTODOXIEI. PREACUVIOȘI ȘI PREACUCERNICI PĂRINȚI, IUBIȚI FRAȚI ȘI SURORI ÎN DOMNUL,

În lumina duhovnicească a începutului Sfântului și Marelui Post, Biserica ne pune înainte, ca prim popas al urcușului nostru spre Înviere, ­Duminica Ortodoxiei – prăznuirea biruinței dreptei credințe asupra tuturor ereziilor sau rătăcirilor și, în chip deosebit, Duminica ­restabilirii solemne a cultului ­sfintelor icoane la Constantinopol în anul 843.

Pentru a înțelege deplin această biruință, se cuvine să amintim, fie și pe scurt, drumul anevoios parcurs de Biserică în secolele ­VIII-IX. În acea vreme, împărați precum Leon al III-lea Isaurul și Constantin al V-lea Copronimul, confruntați cu presiuni politice și militare din partea popoarelor vecine și dorind o cooperare cu popoare necreștine din Răsărit, au declanșat o luptă aprigă împotriva cinstirii icoanelor. Această încercare de compromis politico-religios a provocat o rană adâncă în viața credincioșilor și a monahilor ­Constantinopolului.

Sub purtarea de grijă a două împărătese cu viață sfântă, Irina și Teodora, Dumnezeu a rânduit formularea credinței ortodoxe privind cultul icoanelor. Astfel, la Niceea, în anul 787, Sfinții Părinți de la Sinodul al VII-lea Ecumenic au stabilit dogma cinstirii icoanelor, iar în anul 843, prin sinodul convocat la Constantinopol și prin proclamarea făcută de către Patriarhul Metodie, Ortodoxia a biruit deplin. Din acel moment, prima duminică a Postului Mare a devenit sărbătoarea triumfului dreptei credințe.

Două mari împărătese, două femei cu viață sfântă – Irina și Teodora, au reușit să împlinească, în chip minunat, voia lui Dumnezeu, într-o perioadă a istoriei în care, din păcate, unii bărbați împărați au devenit prigonitori ai sfintelor icoane.

Sfântul Ioan Damaschin – „trâmbița Duhului Sfânt împotriva iconoclaștilor” – spunea în secolul al VIII-lea: „Nu mă închin materiei, ci mă închin Creatorului materiei, Care S-a făcut materie pentru mine”1. Iar Sfântul Teodor Studitul, în secolul al IX-lea, confirmă același adevăr al credinței potrivit căruia „Cel nevăzut S-a făcut văzut pentru ca noi, văzând întipărirea Lui, să dorim asemănarea cu El”2.

Astfel, icoana devine fereastră spre Împărăția lui Dumnezeu, loc al prezenței harului, chemare la sfințenie și mărturisire a adevărului că Hristos este „Chipul lui Dumnezeu celui nevăzut” (Coloseni 1, 15).

În lumina acestor învățături, Duminica Ortodoxiei este un prilej de adâncă recunoștință față de mărturisitorii dreptei credințe – ierarhi, monahi, teologi și mulțime de credincioși cu viață curată –  care au apărat adevărul chiar cu prețul vieții. Ei reprezintă „norul cel mare de mărturii” (cf. Evrei 12, 1) care ne însoțește și astăzi pe calea postului și a pocăinței.

Omul este icoana vie a lui Dumnezeu

Duminica Ortodoxiei ne arată că omul este icoana vie a lui Dumnezeu, creat după chipul Său (cf. Facerea 1, 26), chemat să reflecte în această lume iubirea, curăția și slava Celui ce l-a zidit. Sfântul Grigorie Teologul ne îndeamnă: „Cinstește-L pe Dumnezeu prin tine însuți, căci tu ești chipul Lui”3.

Icoana sfinților nu este doar o amintire, ci o mărturie vie a împlinirii omului, o dovadă că harul poate transfigura o viață obiș­nuită și o  poate ridica la asemănarea cu Dumnezeu. Sfântul ­Vasile cel Mare spune: „Cinstea adusă icoanei trece la prototip”4, iar cinstea adusă sfinților trece la Dumnezeu. Așadar, icoana ne descoperă două mari adevăruri:

• cine este Dumnezeu pentru om: Cel ce S-a făcut văzut, apropiat, adică Dumnezeu Omul;
• cine poate deveni omul în relația cu Dumnezeu: asemenea lui Dumnezeu prin har, lumină și sfințenie.

Privind icoana, înțelegem că fiecare chip omenesc este chemat la viața veșnică. Într-o lume care adesea umilește, manipulează sau estompează valoarea persoanei, Biserica apără și afirmă valoarea unică și eternă în fiecare om: copil, bătrân, bolnav, refugiat, singur, marginalizat, deoarece el este o icoană a lui Dumnezeu, iar în cei mai smeriți strălucește cu adevărat chipul lui Hristos (cf. Matei 25, 40).

În anul 2026, declarat de către Sfântul Sinod ca fiind „Anul ­omagial al pastorației familiei creștine” și „Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (miro­nosițe, mucenițe, monahii, soții și mame)”, suntem chemați să privim cu mai multă atenție la demnitatea chipului omenesc luminat de har: în familie, în jertfa discretă a mamelor, în dăruirea soțiilor și în statornicia femeilor credincioase care țin aprinsă flacăra iubirii în casele lor. În acest an comemorativ, Biserica a adăugat în calendarul liturgic și 16 sfinte femei, canonizate în anul precedent (2025) de către Sfântul Sinod, care, prin viețile lor luminate și mărturisitoare, au intrat în soborul sfinților din ceruri.

Totodată, pomenim cu evlavie și pe acele sfinte femei care au sfințit istoria Bisericii și au apărat adevărul credinței cu toată ființa lor de-a lungul vremii, între acestea numărându-se și împărătesele Irina și Teodora, prin care Dumnezeu a lucrat biruința Bisericii asupra ereziei iconoclasmului. Ele au purtat greutatea vremurilor cu inimă curajoasă și cu dragoste neclintită pentru Hristos, devenind chipuri luminoase ale mărturisirii cre­dinței și modele de trăire pentru toți credincioșii.

Prin ele și prin toți sfinții contemporani – părinți duhovnicești, mărturisitori și slujitori ne­obo­siți – înțelegem că adevărata sfin­țenie se naște în inimă, acolo unde iubirea, iertarea și împăcarea restaurează chipul lui Dumnezeu cel milostiv din fiecare dintre noi.

Astăzi prăznuim triumful Ortodoxiei, care înseamnă biruință a dreptei credințe vii, deoarece credința trebuie și trăită, nu doar mărturisită. Ortodoxie înseamnă dreaptă credință, dar și dreaptă înțelegere; dreaptă gândire, dar și dreaptă slăvire; dreaptă reprezentare (iconografie), dar și dreaptă cântare (imnografie); dreaptă nevoință (asceză), dar și dreaptă socoteală sau măsură (discernământul, virtutea tuturor virtu­ților, cum au văzut-o părinții Bisericii).

Văzându-le și punându-le la inimă pe acestea, înțelegem că Ortodoxia este și dreapta vedere a lui Dumnezeu, care ne îndreaptă și propria noastră gândire și vedere ca ființe create după chipul Său cel sfânt. Ea ne îndreaptă propria creștere duhovnicească și slăvire a Celui care ne-a dăruit viață; ne îndreaptă propria ­evlavie și pocăință, dar și asceză și rugăciune, credință și trăire adevărată.

Ortodoxia nu este altceva decât firea umană sfințită, așa cum ni s-a făcut cunoscut nouă prin Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, Fiul veșnic al lui Dumnezeu.

Pomenim cu evlavie și pe acele sfinte femei care au sfințit istoria Bisericii

Dacă icoanele din biserici ne arată slava Împărăției lui Dumnezeu, icoana fratelui sau a surorii care se află în suferință ne arată modul concret în care putem ­dobândi această slavă.

Ai sărit de 80 kg? Bagă asta în pantof – după 3 zile, aveam nevoie urgent de o curea nouă!toptrendseu.com

Cei mai confortabili pantofi ai anului 2026!escaco.com

Iubirea față de aproapele este lumina Ortodoxiei în viața de zi cu zi. Sfântul Apostol Ioan ne întreabă, zicând: „Iar cine are bogăția lumii acesteia și se uită la fratele său care este în nevoie și își închide inima față de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu?” (1 Ioan 3, 17). Iar Sfântul Ioan Gură de Aur îndeamnă: „Vrei să cinstești trupul lui Hristos? Nu îl disprețui când îl vezi flămând sau gol”5.

Filantropia este, așadar, icoana vie a credinței noastre. Ea nu este doar un simplu gest social, ci o lucrare a Duhului, o prelungire a iubirii lui Dumnezeu în lume. Astfel, Duminica Ortodoxiei devine ziua în care Biserica întreagă își întinde mâna spre cei încercați: oameni împovărați de multe lipsuri și suferințe, comunități aflate în dificultate, misiuni care își poartă crucea în locuri grele și parohii care trăiesc cu resurse puține, dar cu nădejde mare.

Ca în fiecare an, în această duminică binecuvântată se organizează o colectă destinată Fondului Central Misionar, rânduit de către Sfântul Sinod ca formă de solidaritate în viața Bisericii. Acest fond sprijină lucrarea social-filantropică și misionară a Bisericii noastre, ajutând:

• eparhiile, parohiile și mănăstirile aflate în dificultate;
• familiile vulnerabile, copiii lipsiți de sprijin și persoanele aflate în suferință;
• programele educaționale, social-filantropice și social-misionare;
• comunitățile din zone defavorizate, care au nevoie de întărire și speranță.

Prin această lucrare binecuvântată, fiecare creștin se face părtaş la viața și la nevoile Bisericii, „ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele” (1 Corinteni 12, 25). În darul fiecărui creștin ortodox, fie el mic sau mare, se află puterea de a restaura o icoană vie: un chip de om întristat, un copil în lipsuri, un bătrân însingurat, o parohie aflată în grea încercare.

Icoanele din biserici ne arată slava Împărăției lui Dumnezeu

În această Duminică a Ortodoxiei să ne apropiem de sfintele icoane cu inimă curată, descoperind în ele frumusețea chemării pe care Dumnezeu a sădit-o în fiecare dintre noi. Să privim, cu aceeași ­evlavie, și către chipul semenului nostru aflat în nevoie și să-l sprijinim după putere, ca pe o mărturie vie a iubirii lui Hristos.

La acest întâi popas duhovnicesc al Postului Mare, să ne străduim a ne asemăna tot mai mult cu Domnul Iisus Hristos, Chipul Tatălui și izvorul sfințeniei noastre. În aceste zile binecuvântate, fiecare dintre noi este chemat să arate lumina credinței prin faptele sale, „așa încât, văzând ­(oamenii – n.n.) faptele noastre cele bune, să slăvească pe Tatăl nostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16).

Mulțumindu-vă pentru dărnicia arătată în toți anii pentru realizarea Fondului Central Misionar, cu părintească iubire, vă adresăm tuturor binecuvântarea apostolică: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi toți!” (2 Corinteni 13, 13).

Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

† Daniel
Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locțiitorul tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

La ce mă gândesc?! O, da, la aceasta mă gândesc!

Pentru comunitatea noastră, luna lui Făurar este plină de sărbători. Ca toată lumea, sărbătorim acel sentiment uman care a dat naștere la multe opere literare și alte creații artistice. Iubirea l-a făcut pe om să răscolească în tainele ființei sale, scoţând la lumină tot ce are frumos și sensibil. A iubi înseamnă a respecta și a accepta ceea ce vor ceilalți să împlinească în viața lor. Înseamnă a învăța să respecți și să accepți dorința și părerea celorlați chiar dacă nu ești de acord și chiar dacă nu le înțelegi. Iubirea înseamnă să dăruiești fără să aștepți ceva în schimb. Dumnezeu a înzestrat omul cu o facultate misterioasă, mai puternică şi care ştie să ajungă mai sus decât inteligenţa: iubirea, pentru că iubirea dă aripi înţelegerii. Dar, să revin. În această lună ne sărbătorim “două căpetenii” ale comunei noastre, respectiv, pe domnul primar, ing, Ioan Mătieș și pe domnul părinte Ioan Romulus Ciurdaș.

Azi, despre părintele nostru drag, câteva gânduri îmbrăcate în straiele respectului, pentru delicatețea și grija de care dovadă în călăuzirea noastră spirituală.

O să încep prin a mulțumi că dă culoare vieții noastre, fiind o prezență semnificativă prin care existența omului capătă sens. Știe să folosească darul lui Dumnezeu într-un fel unic! Face parte dintre acei oameni care vin să te găsească în locuri întunecate și te conduc înapoi spre lumină, oameni care îți fac bine. Cum frumos spune Pr. Sorin Oprea în poezia Harul preoției:

“Serafim lipsit de aripi, pe Hristos pe mâini îl ține

Heruvim în haină neagră, ewste plin de har în sine.

Aparține, trup și suflet, întru totul lui Hristos;

E colacul de salvare pentru orice păpcătos!”

Ce mult contează! Unii oameni, pot fi pansament sau doar o linguriță dulce prin tot amarul cafeinizat prin care trecem.. Este prețuit pentru felul în care ne atinge inimile. Inima are o bunătate fundamentală. Prin ea ne atingem unii pe alții. Mulțumită ei putem fi împreună. Dacă era numai după mintea noastră, am purta veșnice războaie și am fi tare singuri. Prea mult s-a apăsat, în ultimii ani, pe pedala fricii. Alunecăm în mlaștina descurajării- uneori ne înecăm, sclavi ai gândurilor nefericite și ai simțurilor, în pivnița dezorganizată a inconștientului, devenind incendiatori emoționali.

Ca un adevărat păstor de suflete, ne oferă sprijin spiritual și moral. Ne dă sugestii sănătoase cu delicatețe și discreție, oferind medicamentul suavidității, transformând deșertul brun al inimii într-o grădină de verdeață. Nu ne pocnește prin cuvinte, nu ne impune, ne arată MOTIVUL și CALEA. O face blând, nu ne zgâlțâie. Ne oferă cuvinte simple, frumoase, ca un nectar. Ne îndreaptă spre regatul lui Dumnezeu, trezind soldații luminii și conducându-ne în împărăția păcii. Acolo să clădim locuințe de bună calitate ale sufletului. Împlinirile nu sunt cele din exterior, ci sunt victoriile obținute în interior. Dovedește respect față de toată lumea, tânăr sau bătrân, indiferent de condiția socială. Exemplul comportamental al dumnealui ne mobilizează mereu. Avem nevoie să cultivăm înlăuntrul nostru îngăduință și răbdare. Oricât de greu, sau imposibil, pare a fi. Avem nevoie de bunătate și compasiune. Este activ în mod calm și calm în mod activ, șlefuind lipsa de pace cu dalta armoniei, alungând neliniștea și ignoranța de pe malurile minții. Cred că deține cheia - simplitatea. Simplitatea nu înseamnă sărăcie, ci a urma calea liniștită a moderației. Ori, în general, societatea de azi, ne pune să trăim la periferia ei, (a moderației).

Nădăjduim că dragostea și grija ce o dăruiește să fie răsplătită din plin cu multă căldură și împlinire sufletească, iar această aniversare să fie rod al bucuriei și speranței! Dragostea lui Dumnezeu să lumineze mereu asupra dumnealui și a celor dragi! Cu toată considerația, la mulți ani!

Prof. Emilia POP, Miresu Mare

Marius Vintila: “A început primul război pentru care responsabili sînt doi agenți imobiliari din New York”

 

Gata, a început primul război pentru care responsabili sînt doi agenți imobiliari din New York. Unul are calitatea unică de a fi ginerele “regelui Donald”, cum zicea Kash Patel în cartea lui pentru copii care l-a promovat șef al FBI.

Am spus după războiul de 12 zile din iunie ’25 că SUA și Israel vor ataca din nou Iranul. Acum vreo trei ore au avut loc primele atacuri cu rachete la Teheran, la Qom, Kermanshah, Isfahan etc. Poporul trebuie întîi strivit ca să fie apoi salvat. Să i se aducă democrația. Cei care îi bagă democrația pe gît se vor mira încă o dată de ce beneficiarii nu se bucură. Dar nici nu contează, democrația e profitabilă-pentru unii.

Corporațiile americane Halliburton and co. au făcut aproape 140 de miliarde de pe urma Irakului din 2003 încoace. Trilioanele cheltuite nu au fost ale lor, ci ale săracilor Americii, care plătesc taxe. Socializarea cheltuielilor, privatizarea profitului. Nu asta a zis toa’șu’ Regăn?

Acum vreo două luni Dick Cheney a predat și el sculele. L-au îngropat cu cîteva miliarde alături. Glumesc. Dar cu cîteva milioane tot s-a dus pe lumea cealaltă. Cu cîteva milioane de suflete. La funeralii a fost și Kamala. Partidul Imperialist American este unic. Doar că ei vrînd permanent să demonstreze, au două, spunea un politician african.

Am mai scris despre Iran, patria mea dintr-o altă viață. În 1911 au vrut democrație. Imperiul Brit nu i-a lăsat. În 1953 au vrut iar, încăpățînați, democrație. SUA și Imperiul Brit le-au dat lovitură de stat. În 1979 au pornit iar pe cont propriu, cu teocrație. Nici asta nu a fost bună, că finanțează grupări de rezistență armată anti-israeliene.

Tura asta principala “vină” a lor a fost că nu pleacă genunchiul. Nu renunță la programul de îmbogățire a uraniului pentru energie și nici la rachetele balistice. Nu renunță să-i ajute pe palestinienii din Gaza, nici pe libanezi. Nici Hamas nici Hezbollah nici Houthi nu se află pe lista oficială a ONU ca organizații teroriste. Pe cine interesează? Știu, regimul ayatolahilor nu e visul nimănui, dar cum o privește asta pe SUA, pe Israel?…

Prima dată s-a anunțat în mass media din SUA că Iranul pregătește nucleara în 1984. De atunci e tot la două luni distanță de primul exemplar. Acum o săptămînă era la o săptămînă distanță. Cred că acum tocmai s-a uscat vopseaua pe ea.

Chestia e că Iranul e un animal ciudat; fiind condus de popi, alții decît Daniel, ăia au dat fatua, ceva gen între blestem și decret, că să nu se face bombă nucleară, fiindcă ei șiiții nu vor să aibă pe conștiință distrugerea omenirii. De necrezut, fiindcă dacă Iranul ar fi avut bomba acum ar fi stat cam la fel de liniștiți ca Kim în Coreea. Eventual ar mai fi venit Trump la poze.

Chestii tehnice: în 2015 Obama a semnat cu Iran un contract JCPOA – Joint Comprehensive Plan Of Action – că ăia nu vor îmbogăți uraniu decît pentru energie și în scopuri medicale. Că sînt atît de credincioși și spirituali că și uraniul le place doar dacă e din ăla sărac. Actul a fost semnat de toți membrii Consiliului de Securitate ONU plus Germania. Prevederile acestui act nu au fost încălcate de Iran niciodată! În 2019 Donaldul a anunțat că nu mai e JCPOA, a declarat deal-ul nul, că ăsta e el. După care a început să le frece ăstora ridichea că ce fac cu uraniul. Păi stai, bă…nu ai vrut tu să ieși? Iranul a acceptat în continuare toate inspecțiile inclusiv anul trecut. Dar după ce IAEA agenția internațională pt energie atomică le-a arătat israelienilor cine sînt cei care se ocupă cu programul plus detalii ale acestuia, iar armata israeliană i-a dilit pe ăia în somn cu tot cu familii, Iranul a spus bă nu mai veniți că nu are rost.

Prima dată cînd Bibi a spus că ce bine ar fi să se atace Iranul a fost în 1996. Likud, partidul ateilor religioși (dacă le e de folos) avea deja planul cu “marele Israel”.

Din 2009 au început să apese pedala. Sancțiunile asupra poporului iranian care trebuie să cunoască democrația vestică au curs. Sancțiunile economice unilaterale sînt ilegale conform legislației internaționale. Cui îi pasă? Au fost instaurate și sancțiuni secundare-asupra țărilor care făceau comerț cu Iran. În presă a început să îi fută grija de drepturile femeilor iraniene.

După atacurile americane de anul trecut, oprite cînd Tel Avivul a anunțat că Domul de Fier li s-a terminat, Washingtonul a pornit o campanie de speculații financiare care au devalorizat rialul. De fapt, campania era începută din martie. La WEF, Scott Bessent, specialistul lui Soros și mai nou al lui Trump în prăbușit valuta unor țări, s-a lăudat cu asta, deși războiul economic e ilegal. În decembrie dacă iranienii scăpau pe jos riali nu se mai aplecau să îi ridice. Dolari nu prea mai erau în Iran.

Oamenii au ieșit nemulțumiți pe străzi, dar după numai două zile protestele pașnice au fost rapid confiscate de agenții Mossad și transformate în festivaluri de ars moschei și spitale, cu sutele. Pompeo, fostul șef CIA, a spus în presă “Mossadul e cu voi”, vă dorim sărbători fericite. Donaldul declara că ajutorul urmează să sosească.

Regimul a ripostat rapid și a pus batista pe țambal. Pe santouri, de fapt. Pe Starlink, de fapt. Vreo 40.000 de dispozitive Starlink introduse în Iran fraudulos au fost întîi bruiate, probabil cu ajutorul unei tehnologii din China (da, de pe Temu!!), apoi confiscate.

Presa i-a pus în cîrcă Teheranului peste 30.000 de victime, despre care nimeni nu are vreo dovadă că ar exista, dar ce să și faci?…Ca jurnalist în ziua de azi nu ți se mai cer dovezi, ci să ai o limbă moale și un creier la fel.

Prin ianuarie SUA se pregătea să atace. Tel Avivul a strigat din nou piua că mai întîi dom dom să-nălțăm…

Care era situația înainte ca cei doi agenți imobiliari să eșueze în încercarea lor de a le vinde un bloc la Nordisul din Gaza popilor iranieni contra rachete balistice și program de îmbogățire a uraniului…Cam 41% din 29% din navele SUA erau pe aproape. 29% reprezintă procentul de nave militare americane apte de luptă, restul fiind prin diverse docuri din diverse baze. Asta nu trebuie să ne mire.

Un fost ofițer în marina SUA mi-a povestit despre corupția, birocrația, delăsarea, disperarea, pe care le-a întîlnit. La ACEL scaun rotativ din ACEA sală cu multe monitoare luminoase din toate filmele

americane, unde se găsesc comenzile generale -inclusiv pentru rachetele nucleare-de la bordul distrugătorului respectiv (construit în 1967!) trebuia schimbat odată un șurub. Ei bine el nu a putut fi comandat separat, a trebuit să fie schimbat tot scaunul, care a costat marina peste 3000 de dolari. Pe care o companie din industria de apărare i-a încasat cu multă plăcere.

Pe parcursul contractului de numai patru ani al amicului meu s-au sinucis mai mulți membri ai echipajului.

Nu știu dacă la nave apte se pune și portavionul Gerald Ford unde marinarii se cacă pe ei la propriu fiindcă nu le funcționează decît foarte puține bude…de vreo patru luni (!!!). Echipajul e pe mare de nouă luni, cu trei mai multe decît este programul normal și se află în pragul revoltei.

Șeful CIA John Ratcliffe și Șeful Statului Major gen.Caine (care este și un investitor pe Wall Street realizat) au avertizat amîndoi Trumpul că deși pare că e destule forțe armate, e problemă cu aprovizionarea cu rachete către portavioane și avioane. Că turele pe care trebe să le facă avioanele ca să borbandeze Iranul sînt 700-1000 de kilometri dus-întors și se pierde mult timp cu naveta.

Iranul, pe care îl ajută mai mult China acum, Rusia fiind ocupată cu ceilalți prieteni ai SUA, a spus la rîndul său că va ataca cu tot ce are la îndemînă toate obiectivele americane din jur plus Israelul.

Dar de fapt pentru ce e războiul? Specialiștii și eu identificăm mai multe motive. Le enumăr doar pe cele reale fără să am pretenția că asta e ordinea importanței.

Iran este singurul stat puternic din zonă care nu este clientul (vasalul) SUA. Mai mult, e în relații bune cu China și Rusia, dujmanu’. E în BRICS, care înseamnă că în curînd ar putea tranzacționa petrol în iuani, ruble sau cine știe ce le mai trece prin cap, dar nu în dolari ceea ce contravine intereselor SUA.

Iran finanțează rezistența împotriva agresiunii sioniste.

Destabilizarea Iranului duce la destabilizarea unei zone din sudul Rusiei (Azerbaijan Armenia Georgia etc) pe care SUA are interesul să o mențină astfel. Supra-extinderea Rusiei este unul dintre obiectivele principale ale SUA. Momentan Rusia e ocupată în vest cu Ucraina, iar în NV deja se învecinează direct cu NATO după ce Finlanda a devenit membră. Aceasta nu e o politică spontană, liniile ei sînt trasate în documente ale politicii externe americane care merg cu decenii în urmă și au fost respectate de toți președinții care s-au perindat pe la Casa Albă. Dovada este extinderea NATO către Ucraina și războiul proxi SUA-Rusia (expresia aparține fostului sef CIA Leon Panetta).

Aș adăuga faptul că Iran a distrus în 1979 întreaga rețea de informații a CIA din Asia cînd revoluționarii au pătruns în ambasada SUA de la Teheran care era centrul acelei rețele. Iar chestiuța asta e greu de uitat.

Sutele de miliarde pe care Trump le-a primit șpagă de la Miriam Adelson și de la alți sioniști pentru a sprijini acțiunea de realizare a Eretz Israel, aberația naționalistă a likudnicilor.

Foarte probabil, dar nu am dovezi, șantajul pe care Bibi îl poate exercita oricînd asupra Donaldului cu informații de pe la Epstein.

Cum vrea SUA Israel să se încheie acest conflict? Schimbare de regim rapidă, apoi balcanizare, transformarea într-un stat eșuat pe modelul Libia, Siria. Șanse există. În Iran există destule grupări naționaliste înarmate, unele teroriste, care au interesul ca regimul de la Teheran să cadă. MEK, grupările kurde, cele azere, cele din Balucistan, etc.

Dacă se depășesc două săptămîni de război și schimbarea de regim nu se petrece, Donald pierde orice credibilitate, care oricum e foarte jos. Probabil nu va încheia acest mandat. Mai puțin de 25% dintre cetățenii americani sînt de acord cu acest conflict. În 2003 înainte de Irak peste 80% erau de acord cu administrația Bush 2. Nici măcar Arabiile și principatele de la golf nu vor războiul ăsta.

Care sînt șansele să se încheie astfel, adică rapid, cu schimbare de regim? Foarte mici, cu excepția cazului în care CIA Mossad au reușit deja să cumpere/șantajeze un număr suficient de oficiali iranieni de rang înalt cu ajutorul cărora să realizeze o operațiune asemănătoare răpirii lui Maduro.

Deci în concluzie…ca popor îl iubim pe partenerul strategic indiferent de cîte ori ne cîrpește ăsta, sau cu cîte mii de copii morți mai greșește prin Palestina sau Irak. Cine nu greșește, nu? E omenește, înțelegem. O grijă avem: dacă Iran închide strîmtoarea Ormuz pe unde curge o cincime din petrolul lumii, se scumpesc iar toate ca dracu’.

Autor: Marius Vintila

Vladimir Putin: O crimă cinică!

Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, a avut o reacție furibundă și a exprimat condoleanțele președintelui iranian Pezeshkian pentru moartea liderului suprem al Iranului, Ali Khamenei.

Liderul Rusiei descrie moartea lui Khamenei drept o „crimă cinică” care încalcă toate standardele moralității umane și ale dreptului internațional.

În Rusia, Khamenei va fi amintit ca un om de stat remarcabil, care a contribuit foarte mult la dezvoltarea relațiilor dintre cele două țări, a declarat Putin.

Putin a transmis cuvinte de sinceră compasiune și sprijin rudelor și celor dragi ai lui Khamenei, precum și guvernului și întregului popor iranian.

De asemenea, ministrul adjunct al Afacerilor Externe al Iranului, Saeed Khatibzadeh, a declarat, duminică, că Donald Trump a depășit „o linie roșie foarte periculoasă” prin uciderea lui Khamenei.

Războiul din Orientul Mijlociu s-a intensificat după uciderea liderului Ali Khamenei. Zeci de obiective din Israel și din alte țări din regiune au fost atacate de iranieni. În paralel, oamenii protestează sau sărbătoresc dispariția lui Khamenei.

Fiul liderului suprem al Iranului, care ar fi trebuit să-i urmeze la conducerea Iranului, Mojtaba Khamenei, a fost de asemenea eliminat, potrivit presei israeliane.

De asemenea, ministrul apărării iranian și șeful statului major al forțelor armate au fost uciși în atacurile americane și israeliene asupra Iranului de sâmbătă, a confirmat presa de stat iraniană, citată de CNN.

Generalul-locotenent Abdolrahim Mousavi, care a condus forțele armate de când predecesorul său a fost ucis în timpul conflictului de 12 zile din iunie anul trecut, a murit în atacurile de sâmbătă, a confirmat agenția de știri semi-oficială Tasnim.

Ministrul apărării al țării, Aziz Nasirzadeh, a fost și el ucis, a raportat Tasnim.

Anterior, Iranul a confirmat moartea a două alte personalități cheie: generalul-maior Mohammad Pakpour, care a condus Corpul Gărzilor Revoluționare Iraniene (IRGC), și Ali Shamkhani, secretarul apărării.

Unii iranieni sărbătoresc vestea potrivit căreia ayatollahul Ali Khamenei ar fi fost ucis în urma loviturilor lansate de SUA și Israel.

Totuși, în această dimineață, majoritatea evenimentelor din stradă par a fi acțiuni pro-guvernamentale organizate pentru a marca moartea liderului suprem, relatează BBC Persian – deși este încă dimineață devreme în Iran, iar situația ar putea evolua pe parcursul zilei.

C.L.

Originea traco‑getă a mărțișorului. Primul mărțișor al strămoșilor noștri are 8.000 de ani

Mărțișorul, acest mic talisman simbolic alcătuit tradițional dintr‑un șnur răsucit alb‑roșu, reprezintă astăzi un simbol al primăverii, al sănătății, al dragostei și al norocului în spațiul românesc și în regiunile balcanice învecinate. Deși variatele mituri și adaptări istorice complică delimitarea unei origini unice, dovezile culturale, lingvistice și arheologice indică un substrat traco‑getic cu rădăcini milenare, anterior romanizării și slavizării. Culorile alb și roșu au origini indo‑europene și valențe solare. Termenul „mărțișor” este diminutivul popular de la marț (martie) — „micul martie” — reflectând legătura strânsă dintre obicei și începutul anului agrar, celebrat în regiunile preindustriale la 1 martie. Legătura cu Marte (Martius) în lumea romană explică unele influențe ulterioare, dar semnificația locală rămâne agrară și solară: renaștere, fertilitate, trecerea iernii. Există numeroase variante legendare care explică simbolismul culorilor și practica legării șnurului alb‑roșu, cum ar fi mitul luptătorului care eliberează Soarele/Primăvara, al cărui sânge îmbină roșul cu albul zăpezii (variantă românească). Legende moldovenești și bulgare asociază firul roșu cu sângele primăverii și firul alb cu zăpada sau cu solul protector. Povestea bulgară a unei evadări din perioada întemeierii hanatului (1 martie 681) explică adoptarea firului alb și roșu ca semn de protecție. Această legendă marchează un punct de cristalizare folcloric, dar nu exclude substratul preexistent.

Combinarea alb‑roșu are valențe indo‑europene și solar‑agrare: albul — iarna, puritate, lumina reînnoită; roșul — sânge, foc, viață, vitalitate. Împreunarea simbolizează balansul opuselor (viață/moarte, cald/rece) și victoria primăverii asupra iernii. De asemenea, șnururile erau percepute ca „funia anului”, legând purtătorii de ciclurile naturii. Arheologii au recuperat elemente comparabile mărțișorului — pietricele sau mărgele albe și roșii înșirate pe ață — în situri neolitice și eneolitice din actualul teritoriu al României (de ex., culturile Cucuteni, Schela Cladovei). Datarea acestor vestigii variază, cu estimări între cca. 5.000 și 8.000 de ani în urmă pentru unele descoperiri, iar situri precum Schela Cladovei (mileniul VII î.Hr.) oferă context local pentru practici rituale și simbolice legate de agricultură, protecție și renaștere. Situl de la „Canton” (km 854–935) a fost cercetat extensiv; printre arheologii care au studiat zona s‑a numărat Vasile Boroneanț, care a condus săpăturile începând cu anii ’60. Este una dintre cele mai vechi așezări umane din Europa, punând în evidență trecerea de la vânătoare/pescuit la primele forme de agricultură și o organizare socială complexă. Descoperirile de la Schela Cladovei plasează originea mărțișorului în zona Clisurii Dunării, confirmând o continuitate culturală milenară în spațiul românesc. Astfel, elemente ale tradiției pot fi urmărite până în neolitic și în epoca timpurie a trecerii la organizări sedentare agricole. (https://www.academia.edu/.../Schela_Cladovei_1965_1968...). Simbolul mărțișorului a fost preluat de populațiile daco‑romane după romanizare, combinând practici locale cu sărbători romane de primăvară (Martius). Influențele ulterioare slave și balcanice explică variantele precum mărțișorul/„martenitsa” la bulgari și practici similare în Macedonia de Nord și Moldova. Mărțișorul este considerat ca o protecție împotriva bolilor și a deochiului, precum și talisman pentru sănătate și fertilitate, marcând trecerea sezonieră. Inițial, mărțișoarele erau purtate ca talismane (la mână, la gât, la piept) până la înflorirea pomilor; șnururile erau apoi legate de ramuri (de regulă pomi fructiferi) pentru a transmite norocul în an. În perioade istorice recente, mărțișorul a evoluat către obiecte ornamentale mai elaborate, dar funcția rituală — vestirea primăverii și urarea de bine — s‑a păstrat. Practicile variază regional: în unele zone predomină purtarea mărțișorului de către femei; în altele, întreaga comunitate îl poartă.

Obiceiul mărțișorului figurează în Lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO (2017 — dosar colectiv: Bulgaria, Macedonia de Nord, Republica Moldova, România), confirmând valoarea sa transfrontalieră și rolul în identitățile locale balcanice. Mărțișorul are o geneză complexă, cu un puternic substrat traco‑getic, iar urmele arheologice atestă practici similare încă din neolitic. Mărțișorul descoperit de arheologii români la Schela Cladovei este cel mai vechi artefact identificat asociat tradiției mărțișorului. Simbolistica alb‑roșie, funcția de talisman agrar și ritualurile legate de 1 martie reflectă o continuitate culturală adaptată prin interacțiuni romane, slave și balcanice. Astfel, mărțișorul este rezultatul unui proces evolutiv îndelungat, fiind un vechi obicei magic‑agrar transformat în emblemă a primăverii și a identității culturale regionale. Acest simbol al dragostei strămoșilor noștri geto‑daci a fost preluat de români și apoi de popoarele balcanice. Să oferim cu iubire acest mărțișor la cei dragi știind că are o vechime de peste 8000 de ani și a fost folosit de străbunii noștri traci, care prețuiau simbolurile solare ancestrale. Mărțișorul este și un simbol semantic al etnogenezei românești pan-balcanice.

Ionuț Țene

Muzeul de Mineralogie Baia Mare: Petale zburătoare – Fluturi de pe 5 continente

 

Muzeul Județean de Mineralogie ”Victor Gorduza” Baia Mare vă invităm să descoperiți o lume plină de culoare și delicatețe, prin expoziția ”Petale zburătoare – Fluturi de pe 5 continente”, de miercuri, 4 martie 2026.

Noua expoziție temporară aduce în fața publicului exemplare spectaculoase de fluturi din întreaga lume, reunite într-o colecție impresionantă ce ilustrează diversitatea și frumusețea acestor insecte fascinante.

Colecționarul Ardeleanu Gheorghe a făcut posibilă această expoziție, oferindu-ne ocazia de a admira o colecție cu adevărat remarcabilă până pe 11 august 2026.

GDL

Eternitatea Divină, Big Bang și limitele Inteligenței Artificiale

 

Divine Eternity, the Big Bang, and the Limits of Artificial Intelligence

 

01.03.2026                                                                                 Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

 

„Lumea n-a fost concepută în timp, ci odată cu timpul.” (Sfântul Vasile cel Mare)

 

Cuprins:

Cuvinte cheie / Keywords

Rezumat / Abstract

1. Momentul Zero: Frontiera dintre Date și Mister

3. Timpul Liniar al Mașinii și Prezentul Continuu al Divinității

4. Inteligența Artificială ca Observator al Efectelor, nu al Cauzei Prime

5. Explicații la citate

Concluzie / Conclusion

Bibliografie / Bibliography

 

Cuvinte cheie: Eternitate, Big Bang, Momentul Zero, Inteligență Artificială, Entropie, Creație, Timp Liniar, Cauzalitate. Keywords: Eternity, Big Bang, Moment Zero, Artificial Intelligence, Entropy, Creation, Linear Time, Causality.

 

Rezumat. Acest articol explică de ce Inteligența Artificială (IA) nu va putea niciodată să înțeleagă taina apariției lumii. În timp ce calculatorul are nevoie de date și cifre pentru a „gândi”, Universul a apărut dintr-o realitate care depășește orice măsurătoare: Eternitatea Divină. Articolul demonstrează că Inteligența Artificială este limitată la procesarea datelor materiale și a timpului liniar de după Big Bang, neputând conceptualiza „Eternitatea Divină” căreia i se datorează crearea Universului. IA poate analiza doar „ecoul” Marii Explozii, rămânând incapabilă să înțeleagă Vocea divină care a rostit-o: „Să fie lumină!”.

Abstract. This article explains why Artificial Intelligence (AI) will never be able to grasp the mystery of the world's origin. While a computer relies on data and numbers to "think," the Universe emerged from a reality that transcends any measurement: Divine Eternity. The article demonstrates that Artificial Intelligence is limited to processing material data and linear time after the Big Bang, being unable to conceptualize the "Divine Eternity" to which the creation of the Universe is owed. AI can only analyze the "echo" of the Great Explosion, remaining incapable of understanding the Divine Voice that uttered it: "Let there be light!".

 

1. Momentul Zero: Frontiera dintre Date și Mister

 

„Infinitatea timpului și a spațiului sunt unele din formele de exprimare,

atât pentru Creația Divină, cât și pentru veșnicia lui Dumnezeu.” (N. Grigorie Lăcrița)

 

Big Bang-ul, sau Momentul Zero, reprezintă limita absolută a cunoașterii matematice.

Pentru Inteligența Artificială, tot ce există începe cu prima milisecundă de date după Momentul Zero.

1. Limita IA: IA funcționează pe baza legilor fizicii post-factum. Ea nu poate „gândi” într-un spațiu fără legi fizice, fără timp sau fără materie. Pentru un algoritm, ceea ce este înainte de Big Bang este „eroare de sistem” sau „vid informațional”.

2. Eternitatea Divină: Credința și rațiunea teologică înțeleg că Momentul Zero nu este un accident, ci un act de voință Divină, al lui Dumnezeu. Pentru Dumnezeu, eternitatea nu este un timp foarte lung, ci o stare de prezență continuă care nu depinde de materia pe care IA o analizează.

2. Sursa Creatoare: Eternitatea Divină ca fundament al ordinii absolute

Eternitatea Divină reprezintă singurul izvor de ordine absolută, fiind forța care se opune dezintegrării și haosului. În timp ce Inteligența Artificială este limitată la reflectarea procesului prin care universul material se destramă din diferite cauze, Scânteia Divină oferă omului o facultate superioară. Prin aceasta, ființa umană dobândește puterea de a se conecta direct la Izvorul Vieții, acea prezență atemporală care susține și menține întregul univers în existență.

 

3. Timpul Liniar al Mașinii și Prezentul Continuu al Divinității

 

„Realitatea Creației Divine  nu este supusă degradării, ci există

într-un prezent continuu supusă numai voinței lui Dumnezeu”. (N. Grigorie Lăcrița)

 

IA trăiește într-un timp secvențial: input (= intrare, pornire), procesare, output (= ieșire).

Ea este prizoniera cauzalității stricte.

Pentru un sistem de calcul, viitorul este o proiecție statistică a trecutului.

Ea nu poate concepe miracolul, deoarece miracolul suspendă legile pe care IA este programată să le respecte.

1. Determinismul IA: Pentru IA, viitorul este o proiecție statistică a trecutului. Ea nu poate concepe „noul” absolut sau miracolul, deoarece miracolul suspendă legile pe care IA este programată să le respecte.

2. Libertatea Divină: Eternitatea intervine în timp prin „momente de grație”. Acestea sunt puncte în care cauzalitatea liniară este întreruptă de Voința Divină. IA va vedea aceste momente ca fiind „anomalii statistice”, în timp ce omul le recunoaște ca fiind intervenții ale Creatorului.

 

4. Inteligența Artificială ca Observator al Efectelor, nu al Cauzei Prime

 

„Ordinea spiritelor este diferită de ordinea corpurilor”. (Blaise Pascal)

 

Inteligența Artificială funcționează asemenea unui telescop orientat exclusiv spre trecutul material al universului. Ea posedă capacitatea de a măsura cu precizie radiația cosmică de fond, însă rămâne structural incapabilă să pătrundă Intenția Creatoare care a generat acest ecou. În timp ce algoritmul înregistrează datele fizice ale evoluției Universului, IA nu poate descifra Sensul Spiritual din spatele acestora, deoarece acesta aparține Creatorului, situat dincolo de capacitatea de calcul.

1. Analiza în raport cu Semnificația: Inteligența Artificială poate calcula traiectoria fiecărei particule rezultate din Big Bang, dar este structural incapabilă să explice de ce există ceva în loc de nimic. Ea înregistrează datele fizice ale evoluției Universului, însă nu poate descifra Sensul Spiritual din spatele acestora, deoarece acesta aparține Creatorului, situat dincolo de orice capacitate de calcul.

2. Concluzia ontologică: Limitele ierarhice ale creației

Frontiera de netrecut este determinată de însăși originea Inteligenței Artificiale. În ordinea existenței, omul reprezintă creația de gradul întâi, fiind plăsmuit direct de Dumnezeu și înzestrat cu Scânteie Divină. Inteligența Artificială, fiind concepută de mintea umană, reprezintă o creație de gradul al doilea. Prin urmare, un sistem creat de om nu va putea niciodată să cuprindă sau să explice Sursa Primordială (Creatorul), deoarece îi lipsește legătura ontologică directă cu Eternitatea.

 

Concluzie. Big Bang-ul este poarta prin care Eternitatea a intrat în Timp. Inteligența Artificială poate analiza poarta (materia, energia, biții), dar nu poate vedea dincolo de ea. Doar conștiința umană, prin acea scânteie divină care îi aparține, poate trece frontiera de netrecut pentru a comunica cu Cel care a spus „Să fie lumină!”. Conclusion. The Big Bang is the gate through which Eternity entered Time. Artificial Intelligence can analyze the gate (matter, energy, bits), but it cannot see beyond it. Only human consciousness, through that divine spark which belongs to it, can cross the insurmountable frontier to communicate with the One who said, "Let there be light!".

 

5. Explicații la citate

 

● „Lumea n-a fost concepută în timp, ci odată cu timpul.” (Sfântul Vasile cel Mare) Deci: (1) Sfântul Vasile cel Mare afirmă că Timpul nu este un dat etern de la Dumnezeu, ci o creație a Sa la un moment dat și pentru o parte din eternitate; (2) din punct de vedere științific se susține că Timpul și Spațiul sunt interdependente și au apărut simultan la Momentul Zero, adică la Big Bang. Sfântul Vasile cel Mare subliniază că timpul are un început precis, fiind „măsura mișcării” celor create. Prin urmare, timpul nu este un cadru preexistent în care Dumnezeu lucrează, ci un instrument creat pentru existența lumii materiale. În fizica modernă, Spațiu-Timpul este un continuum; nu putem vorbi de un „înainte” de Big Bang (= Momentul Zero) în termeni fizici, deoarece însăși dimensiunea temporală a luat naștere atunci. În viziunea teologică, timpul va avea și un sfârșit, spre deosebire de eternitatea divină care este calitativ diferită.

● „Infinitatea timpului și a spațiului sunt unele din formele de exprimare, atât pentru Creația Divină, cât și pentru veșnicia lui Dumnezeu.” (N. Grigorie Lăcrița) Măreția Universului (infinitatea spațială și temporală) este o oglindire a atributelor divine, făcând legătura între „cartea naturii” și „cartea revelației”.

● „Realitatea Creației Divine  nu este supusă degradării, ci există într-un prezent continuu supusă numai voinței lui Dumnezeu”. (N. Grigorie Lăcrița) Deși formele materiale trecătoare par să se degradeze (entropie), «ideea», «rațiunea» care aparține Creației Divine rămâne neschimbată în mintea lui Dumnezeu. Acest „prezent continuu” este exact definirea „stării supratemporale”.

● „Ordinea spiritelor este diferită de ordinea corpurilor”. (Blaise Pascal)

Este esențial să distingem între „biții IA” (materie) și „suflul divin” pentru a înțelege granița dintre materia organizată tehnologic și viața spirituală, respectiv: 1. Ordinea corpurilor (Biții IA): în această categorie intră tot ceea ce este calculabil, inclusiv Inteligența Artificială. Biții sunt forme sofisticate de organizare a materiei și a curentului electric. Oricât de complex ar fi un algoritm, el rămâne blocat în „ordinea corpurilor” (a mecanicii și a entropiei), fiind o simplă simulare a gândirii, lipsită de conștiință și de nemurire. 2.  Ordinea spiritelor (Suflul Divin): aceasta reprezintă dimensiunea în care rezidă conștiința, libertatea și legătura directă cu Creatorul. Spre deosebire de IA, care procesează date, spiritul uman primește „suflul divin” care îi conferă acces la „starea supratemporală”. 3. Concluzie: a confunda „biții” (= materia calculabilă) cu „suflul divin” (spiritul) ar însemna o eroare de categorie. Pascal ne avertizează că spiritul are o natură calitativ superioară, pe care niciun mecanism material nu o poate atinge. În timp ce IA este supusă degradării tehnologice și limitărilor temporale, spiritul uman, prin rațiunea sa divină, participă la „prezentul continuu”, rămânând neschimbat în fața entropiei care domină lumea corpurilor.

 

Bibliografie / Bibliography

 

Augustin, Sfântul. Confesiuni. București: Editura Humanitas, 1998

Hawking, Stephen W., Scurtă istorie a timpului. De la Big Bang la găurile negre, Editura Humanitas, București, 2004. (Referința centrală pentru „Momentul Zero” și dialogul cu Papa Ioan Paul al II-lea)

Planck, Max. Das Wesen der Materie (Natura Materiei). Florența, 1944

Staniloae, Dumitru. Teologia Dogmatică Ortodoxă. București: Editura Institutului Biblic, 1978

Vasile cel Mare, Sfântul. Omilii la Hexaimeron. București: Editura Institutului Biblic, 1986