Expoziția inedită de carte online

 

“Romanul «Bernard Quesnay» de André Maurois în Biblioteca poetului O. Goga de la Ciucea”

 

            Scriitorul, eseistul și istoricul francez André Maurois, nume real: Émile Salomon Wilhelm Herzog (26.07.1885, Elbeuf, Normandia Superioară, Franța – 09.10.1967, Neuilly-sur-Seine, Île-de-France, Franța), a devenit cunoscut inclusiv datorită biografiilor făcute unor personalități precum: Honoré de Balzac, Percy Bysshe Shelley, Frédéric Chopin, Benjamin Franklin.

Născut într-o familie bogată de evrei alsacieni, și-a desăvârșit pregătirea intelectuală și morală în orașul Rouen (unul dintre cele mai importante orașe istorice din Normandia, reședința departamentului Seine-Maritime și a regiunii Normandia de Sus), după obținerea licenței o perioadă ocupându-se de conducerea uzinei pe care o deținea familia sa.

În timpul primului război mondial, s-a înrolat în armata franceză, servind ca interpret, apoi ca ofițer de legătură cu armata britanică. Primul său roman, “Tăcerile colonelului Bramble”, caracterizat printr-un acut realism social și o critică a societății contemporane, avuse un succes imediat în Franța, fiind tradus rapid în Regatul Unit.

La 23.06.1938, a fost ales membru al Academiei Franceze, la începutul celui de-al doilea război mondial fiind numit observator oficial francez atașat la Cartierul general britanic. În calitatea sa de oficial, urmase armata engleză în Belgia, după demobilizare plecând în Canada, unde a relatat despre experiențele sale de pe front, în cartea “Tragedie în Franța”, analizând evenimentele care determinaseră căderea rapidă a Franței în fața Germaniei la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.

În 1967, după o lungă carieră de scriitor, la 20 de ani după ce pseudonimul “André Maurois” devenise numele său legal, a murit la Neuilly-sur-Seine (oraș situat în Departamentul Hauts-de-Seine, regiunea Île-de-France, în apropierea Parisului, unde în a doua jumătate a sec. XX funcționase gruparea literară românească Cenaclul “Caietele Inorogului”, care avuse drept scop principal promovarea lucrărilor scriitorilor români în exil), unde este și înmormântat.

Publicat inițial în 1926, romanul psihologic “Bernard Quesnay” explorează teme precum datoria familială, industrialismul și sacrificiul personal în Franța de după Primul Război Mondial, în special – conflictul dintre dorințele personale și datoria familială în Franța postbelică.

Narativul îl urmărește pe Bernard Quesnay, un tânăr atras de viața intelectuală, după întoarcerea de pe front forțat de împrejurări să preia afacerea textilă a familiei, reflectând tensiunile sociale ale epocii. Romanul analizează transformarea sa psihologică pe măsură ce este absorbit de responsabilitățile corporative, pierzându-și treptat sensibilitatea tinereții și distanțându-se de femeia iubită în favoarea succesului industrial.

Considerat unul dintre sale semnificative care descriu viața provincială a clasei mijlocii franceze, în 1979 romanul a fost adaptat într-un film de televiziune regizat de Jean-François Delassus, cu Jacques Weber în rolul principal.

Continuându-ne misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului vizitator, am inaugurat expoziția inedită de carte online “Romanul «Bernard Quesnay» de André Maurois în Biblioteca poetului O. Goga de la Ciucea”, oferindu-vă spre lectură și vizionare una din operele semnificative pentru literatura franceză a începutului sec. XX, operă ce marchează o tranziție spre teme moderne precum industrializarea, responsabilitatea socială și conflictul dintre viața personală și cea profesională.

Vă dorim lectură și vizionare plăcută!

Text și foto EDUARD BOBOC