Încă se mai fac rost de tronsoane de scară să ne ducă la marea ură. Am uitat de tot. Am uitat de educație, de fraternitate, de patriotism, de țară.
Aleșii să ne trăiască!
Ei sunt născuți doar să conducă.
Pentru ei să ne dăm viața. Ura, cea mai urâtă plagă de pe pământ ne-a învăluit așa de bine (se poate spune și rău), încât abia mai putem respira.
Acum au cășunat pe statui. Ele, statuile, au distrus industria, agricultura, au băgat sănătatea-n comă și învățământul în analfabetism. Ele au distrus vreo 10 bănci. Ele au îndatorat și au vândut țara. Ele au crescut prețuri, taxe, biruri și pentru asta trebuie demolate și puse-n beciuri sau topite dacă iese ceva mărunțiș.
Să nu știe odioșii antiromâni că noi pe Goga tot nu-l vom uita?
Au citit ei vreo carte despre Goga „antiromânul”?
Și urcăm, urcăm pe scara ce duce la ura deplină. Jigodiile-și freacă mâinile. Dispariția este tot mai aproape, deși nu suntem un fost imperiu care trebuie să dispară. Noi aici am fost de când lumea și n-am făcut rele altora decât prin conducători nechibzuiți care ne-au mânat peste teritoriile altor țări.
Și am plătit pentru asta.
Am plătit cu „decupări” teritoriale, dar asta nu i-a învățat minte pe actualii conducători ce ne duc în dispariție.
Și ura urcă, se apropie, ne face cu ochiul și cu mâna. „Nebunul meu este mai frumos decât nebunul tău și mai las-o dracu de țară”, spune flămândul portofel.
O bucurie amară zace între taberele care-și doresc moartea;
Pleacă distrugătorul forte din fruntea guvernului, au ba?
Dacă pleacă sau rămâne „cheliosul stufos”, scade prețul la motorină? Mamele, copiii, handicapații, pensionarii primesc ce li s-a furat?
Ce treabă să avem noi cu chinurile la care ne supune un iresponsabil? Noi trebuie să ne urâm, să ne dușmănim și să aruncăm cu pietre-n opoziție.
Trăiască masa lor votantă, asistații!
Nu există cârciumă, unde să nu fie, de dimineață până-n noapte, asistați la „lucru”.
Îmi spunea un prieten, fost inginer agronom, cu o cârcă de ani vechime, un om care nu și-a văzut copiii crescând pentru că pleca de-acasă cu noaptea-n cap și se-ntorcea când copiii dormeau, îmi spunea că s-a dus într-o cârciumă a asistaților să cumpere o sticlă de bere pentru că avea niște oameni la lucru. Cum l-a văzut un asistat grosolan, l-a luat la întrebări:
-Vă place, domnu’ inginer că v-au tăiat ăștia din pensie?
-Mă, nu prea-mi place, dar asta este situația!
-Să vă taie, domnule, să vă taie, să ne dea nouă!
Groaznic în ce stare ne duc măcelarii țării!
Și de parcă ura supremă ar fi mai departe, groparii nației fac mereu rost de tronsoane de scară.
Acum fierbe țara.
Se aruncă pe piață odioase minciuni. Televiziunile lor muncesc din greu și fabrică acuze peste acuze (despre ceilalți). Ai lor, distrugătorii atomici sunt cei mai buni, cei mai frumoși, noi… de râsul lumii.
Și ziua speranței se apropie.
La noi speranța este spartă-n fund. Nu crește, n-are „drojdie-n conținut”, răsuflă și tot ei se bucură.
Cine va câștiga?
Sigur, tot ei!
Când este vorba de făcut rău, dracu’ se unește cu diavolul, dar cu noi cum rămâne, tovarăși?
Puiu RĂDUCAN
18042026-B. Olănești, Vila 1 Mai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu