Poezia ca rugăciune, memorie și revelație, în „Dialog Tainic”

„Poezia se naște din meditație și inspirație. Meditația este o însușire; inspirația este un talent. Mulți oameni pot să mediteze dar puțini sunt inspirați”. (Victor Hugo)

În peisajul liric românesc contemporan, se distinge marcant o voce poetică puternică, cea a îndrăgitei poete Aurelia Rînjea, care, prin poemele sale pline de emoție și inedit, creează punți între lumi paralele, între real și transcendent, între trecut și prezent, între sufletul omenesc și divinitate.

Creația poetei  Aurelia Rînjea este un act poetic de profunzime metafizică, o  confesiune lirică, în care fiecare cuvânt este ecoul unei revelații și a unei tăceri sacre. Publicată  la editura Stef din România, în anul 2025, DIALOG TAINIC este un astfel de volum, rod al creației și talentului său.

Dimensiunea spirituală a volumului DIALOG TAINIC și finețea expresiei poetice, ne sunt relevate de autoare încă de la început, prin cuvântul său de autor invitându-ne la  o adevărată  experiență inițiatică. „Un cântec de îngeri și-a așternut binecuvântarea, peste copilăria mea, într-o revărsare de sensuri, de taine, de înţelepciune, peste existenţa mea, în care Lumina s-a împletit cu Adevărul. Oameni ca niște sfinți, de care mi-e dor, care au adus raiul în sufletul meu, iar eu îi port cu sfințenie în inima mea. Am crescut copil fericit în acel colț de țară, în colţul meu de rai, unde am cunoscut lumea, nopţile cum coboară în şipotul pădurii, în puiul de alun și cum în adâncuri înmuguresc flori din sare. Sufletul lor s-a decantat într-o lacrimă, într-o lume proprie cu credinţa în Dumnezeu, care aici, pe aceste plaiuri, şi-a revărsat din plin iubirea!” (AURELIA  Rînjea).

Poemele Aureliei Rînjea sunt alcătuite într-un limbaj al sufletului, dintr-o lumină interioară, de sorginte divină. „Într-o zi, vom învăța cu siguranță limbajul universal al luminii, într-o comuniune cu tot ce fiinţează, un Limbaj viu conștient și direct cu sursa de Lumină Divină, cu Dumnezeu. Până atunci să învățăm să ne cunoaștem unii pe alţii, nu după forma exterioară, ci după iubirea răspândită prin prezenţa fiecăruia. Să învățăm să căutăm răspunsurile în lumina sufletului nostru”. (AURELIA  Rînjea).

Scriitura  Aureliei Rînjea reprezintă un dialog sacru, o căutare a divinității prin  cuvântul mânat de harul divin. „Simt cum Dumnezeu îmi conduce și mintea și inima și mâna. Dumnezeu este acolo și veghează. De aceea am gândit acest dar din cuvinte pentru semeni, pentru cei care iubesc Cuvântul. Pentru că tainic, comunicare prin rugăciune cu Creatorul este mai întâi monolog, apoi cu inima deschis și în tăcerea ei se înfiripează dialogul, care îți modelează întreaga identitate. Iar eu scriu... și îi încredințez Lucrarea lui Dumnezeu, mulțumindu-i pentru darul primit”. (AURELIA  Rînjea).

„Când ne certăm cu ceilalți,, facem retorică, dar când ne certăm cu noi înșine facem poezie”. (William Butler Yeats).

Dialogul tainic al sufletului poetei cu sine însăși se desfășoară în tonuri ce se zbat între haos și pace, în stropi de cer, lăsând creația să triumfe. „Stropi de Cer / Îmi luminează ființarea / Mă contopesc cu Soarele / Când roua devine / Oglinda vieții / Timpul se curbează / Mă lasă să privesc / Cum din Icoana Lumii / Niște brațe tainice / Mă recuperează / Din haosul generalizat  / Și-mi refac lăuntric /Pacea cea de toate zilele” (Pace, AURELIA  Rînjea).

Poeta Aurelia Rînjea  nu caută să impresioneze prin sonorități artificiale, ci prin autenticitatea cuvântului, prin sinceritatea gândului, prin puterea evocatoare a imaginilor. Metafora devine astfel un vehicul al sensului ascuns, al adevărurilor pe care doar sufletul le poate înțelege. „Lumea mea / Este una de poveste / Pe care o port în suflet / Încă din copilărie  / S-a ascuns acolo / La adăpost / De lupii mileniului / Acolo e un alt cer / O altă casă / Cu personaje de basm / Care mă poartă de mână  / Și când mă bucur / Și când corăbiile / Mi se îneacă” (Lumea mea, AURELIA  Rînjea).

Divinitatea este cea care o călăuzește pe autoare. Dar Dumnezeu nu este prezent neapărat în mod dogmatic, ci ca o prezență subtilă, o lumină interioară care îndrumă poeta în drumul său. „Când mergi la biserică / Pașii îți sunt numărați / De îngeri” (Îi auzi? AURELIA  Rînjea), „Mi-e dor de bătaia de aripă / A inimii Tale Doamne / De adierea pe care / O simt în inimă  Acum trece în Poezia mea” (Un dor, AURELIA  Rînjea).

Pentru poeta Aurelia Rînjea, poezia este o formă de rugăciune nescrisă, o ofrandă de cuvinte adusă Celui care i-a dat harul de a le modela. „Copiii sunt îngeri / Pe care Dumnezeu / I-a încredințat oamenilor / I-a binecuvântat / Cu lumina și aripa Lui / Nu e de mirare / Că și acum copiii / Merg cu bucurie la El / Așa cum ieșeau copiii / De pe întreaga stradă / Înaintea Bunicului / Când vedea de la câmp / Și umplea cu ei căruța / Și le dădea bomboane” (La români, AURELIA  Rînjea).

În volumul DIALOG TAINIC, observăm și o poezie a memoriei, pe care o scrie ca o întoarcere  la originile sufletului. „În lumina tainelor / Și a nerostirilor / Mă văd o albină / Neobosită și darnică / Cu dragoste de oameni / Care culeg nectarul / Îl aleg cu grijă din florile / Lumii create și necreate / Ale copilăriei / Cum m-au învățat părinții / Unde Cerul îmi vorbește / M-a învățat să tac / Să îi urmez Lumina / Căci doar ea mă conduce / Pe drumul către Casă  / În ascultarea ce devine/ Busola care mă însoțește / În tainica învățătură” (Într-o lumină, AURELIA  Rînjea).

 Memoria celor dragi rămâne vie, scrijelită pe trunchiul sufletului său. Mama și bunica  nu sunt doar ființe dragi ale trecutului, dar și figuri centrale în acest „dialog tainic”, fiind în fapt repere ale sufletului autoarei și surse ale înțelepciunii și iubirii. „Iertați-mă / Măicuță din Cer și /Mama care m-a născut / Pe Pământ / Care acum e cu Tine / Iertați-mă că doar în gând / Vă pot îmbrățișa / M-ați legănat amândouă / În veșmânt de Iubire / În Templul Luminii /Am descoperit cu voi / Copilăria Lumii / Am cules aici Raiul / Pe care îl păstrez în suflet / Din el am învățat să fac / Poeme din cuvinte vii / Pe care le dăruiesc / Celor care au nevoie / Să înțeleagă menirea / Voastră și a lor pe pământ” (Iertați-mă, AURELIA  Rînjea).

Locul copilăriei reprezintă  o întoarcere la sacrul originar. Locul natal, casa părintească, grădina plină de amintiri, toate devin repere ale unei identități profunde, care nu poate fi abandonată. Poezia devine, astfel, o redescoperire a sinelui autentic, a acelui „eu” neatins de zgomotul și graba lumii moderne. „Într-o noapte în vis / Cineva mi-a dăruit / O cunună din flori / Precum cele din copilărie / Care vorbeau angelic / Și misterios într-un susur / De izvor care urca dealul / Să mai audă odată / Glasul Bunicii / Printre Florile Pădurii” (Cunună, AURELIA  Rînjea).

O specificitate a poemelor Aureliei Rînjea este poezia tăcerii, cuvântul scris care ia ființă din tăceri care dor, din singurătăți care apasă pe coarda sufletului. „De la un timp / Cerul plânge cu lacrimi / De durere de jale / Pentru acest neam / Prea mulți hoți / Ne înstrăinează glia / Și bogăția și aurul / Mințile copiilor noștri / Plânge brazda străbună / Dumnezeu este unul / El ne-a dăruit acest Pământ / Să-l sfințim și să-l iubim / Inima Pământului / O aud cum plânge / Cu lacrimi de sânge / Plâng moșii și strămoșii / Plâng eroii neamului / Ar trebui să ne trezim / Să ieșim din ignoranță / Până nu va fi prea târziu”’ (De la un timp, AURELIA  Rînjea).

În aceste ecouri ale tăcerilor, cuvântul capătă sens iar, lectura volumului devine o experiență profund personală. Fiecare cititor este invitat să descopere propriul său înțeles în aceste versuri, să participe la acest dialog tainic, aducându-și propriile întrebări, propriile răspunsuri. „Poezia e Iubirea / Cea de toate zilele / Cuvintele mă privesc / Cu ochi curioși de copil / Evadez în grădina cu meri / Unde un poem urcă / Până la Cer ” (Pentru mine, AURELIA  Rînjea).

În volumul DIALOG TAINIC,  într-o îngemănare perfectă, dansează lumina cu întunericul, realul cu irealul, cerul cu pământul și lumea celor vii cu lumea celor morți. Acest dans veșnic și primitiv al creației îl găsim în poezia Aureliei Rînjea întocmai expunerii  lui Tagore. „Pe cer dansează lumina și întunericul ca pereche. Pe pământ dansează viața și moartea ca pereche. Dansul e acela care exprimă mesajul primitiv al creației”. (Rabindranath Tagore)

Lumina este un simbol recurent în volum, dar nu neapărat o lumină strălucitoare, orbitoare, ci o lumină interioară, o sclipire abia perceptibilă care însoțește pașii poetei prin labirintul vieții. Această lumină conviețuiește cu umbra, cu melancolia, cu dorul, dar niciodată nu este stinsă. „Cea mai frumoasă / Poveste de iubire  / E scrisă în inimile părinților / Care renunță la tot / Pentru fericirea copiilor” (Scriere cu Lumină, AURELIA  Rînjea).

Distinsa poetă Aurelia Rînjea lasă moștenire peste timp o poezie a sufletului, o taină a  flăcării ce-i arde în inima plină de dor, de iubire și  suferință, de tristețe și bucurie, într-o cumpănă aflată între două lumi pline de iubire, lumină și tăcere.

Volumul DIALOG TAINIC este un volum de poezie profund și matur, în care cuvântul nu este doar un instrument de expresie, ci și un canal de comunicare cu divinul, cu trecutul și cu sinele interior. Poeta Aurelia Rînjea reușește într-un  mod magic, extraordinar și rafinat, să transforme versul său într-un spațiu al meditației și al revelației, oferind cititorului nu doar o lectură plăcută, dar și o experiență spirituală de neuitat!

Vă invit dragi cititori să pătrundeți tainele acestei superbe cărți, pentru că nici nu știți ce pierdeți!

Johnny Ciatloş-Deak

Jurnalist independent, Membru UJIR,

 Senior Editor  Globart Universum Publishing House Canada

JOCUL DESTINULUI

FEMEIA CARE A UITAT SĂ MAI PLÂNGĂ, scrisă de MIHAELA CD, Ed. Globart Universum. Montreal, Canada, 2023, este un frumos roman, dedicat fiicei sale Larisa.

Iată că distinsa scriitoare canadiană de origine română, MIHAELA CD, ne oferă încă o bucurie editorială, care vine să întregească creația sa, într-un frumos corolar literar artistic.

Astăzi, Cititorule, vom păși împreună în templul sufletului unui femei, creionat cu grijă de autoare, pus în situații de viață surprinzătoare, spre a o însoți pe drumul plin de obstacole al destinului.

Cartea ne prezintă o impresionantă poveste de viață, redată frumos și delicat din punct de vedere literar, cu introspecții și confesiuni, cu dialoguri, cu acțiuni frumos concepute, cu esențe și construcții stilistice, care te ajută să fii în miezul acțiunii și să empatizezi cu personajele.

Cele 17 capitole reprezintă o invitație în universurile existențiale în care se zbate femeia, în cel exterior și în cel interior, în căutarea propriei fericiri, pe drumul sinuos sau abrupt, cu lecțiile pe care destinul i le așterne în cale.

O cunoaștem pe Ana, încă din primul capitol, în care suntem repede introduși în atmosfera romanului, prin descrierea ambianței din gara provincială, în care „Ploua mărunt și des pe caldarâm, ploua și-n sufletulul” Anei, rămasă singură cu doi copii, în urma morții soțului ei Caporalul Simion Toader, căzut pe front și îngropat într-o groapă comună.

Cu mare artă autoarea își construiește personajul: Ana, rămasă orfană de mică, într-o familie cu opt frați și pe care viața a învățat-o să înfrunte singură greutățile. Pe Toader l-a cunoscut la bal, iar după 3 luni s-au cununat la bisericuța din sat. Aveau doi copii: Lucica de 5 ani și Alexandru 2 anișori. În gară, ea încă mai aștepta o minune. (Cap. 1, Ana).

I se face rău, ajunge în spital, în urma șocului tristei vești. Aici, atmosfera de spital, cu personalul și doctorița Gabriela Simionescu, interferă cu o comunicare astrală: Va fi bine! Ana își visează propria căsătorie civilă cu Ion, în prezența părinților, un bărbat pe care nu îl cunoștea însă. O licărire de speranță, dar și de bucurie în visul ei. (Cap. 2, Visul)

Aflată în spital timp de trei săptămâni, perioadă de zbatere între realitate și imaginar, își pierde memoria, care îi revine spontan: 28 de ani, satul Vaduri, cei doi soldați care au dus-o la spital când a leșinat în gară, copii lăsați la mătușa Mărioara, sora ei mai mică. (Cap. 3, Adevărul) Este adusă acasă de șoferul Mihai Popa, impresionat de povestea ei de iubire frântă atât de brusc și de trist. Însăși întrebarea lui din finalul capitolului „o va mai întâlni oare?” – lasă deschisă perspectiva acțiunii. (Cap. 4, Întâlnirea.)

Ana rememorează amintirile trăite cu Toader, care era de meserie tâmplar, harnic și iubitor, iar ea ca să își întrețină întreaga familie, lucrează câte ceva în sat, inclusiv croitorie, visul ei fiind să devină creatoare de modă. Hotărăște să facă totuși o slujbă de înmormântare creștinească pentru acesta. Devine tot mai tristă, trezind-o doar cuvintele sorei Elena care îi amintește că e tânără, frumoasă și are doi copii. „Printre rugăciuni, întreabă: De ce Doamne?,  e  încurajată de Îngerul ei păzitor, iar ea își promite ei înșiși că va redeveni puternică pentru copii. (Cap. 5, Acasă).

Logodna Ancuței cu George,  fiica lui Nicolae, vărul ei, o readuce la viață. Acolo îl cunoaște pe Ion. (Cap. 6. Petrecerea), Da, nimic nu e întâmplător. Coincidențe stranii, care îți mențin trează atenția și înviorează acțiunea. Pornind de la anunțul din ziar, pentru a se angaja ca vânzătoare, îl reîntâlnește de Ion, proprietarul magazinului, reîntâlnind de fapt pe bărbatul din vis. El necăsătorit și bogat, fiind vărul doctoriței Simionescu, ea văduvă cu doi copii. El îi declară dragostea. (Cap. 7, Nimic nu-i întâmplător)

Autoarea ne împărtășește atmosfera nunții lor, bucuria rudelor, a ei și a copiilor. S-au mutat la casa lui din Aluniș, apoi emoția valsului, dorința lui de a avea copii împreună și planurile de viitor, inclusiv despre numele viitorului copil, dar și o confesiune profundă: „Mi-e și frică cât sunt de fericită”. (Cap. 8 Fericirea)

Fericirea continuă cu venirea pe lume a micuței Maria, o binecuvântare pentru întreaga familie. Până și natura se bucură: „Stelele nopții se aprinseră peste Aluniș”.  În spital, Ana, din nou trăiește între vis și realitate, cu mesaje stranii, pe care încearcă să le înțeleagă. Suntem martori la primii pași ai Mariei, apoi la bucuria Anei că e din nou însărcinată. (Cap. 9, Maria) Retrăim alături de Ana venirea pe lume a băiețelului și din nou atmosfera de spital de care o lega atâtea amintiri. (Cap. 10, Ionuț)

La ceremonia de comemorare a morților, doctorița Simionescu este adusă de Mihai Popa, fost căpitan de armată, pensionat de boală, același șofer care o adusese din spital acasă.

Urmează din nou secvențe de visare cu părinții ei, când un alt bărbat îi oferă un buchet de flori. Visul se adeverește. Ion, cu arsuri și traumatisme grave în urma unui incendiu, își pierde viața și e înmormântat în cimitirul din Vaduri, lângă părinții ei. Și de data aceasta îngerul păzitor o asigură că va fi bine, chiar dacă el nu avea cum să-i schimbe destinul lui Ion. (Cap. 11, Tragedia).

Popa Mihai este cel care o ducea de la Aluniș la cimitirul din Vaduri, care îi iubea copiii și pe ea. Ana urmează cursuri de creație la o Casă de modă, cursurile fiind plătite de doctorița Simionescu, (Cap. 12 Mihai) apoi se angajează la Casa de modă, iar Mihai rămâne să locuiască cu ea și copii. La cei 36 de ani rămâne din nou însărcinată. Se căsătoresc, chiar dacă inima ei era încă la Ion, o naște pe Sanda cu dragoste pentru Ion, acesta dorind ca și ceilalți copii să-i poarte numele.  Visele continuă, își visează părinții însoți de cei trei bărbați din viața ei: Simion, Ion și Mihai, care o înștiințează ca va avea o fetiță și care în vis dă copilul lui Ion. (Cap. 13, Soarta).

Micuța vine pe lume prin cezariană, cu complicații medicale, în urma căreia ea nu mai poate avea copiii, moment depășit înțelept de Ana, pentru ca în cele din urmă veselia să se instaleze din nou în casa lor. (Cap 14, Sanda).

Visul o urmărește, anunțând o nouă primejdie. Mihai e luat de apele Someșului, când a sărit să-și salveze copiii. După zece zile de plâns, la înmormântare, Ana era „împietrită de durere”(Cap. 15, Nenorocirea)

Marginalizată de lume, numind-o „vrăjitoarea satului”, ca și cum ea era cauza acestor tragedii din viața ei, Ana este și rămâne o femeie care a făcut sacrificii pentru a exista, care a luptat pentru copiii ei, dar pe care trecutul o urmărește.

Ea se zbate continuu, vrând să facă pace între minte și inimă, dar vocea îngerului o însoțește. Pentru prima dată își destăinuie visele în întregime doctoriței Simionescu, nașa copiilor. În visul ei, de fapt trăiau toți cei trei bărbați din viața ei. (Cap. 16, Gura lumii)

Ajunsă la 40 de ani, vinde casa din Aluniș ca să poată țină copii la școală: Lucica studentă la Medicină, Alexandru la liceu care voia să studieze dreptul, apoi urmau ceilalți trei. Se hotărăște să se mute la Vaduri, lângă cimitirul cu părinții și bărbații ei. Sora ei are un accident cu mașina. Din nou visele îi prevestesc evenimentele care urmau să aibă loc în viața ei. Sora ei decedează, dar avertismentul visului mai includea un bărbat, șoferul mașinii care decedase și el, chiar dacă ea credea că e vorba de pe Adrian Manea, fostul soț al doctoriței, cel care donase sânge pentru Elena, sora Anei. (Cap. 17, Adrian)

După o lună de la înmormântare Ana se mută cu copii la oraș  în casa lui Adrian. Dar uneori  „Fericirea doare foarte rău”. Acesta o cere în căsătorie, numai că ea refuză pentru a nu-l pierde. „Acum, eu sunt femeia care a uitat să mai plângă!...” și continuă „nu pot să risc”,… „Nu vreau să te pierd...”

O construcție rotundă, pe care o parcurgi precum o continuă inspirație, meditând și trăind evenimentele alături de personaje.

Urmează un C.V. literar-artistic cuprinzător: poet, redactor, cronicar, textier, promotor cultural, scenarist și regizor, artist pictură tradițională și digitală.

Cunoaștem bogata Activitate literarǎ ṣi cultural-artisticǎ a MIHAELEI CD, Evenimente, Concursuri și Parteneriate, Apariții editoriale și în curs de apariție, Antologii, Interviuri, Reviste, Premii, Referințe critice, Picturǎ tradiționalǎ, digitalǎ ṣi art design, Diplome, trofee, distincții și premii. O muncă continuă, o misiune asumată și un profil literar artistic de excepție.

Cartea FEMEIA CARE A UITAT SĂ MAI PLÂNGĂ, este un roman cu personaje reale, frumos construite, cu caractere puternice care iau viața în piept cu demnitate.

 Deși  zbuciumul lăuntric, al Anei e mare, „De ce Doamne? De ce?” (Cap 5. și 16)  „De ce a spus în vis îngerul păzitor despre destin? Așa o fi? Avem toți un destin prescris? Și atunci, care este destinul ei? Cum putea să afle? Pe cine să întrebe?” (Cap. 11), acesta alternează cu clipele de fericire și cu cele mai triste, ea permanent continuă să se roage și să comunice cu Dumnezeu: „Doamne, nu mi-l lua, Doamne, și pe el. Te rog, Doamne, te rog!”, „Doamne, te rog, te rog!” (Cap. 11), iar în cele din urmă ea devine „ca o stâncă, era puternică, hotărâtă și energică”.

O carte în care de fapt stăm de vorbă cu sufletul și cu Dumnezeu, căruia i se pun mereu întrebări, iar răspunsurile vin fie prin entități de lumină, fie prin oameni. Numai așa ai puterea de a depăși și a merge mai departe după propria opțiune, respectându-ți liberul arbitru.

Autoarea are darul de a sintetiza esența, de a ne arăta că important e drumul spre a ajunge în vârful muntelui, în care Dumnezeu i-a oferit Anei copii, iubire, dar și multe obstacole. O carte care ne invită la o meditaţie existenţială, care ne înalţă făcându-ne mai buni și mai puternici!

Impresionant este modul cum oamenii se ajută între ei, rudele, nașii, prietenii, cum sunt împreună la ritualurile care marchează evenimentele importante ale vieții: nașterea, logodna, căsătoria, moartea, toate trăite profund de personajele cărții. 

Firul epic al romanului este presărat cu descrieri miraculoase: „Acolo în căsuța mică de la țară acoperită cu șindrilă, în cele două odăi mici, seara la lumina pâlpâindă a unei lămpi cu petrol, Ana le spunea povești și le citea din cartea de rugăciuni tămăjită de vreme, moștenită de la mama ei” (Cap. 1), alături de păreri și concluzii despre viață  ale personajelor „Viața își torcea firul firesc” (Cap. 1), „Fericirea doare” sau „Acum, eu sunt femeia care a uitat să mai plângă!...” (Cap.17).

Romanul e structurat în 17 capitole, desfășurându-se pe mai multe planuri: evenimente din familie, trăiri onirice, comunicări cu entități astrale, care marchează personalitatea și devenirea, prin care facem o incursiune în viața personajului principal, un destin care o marchează profund, în care acțiunea se derulează într-un crescendo, într-o curgere fluentă liric – narativă, care înviorează povestea, încât nu sesizezi că de fapt tu ești cititor.

Pendulăm între real și universul imaginar încărcat de extrasenzorial, dar explorăm și universul interior și hipersensibil al personajului principal, transpunere care face ca trecutul să alterneze cu prezentul, realul cu imaginarul, terestrul cu astralul.

De fapt, romanul este o călătorie în sine, plină cu metamorfoze în modul de a percepe viața, evenimentele și lecțiile prin care trec personajele.

Inițial, când am văzut că Ana așteptă într-o gară pe cei întorși din război, mă gândeam cât de potrivit a ales scriitoarea aceste momente, având în vedere faptul că trăim într-o perioadă în care pacea este frântă când nu te aștepți și din ce în ce mai mult.

De asemenea mi-am dat seama că scriitoarea și-a conturat personajul  dinainte, unul puternic, într-un continuu proces evolutiv, de a lua viața în piept din copilărie până la maturitate.

De fapt, universul feminin, așa cum ni-l prezintă autoarea este imprevizibil și plin de incertitudini, dar surprins şi filtrat cu fineţe, cu abilitatea de a descifra realitatea interioară a personajelor sale, de a le aşeza într-un context lucid, etic şi moral, în infinitul de trăiri al fiecăruia.

Un model de demnitate feminină, din partea unei femei puternice, care se dăruiește total copiilor ei și de la care învățăm multe, care urcă gradat pe treptele sufletului, acceptându-și destinul cu maturitate, dăruire și responsabilitate.

Avem în față un roman realist, în care planurile interferează, se prelungesc unele din altele, comunică atât cât e nevoie ca acţiunea să evolueze  prin construcții epice bine gândite, dezvoltând, atenuând sau alternând conflictele interioare, experiențele de viață, uneori repetitive, cu sincronicități stranii, unele greu de înțeles.

Scenele de viaţă sunt surprinse în esenţa lor, într-o creație care acaparează de la început până la sfârșit. Un roman care oferă modelul unei femei luptătoare, pentru ea, pentru familie și copii, cu o puternică ardere lăuntrică, care depășește vicisitudinile vieții. Romanul are și va avea un puternic impact pozitiv din punct de vedere psihologic și axiologic asupra cititorilor.

Cartea este o Lecţie de viaţă cu visuri, căutări și zbateri, în idei care curg, merg și ajung exact unde trebuie. O carte  cu acțiuni și derulări surprinzătoare, cu personaje puternic marcate de viață, dar frumos construite și prezentate, cu o scriere captivantă, care te face să nu lași cartea din mână.

Impresionantă poveste de viață, frumos și delicat prezentată din punct de vedere literar, cu introspecții și confesiuni, cu dialoguri dense în conținut, cu personaje frumos construite, cu esențe și construcții stilistice, care te ajută să fii în miezul acțiunii și să empatizezi cu personajele.

O construcție epică impunătoare, în care psihologicul se împletește cu realitatea în care înoți, în care descoperi că lecțiile le învățăm doar trăindu-le.

O carte care te invită la reflecții și la a descoperi sensurile profunde ale trăirilor unei femei puternice, pe drumul plin de surprize către propria fericire.

Un subiect actual, tratat într-o manieră proprie, cu un stil confesiv, mergând până la psihologic, cu lecții de viață înțelepte pentru toate vârstele, care reușește să te scoată din haosul lumii de azi, pentru a te purta în iureșul lumilor interioare ale personajelor, invitându-ne la reflecții, într-o creație literară ce merită toată atenția și prețuirea noastră.

Ceea ce vrea să spună autoarea prin romanul ei, este că iubirea apropie, unește, empatizează, zidește și se dăruiește până la identificare. Ea crează stări de spirit care înalță umanul. Iubirea se învață trăind-o. Este vorba despre iubirea de sine, care este nucleul ființei, bucla ei de adevăr profund, cea care te conectează la Divinul din tine și la Divinul din ceilalți.

            Mesajul către cititor care răzbeşte printre rânduri, este că: „Trebuie să lupţi”!  Este o carte despre viaţa ca o luptă, despre speranţă şi încredere în Dumnezeu, cu care comunicăm și-L avem alături.

Se spune că în tinerețe, la vârsta iubirii, scriitorii aleg poezia, iar la maturitate optează pentru roman. Constat că maturitatea literară a scrisului Mihaelei CD se manifestă plenar în toate genurile literare, că este o voce distinctă în literatura de azi, cu o scriere inedită, proprie și asumată.

Mulțumim autoarei pentru periplul spiritual oferit, pentru această călătorie prin sufletul uman, care ne-a demonstrat încă o dată că iubirea e mai sus de orice și ea trebuie dăruită.

Aşteptăm cu nerăbdare următoarele cărți care așteaptă să fie tipărite, pentru că viaţa îmbrăcată în cuvinte curge precum un fluviu sacru, de la infinit la infinit.

Vă recomand cu plăcere: Citiţi această carte!

 

AURELIA RÎNJEA,

Membru a USLR și a World Poetry Association, România

ITINERAR CULTURAL ROMÂNESC

Azi, prin intermediul Revistei de literatură, artă și cultură, POEZII PENTRU SUFLETUL MEU, nr 11/2023, Montreal, Canada, vom face un periplu spiritual, care ne oferă o adevărată radiografie a preocupărilor culturale ale românilor, indiferent unde trăiesc ei.

Un frumos „Salut românesc din Montreal”, primim din partea domnului Johnny Ciatlos Deak senior editor Globart Universum, prin intermediul Revistei, dar și prin Emisiunea cu același titlu, un gest de respect pentru românii de pretutindeni, prin intermediul studioului UNIVERSUM VIP din Montreal, care împreună cu editura GLOBART UNIVERSUM fac parte din același grup media. O emisiune de suflet, care promovează personalități românești din diaspora, cu preocupări diverse, reprezentative pentru spiritualitatea românească. Un proiect generos urmărit cu mare interes de iubitori din întreaga lume, proiect căruia îi dorim și noi mult succes în continuare, emisiuni cât mai reprezentative, relevante pentru felul nostru de A FI, al românilor.

Revista, cu un cuprins atrăgător, ne ispitește cu un număr impresionant de recenzii și creații literare, dar și cu un colaj de lucrări artistice, care redau atât de românesc, arta în imagini.

Ionuț Țene - România, ne poartă prin ținutul Bucovinei, marcat de realitatea dură pe care o trăiesc românii de acolo, de lucrurile care nu se uită. De asemenea redă o frumoasă viziune personală asupra poeziei,  „Poezia este o pasăre fără picioare”,  al cărui vers „nu se odihnește niciodată”.

Vasile Bele - România ne prezintă un fragment din recenzia cărții ȘOAPTE RĂTĂCITE-N VALURI scrisă de MARIETA COMAN, apărută la editura Ecou Transilvan, Cluj Napoca, 2022 invitându-ne în universul poetic al autoarei.

Alături de Corina Vlad - Statele Unite  ale Americii, pășim într-un anotimp al iubirii, iubire care vindecă, unește, învinge, trăiește și dă speranțe.

Un frumos eveniment cultural, ni-l prezintă domnul Johnny Ciatloş Deak și anume, Paula Alecu, 10 ani de cântec, la Montreal, un adevărat regal muzical, un spectacol  emoționant, care a încântat publicul prezent la aniversarea a zece ani de când artista a început frumoasa carieră de interpretă pe meleaguri canadiene.

Prin Gabriela Răucă - Austria, prin fragmentul din postfața cărții Născut pentru a fi (Alt)cineva, a binecunoscutei scriitoare MIHAELA CD,  un volum bilingv, româno - engleză, care cuprinde reflecții poezii și aforisme, remarcă calitățile volumului, în „care toate sunt scrise într-o arhitectură proprie, cu sensibilitatea și abilitatea ce o caracterizează”. O invitație într-un univers, o carte pe care citind-o urci trepte de lumină, spre a învăța unica lecție fundamentală și divină, cea a iubirii.

Silvia Mihalachi - România, vine cu impresii despre superba carte de interviuri GENESIS, pe care o consideră  un manual necesar, oportun, de intuiții, bine constituit și bine primit de cititori.

Radu Botiș - România, dincolo de dimensiunea spirituală și sensurile profunde din „Patimile mântuitoare”, lasă „Iubirea…” să capete valențe „de Taină”, în marea noastră trecere prin viață.

O recunoaștere căreia ne alăturăm și noi: PREMIUL LIGII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA „CARTEA DE POEZIE 2022” pentru volumul  IUBEȘTE-MĂ ÎN FIECARE ANOTIMP al scriitoarei MIHAELA CD, pe care o felicităm din toată inima!

            Monica Grecu - Canada, ne oferă pictură, în culori pastelate, foarte sugestive, cu trimiteri la universalitate, armonie și viață.

            Marius Fincǎ - Canada vine cu răspunsuri la incitatoarea întrebare: „Cine a inventat scrierea și alfabetul?” - devoalând adevăruri fundamentale pentru umanitate.

Ligia Ana Grindeanu - Statele Unite ale Americii, într-un „Mereu început”, ne poartă pe „Cerul inimii”, printre adevăruri și doruri tăcute, învăluite în mister.

Aurelia Rînjea - România, aduce ecouri românești, colinde, balade și scrisori, toate într-un „Exercițiu” de smerenie, de supraviețuire, de dăinuire.

Maria Magdalena Tirchila - România, într-o abundență coloristică încântătoare ne invită într-un univers floral, pastoral și atrăgător.

Alături de Violeta Bobocea - România, reflectăm asupra unui subiect actual, cum „Se scrie istoria chiar lângă noi”, cu oameni care aleargă cuprinși de întuneric, într-o compasiune cu natura „Și pomii plâng”, cu așteptări de primăveri și iubiri.

Galina Martea - România, ni-l prezintă pe poetul Ionuț Țene, aflat la maturitatea artei scriitoricești, prin intermediul volum de versuri „Solitudini”, cu un subtitlu „100 de poezii”, apărut la Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2021, un volum „despre viața lumească cu toate subtilitățile și preocupările ei existențiale; despre realități umane, dar și imaginare ce sunt corelate prin conținuturi spirituale și materiale”.

Liliana Badea-Cârstea - România, se lasă purtată de vis, într-o profundă iertare și căutare de sine, de noi, de sensuri existențiale, într-o unică poveste trăită.

Gabriela Pârvuleț Arama - România, chiar și dacă războiul a început, ne oferă flori, armonii marine și liniștea pe care sufletul o găsește în casa lui.

Ana Munteanu Drăghici - Statele Unite ale Americii, ne îmbracă sufletul în fanteziile poeziei, dar și cu ecouri profunde despre poporul român, un „popor de poezie”, care renaște mereu „Din românescul iubirii!”

Cu Gabriela Raucă - Austria, mergem în „Vizită la stână”, cu trimiteri satirice existențiale, pătrunsă de dorul de mamă, de lumina sufletului ei, pe care o poartă în suflet.

            Leonid Şaramet - Canada, închină poezii iubirii, iubitei, într-un dans amețitor de frumos, dar este cuprins și de un mare dor de țară, de casa părintească, de părinți, de tot ce este românesc.

            Gelu Dragoş - România, într-un parfum de „Iris”, își poartă „viața voluptoasă” cu speranță și credință, fiind contopit total în „mirajul iubirii”.

Johnny Ciatlos Deak consemnează un nou eveniment, Vernisaj cu icoane pe sticlă, semnat de Ileana Anghel Meșter, care a avut loc într-o atmosfera de mare sărbătoare și eleganță, joi 24.1. 2022 la Consulatul General al României de la Montreal, oferind exponate de excepție cu teme biblice.

Lăcrimioara Iva - Italia, marcată de trecerea timpului, se metamorfozează în stări  existențiale aparte, într-un refugiu temporal pentru sentimente adevărate. De asemenea, ne oferă un Punct de reper pentru un zbor interior (fragment) cu referiri axiologice la cartea „Născut pentru a fi (Alt)cineva” a scriitoarei MIHAELA CD, asigurându-ne că, dacă vrem să cunoaștem sensul existenței, această carte ne va răsplăti din plin curiozitatea.

Liliana Moldovan - România, înserează în povești de iubire, într-un univers în care toamna e personificată și îi pătrunde în suflet.

Camelia Florescu - România, înalță rugă către Dumnezeu, pentru a dăinui acest popor, pentru a-i cinsti graiul, istoria și valorile, alături de nostalgii de toamnă, cu dorul de doi, de noi, de Dumnezeu.

Rubrica Români de succes este onorată de Gheorghe Gheorghiu, într-un interviu realizat de Camelia Florescu, un interviu emoționat plin de amintiri, nostalgii și mesaje pentru iubitorii muzicii lui și pentru cititorii revistei Poezii pentru Sufletul meu.

Adrian George Itoafă - Romania, călătorește prin timp, căsătorit cu toamna, o simbioză între timp și iubire, pătruns fiind de miezul și magia strofelor.

Melania Rusu Caragioiu - Canada, vine cu un superb „Poem pentru unire”, cu reverberații profunde și speranțe în suflet, alături de amintiri, nostalgii și întâlniri de Crăciun și de Anul Nou.

MIHAELA CD - Canada, ne prezintă  o cronică literară la cartea NUNTA DE FLUTURI ce poartă semnătura autoarei Carmen Doreal, apărută în 2022 la editura Princeps Media din Iași, un  periplu de visări, reflecții și trăiri filozofice, pline de emoție și simțăminte,  toate într-o terapie a iubirii, pentru sufletul cititorilor.

Ion Anton Datcu - Canada, ne trimite semnale S.O.S. poetice, satirizând aspecte actuale pe care ochiul său vigilent le remarcă și ni le prezintă metaforic.

Ana Maria Surugiu, jurnalist, Montreal, ne invită la Vernisajul de pictură Ofelia Armașu, prin flori, culoare, armonie, o bucurie pentru sufletele însetate de frumos.

            Vasile Bele este prezent cu un fragment din recenzia realizată de acesta la cartea „Născut pentru a fi (Alt)cineva” a scriitoarei MIHAELA CD, o carte care, în viziunea dumnealui, ne învață printre altele, cum să fim învingători.

Victor Manole - România, închină o odă  României - Mamă, alături de gândurile sale sincere și profunde pentru viitorul acestui neam, pentru românii purtători de virtuți umane creștine, cu respect pentru pământul și istoria acestora.

Johnny Ciatlos Deak ne însoțește în mini turneul artistului Gheorghe Gheorghiu prin Canada, cu amănunte și referiri pitorești, cu momente și întâlniri pline emoție, unice și înălțătoare.

Iuliana  Pasca - România, ne oferă fotografie artistică, într-o tematică variată în care surprinde viața, dar și trecerea timpului.

Liviu Pendefunda - România, vine cu magia rondelurilor, a „îndrăgostitului din oglindă”, a „fântânii cu spirale” și a „muntelui de aer”, pline de trimiteri către misterele care ne bântuie.

Ștefan Dima-Zărnești - România, ne aduce gânduri despre poeziile scriitoarei MIHAELA  CD, care  merită iubirea fiecărui anotimp, ce sunt precum „un of de marmură ce-l cântă marea, iar gândurile ei îndrăgostite, poteci temerare, îți alină inima cu-al său parfum cu miros de infinit”.

Diti Zurbagiu - România,  cu ochiul iubirii, ne mărturisește iubirea, în a cărei horă se lasă prinsă și ne prinde și pe noi.

Cristian Pavel - Canada, ne poartă pe căile necunoscute ale iubirii, într-un fragment din „Ultima zi”. Vorbește cu sine, cu timpul și cu noi. Face bilanțuri și trage concluzii pertinente.

Stoiciu Melania - România, ne dăruiește o splendoare de exponate, reprezentând arta murală, în culori vii, cu motive populare românești și simboluri stilizate.

Johnny Ciatloș-Deak ne împărtășește Bucuria Crăciunului sărbătorit la Școala Junimea Română din Montreal, cu un superb și bogat program artistic, cu obiceiuri și tradiții strămoșești, care au încântat publicul și au bucurat pe cei mici.

Aurelia Rînjea - România, vă împărtășește Ecourile culturale ale Revistei Poezii pentru sufletul meu, nr 10/2023, revistă cu colaboratori mulți și valoroși, cu o  arhitectură cu o estetică aparte, alternând de la literatură la artă și la informație, de la real la imaginar, de la concret la abstract, de la trecut la prezent și viitor, prin care simți  amplitudinea unui bioritm spiritual cultural, revigorant, regenerator.

Valer Ariton - România, e încântat de măreția artistică a toamnei, de sublimul care îți aduce bucuria și împlinirea în suflet.

MIHAELA CD, consemnează de Ziua Națională a României, Recepția oferită de Consulatul General al României la Montreal, un eveniment plin de semnificații și gânduri pentru țară, la ceas aniversar.

Kessy Ellys Nycollas - România, trăiește profund, într-un continuu dialog cu Dumnezeu, cu întrebări existențiale și cu sufletul ei, plin de toamnă.

O frumoasă recunoaștere avem și pentru Antologia GALAXY în 4 volume,  care câștigă PREMIUL LIGII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA „CARTEA DE ANTOLOGIE ȘI CULTIVARE A VALORILOR LITERARE 2022”. Felicităm și noi participanții și bineînțeles pe coordonatorul proiectului Johnny Ciatlos Deak!

Mircea Marcel Petcu - România, radiază un mare dor și o mare dorință, împlinindu-și ființa prin iubire.

Aurel Furtuna - România, vine cu reflecții astrale, asupra a tot ce a fost, este și va fi, lăsându-se purtat de gânduri pe oceanul timpului.

Otilia Tunaru, Director-fondator al Scolii Junimea Română din Montreal, ne aduce în prim plan impresiile despre spectacolul Dor de primăvară, al Școlii Junimea Română din Montreal, cu un program variat, prezentat de artiști binecunoscuți ai comunității românești  de acolo, cu cântece de primăvară și scenete, cu mărțișoare și multe bucurii de suflet.

Simona Mihuțiu - România, ne captivează cu un interviu adresat Timpului, ne poartă pe aripi de poveste, ne ademenește cu magia toamnei, dar și cu iubiri neînțelese.

Al Florin Țene - România, ne retrezește în suflet „Dorul de Eminescu”, cu reverberații ancestrale, într-o aureolă viitoare, în care  „Eminescu nu moare niciodată, doar / îşi odihnește zborul / între clipa ce vine şi visul amar / potolind focul din case şi luna / cu dorul, arzând întotdeauna / cu rost”.

Arpad Toth - România, ne învăluie cu iubirea toamnei, o toamnă boemă și acaparatoare, în care până și trandafirii cântă, nu numai sufletul.

Aurelia Oancă - România, printre „râuri de slove” și „rapsodia timpului”, pe scena vieții, ne invită înțelept să ne ascultăm inima.

Marian Costache, ne aduce ca de obicei, Știrile culturale din Montreal, o multitudine de evenimente, organizate în jurul zilelor cu semnificații românești, Ziua culturii românești, Dragobetele, lansări de carte, spectacole și emisiuni TV.

Carmen Smutneac - Canada, vine cu Pictură, Acrilic pe pânză, cu personaje stranii, magice sau de basm, toate într-un carusel al imaginației și al culorii.

Nina Lavric - Elveția, oriunde este pe pământ, poartă cu ea dragostea pentru frumoasa Bucovină,  colindele și tradițiile românești, toate într-o lacrimă a sufletului sfântă și dragă.

Trandafir Sîmpetru - România, debordant și căutător de iubiri, călătorește și ne invită și pe noi prin deltele sufletului, într-o continuă căutare de a atinge ce nu poate fi atins în această viață. Toată admirația, Căutătorule!

Cu Ileana Pascu - Spania, înnoptăm la trecerea dintre ani, pecetluiți de iubire, cu gândul la sărbătorile de acasă, la colinde, la dorul din suflet.

Mircea Ruștiuc - România, ne oferă pictură în ulei pe pânză, pictură statică, în care lumina creionează forme și însuflețește culoarea.

Aurelia Oancă ne prezintă rubrica Noutăți editoriale, care remarcăm cu bucurie, că este una bogată în apariții de cărți și reviste, fapt ce dovedește că Iubirea de cuvânt e una autentică și necesară.

Marieta Coman - România, se joacă magic cu „Lumina din vers”, un joc în care ne prindem și noi, încercând să-l înțelegem, să-i învățăm pașii și ritmul inimii. Despre cartea ei ȘOAPTE  RĂTĂCITE-N VALURI, apărută la editura Ecou Transilvan, Cluj Napoca, 2022, ne vorbește Victor Constantin Măruţoiu, - un volum ce ne invită la „meditația asupra vieţii din perspectiva trăirii în sensul reîncifrării idilice”.

Vasile Dan Marchiş - România, într-o „Bio metaforizare extremă”, ne face o invitație la reflecție asupra lumii, asupra minunilor ei, cu trimiteri la Dumnezeu, cu întrebări existențiale profunde.

Cristiana - Sofia  Damian - România, un frumos profil de artist, realizat de Andreea Damian, ea fiind o tânără de doar 12 ani din Sibiu,  cu un palmares deja bogat, cu un puternic crez artistic și o maturitate aparte în domeniul muzicii.

Lucian Dumbravă - România, ne aduce în prim plan drama ce zace în fiecare om, printre umbrele care-l bântuie tot mai mult, rămânând doar cu nădejdea în Dumnezeu, „Să mai renaști o dată, spre apus, / Când sângerează crucea lui Christos”.

Ioan Romeo Roșiianu - România, ne dăruiește o superbă „Scrisoare despre mama mea frumoasă”, atât de emoționantă că, pentru sfințenia ei, lăsăm și noi să ne curgă… o lacrimă.

Profesorul Valentin Lupea ne prezintă volumul de critică literară, LITERE DIN MARAMUREŞ, Editura ETHNOLOGICA, Baia Mare, (2019), semnat de Ioan Romeo Roşiianu, carte scrisă într-o viziune modernă, demonstrând încă o dată că literatura adevărată, arta adevărată, se poate face oriunde, nu numai la centru şi că important este ca autorul actului creator să fie un om, un om adevărat, un om artist, dar şi un cetățean al cetății.

Johnny Ciatlos Deak  ne dăruiește bucuria unei sărbători de zile mari, dublă lansare de carte NĂSCUT PENTRU A FI (ALT)CINEVA / BORN TO BE SOMEONE(ELSE) volum de reflecții, versuri și enunțuri motivaționale, respectiv BLESSING and TORMENT o traducere și adaptare după volumul de debut a autoarei BINECUVÂNTARE și CHIN, poezii din sufletul autoarei MIHAELA CD pentru sufletele cititorilor, apărute în 2022 la Editura Globart Universum. O adevărată Magie a slovelor care au încântat sufletele iubitorilor de cuvânt.

            MIHAELA CD - Canada, vine în fața cititorilor cu metamorfozele poeziei, cu dorul sfânt pentru mamă, cu aspirația omului de a fi fericit, îndemnându-ne să ne rupem de atașamentele  materiale. Da, sunt lucruri în lumea asta care nu se măsoară în bani. Sunt cele care îți conferă pacea sufletului și sensul adevărat al lui A FI.

            Revista POEZII PENTRU SUFLETUL MEU nr. 11/2023, are un cuprins bogat în creații și evenimente, dar de data asta, cel mai mult apreciez activitățile de excepție ale Comunității românești din Canada, pe care iată, prin intermediul revistei le cunoaștem și noi, revista devenind o interfață minunată între cititori și cei care se regăsesc în paginile ei.

Ca profesor, sunt chiar impresionată de dăruirea cu care acești Români de Bine, din Montreal, transmit generațiilor viitoare comorile spirituale ale românilor.

Oameni minunați, care vă dedicați viața acestui țel comun și înalt, cu generozitate, credință și dăruire specific românească, cu toată prețuirea și recunoștința mea, fiți binecuvântați! Faceți un lucru extraordinar prin diversitatea modalităților de exprimare, prin care dăruiți bucurii semenilor, o lucrare de suflet minunată și necesară pentru acest popor, care are nevoie acum, poate mai mult ca oricând, de speranță, are nevoie să spună lumii cine am fost și suntem, are nevoie de „A FI împreună”.

Felicit realizatorii Revistei, colaboratorii ei și aștept cu interes următorul număr al ei!

 

Cu prețuire, Aurelia Rînjea

Membru al Uniunii Scriitorilor de Limba Română

și al World Poetry Association, România