„Elita” neamului se înghesuie să pună paie pe foc. Ca la prezidențiale! Strigă pe unde poate că euro va crește, că pleacă investitorii, că ne paralizează inflația. Andrei Caramitru, un fel de Cristian Tudor Popescu, mare proprietar și a unor de isterii în materie de finanțe, pune o bombă cu spaime în biata noastră piață financiară.
Cu înțelepciunea lui moștenită de la actorul-jucător
Pulpă ne anunță că, în cazul căderii guvernului, euro va ajunge la 7 lei. Digi
24 cheamă la dialog cu fătucile sale de tot felul vorbeți care interpretează
situația, în vreme ce sub glagoria lor politică scrie mare, cu litere de o
șchioapă: Leul, doborît de criza politică; Previziuni sumbre pentru economie;
Leul este la minimul istoric față de euro; Leul tot mai slăbit față de euro.
De piatră să fii că tot te mușcă un dinte de
îndoială și începe să ți se umfle frica. Ba mai vine și euro-analistul Radu
Carp, profesor de științe politice la Universitatea București, și zice: „vom
avea alegeri prezidențiale pînă la sfârșitul acestui an în România. Am spus, mă
rog, șase luni”. Și el, tot profet sau diversionist! Dumnezeu știe căci pînă să
se lămurească lucrurile oamenii uită de ce a zis și el de ce a profețit.
Dar cea mai spectaculoasă plîngere publică a fost
stîrnită de Victoria Stoiciu, o frumusețe bălae, gînditoare, venită de la
Chișinău cu valul moldovenilor pornit de Băsescu, și care, cu mîna ei slavă și
pură, adusă de cine știe cine și plantată direct la vîrful PSD, a denunțat tendințele extremiste și
deschiderile spre fascism ale partidului care a plasat-o direct în conducere.
Candidă, dar vioaie, cu spirit critic, cu idei clare
de ong-istă necruțătoare, cu dorințe sincere
de român cu pașaport european și animată de dorința de a moderniza România (nu Moldova), mînată în PSD mai ales
de dorința de a-i învăța toleranța față de intoleranțe, inclusiv față de
libertățile sexuale și de gen, nu-i decît o fată încercată de sărăcia
moldovenilor de peste Prut, care spune
singură: „poți fi bun român și dacă ești gay!”
Victorița de peste Prut: „Am avut o singură șansă în
viață ca să scap de sărăcie – educația, de asta cred și acum că educația
trebuie sa fie o prioritate a politicilor noastre, pentru că e singurul
ascensor social care s-a dovedit a fi funcțional din perspectiva mobilității
sociale.
Așadar m-am ținut cu
dinții de carte, chiar dacă nu a fost ușor și a presupus eforturi
financiare și logistice pe care, sincer, azi mă întreb dacă aș mai avea puterea
să le repet. Uite, un exemplu, în fiecare luni trebuia să mă trezesc la 4
dimineața, era un întuneric beznă, aprindeam lumânarea pentru că erau
întreruperi de curent pe vremea aceea, mergeam în centrul satului, tot pe
întuneric, nu era iluminat public, și
așteptam un autobuz vechi și ticsit cu
oameni care venea din satele vecine și
cu care ajungeam, de obicei, într-un
picior, atât de plin era, până la Orhei, unde era liceul la care studiam”.
Absolventă de SNSPA, Victoria de peste Prut devenită
Victorița noastră se prezintă frumos:
„Cariera mea e un mix de activitate de ONG, presă, activism. Am lucrat peste 15
ani la Fundația Friedrich Ebert, o fundație social-democrată germană, am scris
în presă pentru diverse publicații, de la CriticAtac la Dilema veche,
Contributors sau Libertatea. Am făcut și cercetare, pentru diverse entități din
țară și străinătate, în general pe zona relațiilor de muncă și dialog social.
Și de când mă știu, am fost un om de stânga care prin tot ce a făcut a apărat
cauza grupurilor dezavantajate și a celor slabi, acesta e firul roșu al
traseului meu profesional, dacă e să găsesc unul”.
Cum și de ce a fost ea promovată vicepreședinte în
PSD și prezentată socialiștilor ca o probă a marii schimbări a celor care se
trăgeau din Partidul Comunist Român? Victoria Stoiciu a fost săltată (prin vot)
în fruntea PSD-ului, fiind floricica de la reverul aparentei modernizări și
europenizări ale acestui partid.
Ca s-o înțelegeți mai bine și să înțelegeți
anvergura pagubei creată de dezertarea sa trebuie să mai știți cîteva lucruri.
Ea l-a admirat pe Marcel Ciolacu.
„Președintele Marcel Ciolacu este singurul și primul
politician care a vorbit despre necesitatea de a schimba paradigma luptei cu
drogurile și de a înlocui politicile punitive cu politici de sănătate, axate pe
asistența integrată și medicală. Ca om de stânga, vreau să-mi aduc aportul la
astfel de măsuri, de asta sunt în PSD”.
(Fragmente dintr-un intr-un interviu în Critic Atac)
Și Marcel Ciolacu, acest „singurul și primul
politician”, a înțeles-o pe Victoria Stoiciu (nume de fost soț, nu de fată)
după ce aceasta a trecut pe la SAR-ul Alinei Mungiu-Pippidi și pe la colaborări
intense cu Monica Macovei și Cristian Ghinea.
A căzut floricica la butoniera PSD-ului și
moldovenii din satul ei plîng cu ochii pe Facebook, citind acest mesaj
sfîșietor de socialist-progresist dezamăgit.
„Astăzi mi-am înaintat oficial demisia din Partidul
Social Democrat. Decizia vine ca un pas firesc după ce ieri am refuzat să
semnez moțiunea de cenzură, marcând momentul în care viziunea mea și direcția
actuală a partidului au intrat pe contrasens total.
Consider că este nevoie de un cordon sanitar absolut
care să mențină forțele extremiste în izolare politică totală. Orice încălcare
a acestui principiu nu reprezintă doar o eroare tactică, ci o normalizare a
fascismului. Pas cu pas, până când monstrul va fi prea mare ca să îl răpunem.
Istoria este cel mai bun profesor. Ascensiunea
fascismului în perioada interbelică nu s-a produs subit. A fost rezultatul unor
concesii repetate făcute de forțele democratice, care au sacrificat viitorul
pentru calcule politice mici și rațiuni de moment. De ce credeți că
social-democrații germani păstrează cu sfințenie acest cordon sanitar în raport
cu extremiștii lor? Pentru că se uită înapoi în istorie. Și nu vor să o repete.
Nu pot și nu voi gira niciodată normalizarea
fascismului.. Este o linie roșie peste care nu se poate trece”.
Plînge poporul și plîng social-democrații după
Victoria de la Chișinău, cea care a sărit înapoi peste linia roșie, peste
cordonul sanitar la care a pus umărul ca nu cumva să o ude valurile fasciste
care se apropie de piciorușele sale și-i amenință spiritul useristo-progresist
de minunată combatant suspectată de infiltrare.
Și, uite așa, plînge țara că nu mai are printre
socialiști pe cea care se chinuia să-i educe
chiar dacă ar fi fost să-i mănînce fripți.
Cornel NISTORESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu