MARIA MUNTEAN, Moko, Ecreator, Colecția Copilăria, Baia Mare 2025

Motto: „Când ai încetat să mai fii copil, ai murit demult”. (C. Brâncuși)

Cartea „MOKO” apare la prestigioasa editură condusă de editorul scriitor Ioan Romeo Roșiianu fiind a doua carte scrisă de autoarea Maria Muntean, de data aceasta cartea este dedicată copiilor și copilăriei din noi, din fiecare. Prin aceste poezii autoarea continuă tradiția poeziilor scrise de Elena Farago, Nina Cassian, G. Topârceanu, Otilia Cazimir etc.

Principalele „personaje”ale poeziilor sunt plante , animăluțe delicate,creioane fermecate și anotimpuri pictate în culori vii. O carte pentru copii, adusă la lumină din universul copilăriei care poate fi citită de bunici nepoțeilor tot atât de bine cum poate fi folosită ca material didactic la școală și grădiniță la lecțiile de memorare sau de dezvoltare a vorbirii.

Cățelușa„ Thelma” : Thelma e cățelușa mea minune/ Din rasa Doberman cu renume./ Îmi arată loialitatea,/ Mă învață bunătatea,/ E sprintenă cu blănița neagră/ Urechiușe fine,/ boticul moale, ochi duioși/ Când te vede, face rotocoale/ Și are un lătrat pentru fiecare/ Simte când ceva te doare... Nu-i o cățelușă oarecare/ E Thelma mea fermecătoare./ Și aș vrea să știe oricine/ Simpla dragoste de câine”.

„Cățelușa pierdută” se află-ntr-o poveste în care s-a pierdut în mulțime iar Dănuț o descrie și dorește să se întoarcă: „ O cheamă „Omenia” și va răspunde imediat,/ Dacă o întâlnești în drum/ Să mi-o adunceți vă rog mult,/ Eu sunt Dănuț și vă salut”!

Din ciclul tematic „Iarna și Magia Crăciunului” se pot aminti:

Scrisoare către Moș Crăciun - unde copilul cere Moșului cadouri pentru toți  membrii familiei câte ceva. Pentru anotimpul iarna copilul e vrăjit de natură, de derdeluș și săniuță iar „Omulețul de zăpadă” a primit un nou nas: „Din cămară un morcov am luat/ Și cu grijă i l-am așezat/ Omul de zăpadă acum e fericit/ Un nou nas el a primit.”

Moșule, când ai să vii/ Sâ-mi aduci multe jucării,/ Mamei o brățară argintie/ Ajutor în bucătărie/ Tatei o mașină nouă... iar mie... de nu voi adormi/ Îți voi spune poezii”.

Poezia Toamna gospodina e didactic construită și poate fi folosită la lecțiile de  dezvoltare a vorbirii deoarece cuprinde denumirea multor fructe și legume pe care școlăreii au datoria să le recunoască și să știe la ce se pot folosi:

„Castraveți și gogoșari/ În lădițe mici și mari/ Morcovi, ceapă pentru ciorbiță/ Vinete, roșii pentru tocăniță./ Struguri, gutui, mere, alune, pere, prune/ Ne dă toamna fructe și legume.” Tabloul se completează cu imaginea Zânei Toamna care „ Covor de frunze întinde pe pământ/ Și aduce ploaie și vânt!”

„Veverița răsfățată” trezește admirația copiilor prin podoabele cu care reușește să se înfrumusețeze: „O mică veveriță răsfățată/ La petrecere a fost invitată/ S-a dus repede repejor/ La vecina ei vulpiță, la coafor/ S-a vopsit, s-a pieptănat/ Unghiile le-a dat cu lac/ Pantofii cu toc/ Și fundițe peste tot./   Așa gătită și parfumată/ A făcut paradă/ Toată pădurea să o vadă”.

Poezia Pădurea e o imagine tocmai potrivită la o lecție educativă despre acest microsistem: „Pădurea ne e comoară/ Cu lemn și frunzișoară/ Brazi înalți și verzi,/  Plimbându-te te pierzi/ Urșii bruni, căprioare, veverițe, lupi, vulpițe/ Insecte mari și mici/ Toate le găsești aici.”

La fel poezia „Umbreluța” se poate înscrie la lecțiile în care se lucrează sincretic, pe măsură ce se memorează cele două strofe ale poeziei se colorează umbreluțele ce au fost în prealabil desenate. Spun aceasta din proprie experiență, am realizat acest sincretism deseori în așa fel încât la sfârșitul orei elevii știau o poezioară, dar aveau și un desen adecvat: „Am o mică umbreluță/ Colorată și drăguță/ Picături ne bat în ușă/ Vine ploaia jucăușă./ Norii negri se adună/ Scânteie pe cer și tună, bum, bum/ Plouă tare pic, pic./ Am umbrelă,  nu-i nimic!”

Ilustrațiile completează în mod armonios informația educativă a textului. Uneori micii școlari rețin poezia vizionând ilustrația și prin repetarea textului atunci când ei încă nu știu citi iar efectul imaginii este deplin.

Sunt daruri făcute mamei  în urma educației artistice și lingvistice primite la grădiniță: „Creionul meu e fermecat/ Îmi poartă singur mâna/ La desenat/ I-am dăruit mamei/ Un trandafir îmbobocit,/ Când a atins hârtia/ Bobocelul a înflorit.” ( Creionul fermecat)

Spre final redau poezia La creșă care sintetizează de fapt, intenția acestor poezii de a contribui la instruirea și educarea copiilor:  „Aici am învățat prima poezie/ Cântecele o mie/ Am învățat să desenez/ Dar mai cu seamă/ Să spun ce vreau fără teamă/ Să fiu harnic(ă) ca o albinuță/ Pregătit(ă) sunt de grădiniță.”

OLIMPIA MUREȘAN, UZPR

 

 

 

MARIA MUNTEAN, FABRICA SUFLETULUI MEU, Colecția Debut, ECREATOR, Baia MARE, 2024

Motto:

„Cum arată bucuria/ și ce miros are?

A întrebat bujorul,/ Deschide-te! / i-a răspuns/ Cerul.

Cum arată fericirea / Și unde este?

A întrebat omul/ Privește-n tine, i-a răspuns Universul

Cum arată invidia/ și minciuna?/ a întrebat Soarele

Ai descris omul, i-a răspuns Luna.”

(Credința iubirii sau Iubirea credinței)l)

Așa cum se poate observa din aceste versuri scriitoarea „a văzut idei”, a încercat să dea răspunsuri la întrebările ce o frământă, cine suntem, de unde venim și mai ales care sunt atributele care ne definesc pe noi ca oameni: credința, încrederea, înțelepciunea, loialitatea, istoria neamului și nu în  ultimul rând soarta omului pe pământ.

Coperta cărții e de un albastru infinit, o culoare a perfecțiunii care te inspiră, te îndeamnă spre spiritualitate, meditație, adevăr și perfecțiune morală, spre pace, fiind culoarea celui de-al XXI-lea mileniu.  E un cer plin cu stele , albastru celest într-un univers circular cu o păpădie efemeră orientată spre înalt, spre lumina răspândită dintr-o pană(de scris).  Cine sunt, de unde vin și mai ales care e rolul meu pe pământ ?- sunt tot atâtea întrebări care o frământă pe Maria Muntean: „Vast și greu orizont/ Între mine și... eu,

Un destin ferecat/ Înlăuntrul meu.

Suntem un semn de întrebare,/ Între cer și pământ,

Prea aerieni sau prea tereștri/ Acum și... nicicând”.

(Sunt)

În fabrica sufletului său istoria țării e prezentă: „Istoria ne scoate la tablă,/ A mia oară repetenți/ Trăim aici /Dar nu prezenți.”

(Istoria)

Totul e frumos în fabrica sufletului până când: Strigătul „pământului ”pentru pace se cere a fi auzit: „Bobocii cad și tremură pioși/ În imensa catedrală/ Fără credincioși/ Strigătul de nu-l vom auzi/ Frumoasa roză va muri.”

(Pământul ca o roză)

Scriitoarea evadează în cuvinte dintr-o lume neacceptată pentru a-și salva visele. Nemurirea și sensul existenței sunt cuprinse la tema „viața-n veșnicie:

„Nu există boală, nici suferință,/ Totu-i îndoială și neputință./ Nici moarte nu există, căci/ A sufletului grandoare/ Sondat de către cer,/ Sublimul ființei/ E chemat la el.”

(Nemuritorii)

Transmiterea iubirii de la mamă la fiu consfințește existența fabricii de sentimente sufletești:„Când linia va fi întreruptă/ Pe pământ/ Și voi alege calea/ Către stele/ Atent să fii, copile/ La orice adiere,/ Eu sunt în fiecare/ Fir de vânt,/ În galbenul solar/ De răsărit/ În luna roșie/ La asfințit/ În albastrul cerului/ De venil/ Acolo sunt!”

(Copilul meu)

Credința-n fața icoanei Sf. Maria o face pe poetă să meargă: „Cu pași sângerând și aripa-mi frântă/ La icoana ta, Marie Sfântă/ Ale mele lacrimi înflorite-ți las/ Și tumultul ce mă frământă”.

(La icoana ta)

Oglinda sufletului poetei cuprinde și lupta pentru pace: „Și totuși/ Va exista cât de puțin/ Primitiva umanitate/ În câte un Hitler sau un Putin/ Ce nu știu ei? Este că și-n mileniul trei/ Va exista cu atât mai mult/ Un Buddha, un Iisus/ O credință, un cult/  Și oricât ne-a fi de greu/ Credem într-un Dumnezeu”.

Perceperea vieții cu aceleași produse ale fabricii sufletului: fericire de-o clipă, percepție frivolă,  perpetuă veșnicie – Ne grăbim spre nu se știe, agitați, nervoși „ Se deschid uși/ Se scufund orașe/ Se îneacă munți/ Reapar aceleași lumi/ Pe aceleași culmi,/ Aceeași este... viața,/ Bună dimineața!”

(Percepție)

Fabrica sufletului cuprinde la loc de cinste  iubirea și credința-n Dumnezeu: „Când Dumnezeu vorbește/ Tu taci/ Absorbit de șoapte,/ Îmbrățișând lumina/ De-ți întinde brațul,/ Tu întinde-i mâna/ Și taci”.

(Contemplare)

Dincolo de iubire și pentru ziua de mâine fabrica de iluzii și de zbor produce sufletului răspunsuri concludente: „Ascult cântul ploii, vag/ Și aria vântului ștrengar/ Bucurându-se de ea/ Dansează nimfe/ Într-un arțar./ Piscul munților/ Sărută zorii/ Și se ascund/ Să treacă norii/ Aș dori să zbor/ Ca păpădia/ Să mă îmbrac ca iasomia”.     (Zbor)

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni, MM

 

 

 

 

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           

 

Poeta Maria Muntean este produsul copilăriei dumisale

La puțin timp după debut, cu volumul de poezii „Fabrica sufletului meu” unde a avut cronici favorabile din partea confraților mei Ioan Romeo Roșiianu, Valentin Lupea, Olimpia Mureșan, dr. Adriana Crăciun și Gabriela Dimitriu, iată că poeta Maria Muntean recidivează cu un nou volum, numit „Moko”, Colecția „Copilăria”, editura „eCreator” Baia Mare, coperta Florin Dochia, ilustrații Sara Surdilă.

„Moko” este un volum de poezii pentru copii, fiindcă nu-i așa, și literatura pentru copii este parte integrantă a literaturii naționale și universale. De altfel criticul și romancierul George Călinescu nota: „Copilul se naște curios de lume și nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura care îi satisface această pornire, îl încântă.”

Literatura pentru copii are o valoare epică, oferă modele de comportament în societate în contact cu ceilalți semeni, cu animalele, cu florile, cu arealul din jurul nostru. Pe lângă valoarea artistică și estetică, operele literare pentru copii (în cazul de față poeziile) trebuie să fie accesibile, să aibă valoare educativă, să-i învețe să fie curajoși și dârzi, perseverenți, hotărâți, modești și empatici, harnici și cinstiți, drepți și să spună adevărul în orice împrejurare. În ceea ce privește poezia, muzicalitatea versurilor îi atrage în mod deosebit pe copii încă de la vârsta de 2-3 ani și ei, copiii reușesc să memoreze cu ușurință versurile, spre bucuria părinților și bunicilor.

Temele abordate sunt pe cât de interesante, pe atât de atrăgătoare. Prin poeziile Mariei Muntean intri într-o lume de basm, unde te întâlnești cu „Zâna Toamna”, „Zâna Iarna”, „Omulețul de Zăpadă”, , cu „Creionul fermecat” dar și cu o groază de animăluțe și legume precum: „Pisicuța distrată”, „Veverița răsfățată”, „Rața și găina”, „Rățușca și cățelul”, „Ardeiul și salata”, „Galbena lămâie” ș.a.

Prima poezie a volumului se numește „Thelma” și autoarea ne prezintă cine este acest personaj cu nume ciudat: „Thelma e cățelușa mea minune/ Din rasa Doberman cu renume.” Deja cățelușa face parte integrantă din familie: „Când îi întind mânuța/ Îmi dă lăbuța,/ De îi pun o întrebare/ Răspunde cu codița.”.

Toți îl așteptăm cu nerăbdare pe Moș Crăciun, motiv pentru care Maria Muntean a compus poezia „Scrisoare către Moș Crăciun”, care are un final așteptat: „...După drumuri lungi/ Cu sania prin nămeți,/ O să fie cald când o să ajungi./ Și de nu voi adormi/ Îți voi spune poezii”.

În poezia „Săniuța mea” ne prezintă mijlocul de transport cel mai des folosit în Rovaniemi, Finlanda pentru întâlnirea cu moșul: „Săniuța mea e magică/ Strălucitoare, trainică/ Cu zurgălăi împodobită/ Și cu o mică păturică./ Mă poartă singură pe drum/ Să-l întâmpin pe Moș Crăciun”.

În „Omulețul de zăpadă” descoperim o poetă lirică, cu multiple registre emoționale, fiindcă: „Omulețul de zăpadă este foarte supărat,/ Iepurașul din vecini/ Nasul i l-a mâncat./ Eu m-am necăjit/ Și la bunica am fugit/ Din cămară un morcov am luat/ Și cu grijă i l-am așezat./ Omul de zăpadă acum e fericit/ Un nou nas el a primit”.

O poezie într-un alt registru, descriptiv, pictura,l ca un pastel de toamnă, este poezia „Toamna gospodina” în care Maria Muntean aduce un omagiu gospodinelor românce harnice care-și umplu cămara cu roadele toamnei: „...Cu dulceață la borcane/ Pireul de castane/ Castraveți și gogoșari/ În lădițe mici și mari./ Morcovi, ceapă pentru tocăniță/ Struguri, gutui, mere, alune, pere, prune/ Ne dă toamna fructe și legume”.

Toamna devine pentru Maria Muntean un personaj rupt din poveștile copilăriei noastre: „Zâna toamnei a venit/ Cu codițe înfrunzite și cu coșul plin./ Cu legume și fructe bine coapte/ Să avem pe săturate.”.

Citindu-i poeziile, autoarea încearcă să-i facă pe micii cititori să fie ordonați, atenți la modul cum se îmbracă, într-un cuvânt ce înseamnă să fii cochet: „O mică veveriță răsfățată/ La petrecere a fost invitată/ S-a dus repede, repejor/ La vecina ei vulpiță, la coafor// S-a vopsit, s-a pieptănat,/ Unghiile le-a dat cu lac/ Pantofii cu toc/ Și fundițe peste tot.// Așa gătită și parfumată/ A făcut paradă/ Toată pădurea/ Să o vadă”.

O poezie în care se scot în evidență defectele precum lenea, dezordinea, mizeria este „Păpușa mea”, dar poeta Maria Muntean o face într-un mod elegant, jucăuș, atribuind aceste năravuri unei ...păpuși: „Păpușa mea s-a făcut bucătăreasă/ E mică și stângace/ Și-a făcut deranj în casă./ Farfuriile le-a spart,/ Oala e fără capac,/ Ciorba s-a vărsat pe jos/ Din clătite curge sos”.

O altă poezie  care va avea impact pozitiv pentru copii este „Rața și Găina”, unde orice neînțelegere poate deveni ceartă în toată regula sau dimpotrivă, poate fi aplanată cu ușurință: „O găină și o rață/ Se certau mai din nimic./ Puii tăi vin la mine/ Zise rața din senin./ Și ai tăi la mine stau/ Cotcodăci găina./ Cearta a luat sfârșit/ Când rățoiul a auzit/ Și cocoșul a strigat/ Cucuriguuu/ S-a terminat”.

Poeta Maria Muntean încearcă să ne introducă într-o lume de basm ce amintește de „Dumbrava minunată” a lui Sadoveanu: „Pădurea ne e comoară/ Cu lemn și frunzișoară/ Brazi înalți și verzi,/ Plimbându-te te pierzi.// Urșii bruni, căprioare, veverițe/ Iepurași sălbatici, lupi, vulpițe/ Insecte mari și mici/ Toate le găsești aici”.

Dorul de copilărie, de anii fără griji fiindcă copilăria este cea mai minunată primăvară a vieții, o întâlnim în poezia „La creșă”: „Aici am învățat prima poezie/ Cântecele o mie/ Am învățat să desenez,/ Să număr, să dansez,/ Dar mai cu seamă/ Să spun ce vreau fără teamă./ Să fiu harnic(ă) ca o albinuță./ Pregătit(ă) sunt de grădiniță”.

Nici „Zâna iarnă” nu este uitată și este descrisă într-un mod plăcut, original pentru copilași: „În rochie de nea/ Și pantofi de gheață,/ Zâna iarnă a venit/ Și a lăsat pe fereastra mea/ Steluțe de argint./ Străzile în alb le-a îmbrăcat/ Cu zăpadă, pinii i-a încărcat/ Și pe cetini clopoței a înșirat”.

Trebuie să știm să mulțumim pentru orice lucru iar cuvântul „Mulțumesc” să nu lipsească din vocabularul nostru încă de mici: „Mulțumim că ne-ai gătit/ Foamea noi ne-am potolit./ Am găsit iubire-n ciorbă/ Și-n tocană, ce să zic/ Tot iubire am găsit./ Doamna bucătărească/ Sărut-mâna pentru masă”.

„Galbena lămâiță” se preschimbă într-un doctor care impune copiilor să mănânce sănătos, motiv pentru care „fructele și legumele” merg la consult pentru a fi sănătoase: „...Dacă ați fi stricate/ Nu ați fi mâncate./ Acesta ne e rostul/ Și, tu nu ești de-aici/ Acră ești pentru cei mici./ Doar împreună dăm tot gustul/ Și bucurie la mămici./ Pentru o familie sănătoasă/ Suntem doctorii din casă”.

Tom Stoppard  afirma, pe bună dreptate, că: „Dacă păstrezi copilăria mereu cu tine, nu vei îmbătrâni niciodată!”. Cred că poetei Maria Muntean i se potrivește de minune acest citat iar prin bucuria cum dăruiește poezii copiilor îmi amintește de o altă mare prietenă și poetă a României, doamna Aurelia Oancă. Felicitări și mult succes!

                                                               Gelu DRAGOȘ