Să păstrăm un moment de reculegere în memoria tribunului Vadim Tudor, care a lansat această expresie porcoasă la televizor, cînd doamna Zăvoranu i-a cerut să-i înapoieze ceasul.
Așa și cu negocierile pentru formarea unui nou guvern.
Cum adică premier tehnocrat? Ce e aia? Au fost alegeri acum un an și ceva, iar poporul a votat partide. Partide care au promis că fac și că dreg, partide care au primit în schimb funcții, lefuri, sume forfetare, subvenții, acces la contracte cu dedicație, comisioane și șpăgi, la bogăție privată, la protocol și călătorii pe cheltuiala statului, la angajarea neamurilor și amantelor, la fals și uz de fals, la intervenții în favoarea băieților deștepți, la jaf politic dezlănțuit, la suficiență și tupeu, la troc judiciar, la imunitate.
Toate aceste daruri au venit la pachet cu o obligație minoră: să se formeze un guvern politic. O majoritate, oricare ar fi ea, pe care, apoi, Bruxelles-ul s-o poată numi „stabilitate“ și s-o constituie ca garanție pentru contul de pomeni PNRR.
Acum, însă, după ce PSD a trecut moțiunea, ia majoritatea de unde nu-i! Nu iese aritmetica, așa că Nicușor și Grindeanu, parteneri strategici în debarcarea lui Bolojan, iau în calcul un premier tehnocrat.
Un premier tehnocrat nu e doar o insultă la adresa milioanelor de oameni care au votat partide, ci și o operațiune de sabotaj la adresa democrației. În cazul particular al alegerilor românești, întinse pe aproape un an și jumătate, aranjate, încrucișate, contorsionate, sabotate, anulate și, în fine, finanțate cu furie și inconștiență bugetară, un premier tehnocrat înseamnă adevărata anulare a votului.
Să pui în fruntea Guvernului un om pe care nu l-a ales nimeni echivalează cu suprimarea dreptului de vot, cu negarea oficială a democrației reprezentative, cu anihilarea libertății de exprimare electorală.
Dar dincolo de aceste agresiuni la adresa drepturilor și libertăților, un premier tehnocrat e un handicap executiv în sine. Nu are putere, fiindcă autoritatea lui politică e nulă. Miniștrii politici nu-l ascultă, pentru că partidele nu-l bagă în seamă. E un exilat cu cravată într-un mecanism de decizie gata blocat.
Cum să vii tu, Nicușor, tu, Grindeanu și tu, oricare alt politician, cu o asemenea idee sfidătoare, cînd cadavrul alegerilor parlamentare încă nu s-a răcit?
E ca și cum i-ai cere electoratului ceasul de la mînă și ai primi răspunsul dat de Vadim.
(catavencii)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu