Crăciunul este praznicul familiei, al bucuriei şi al păcii. An de an îl aşteptăm cu o emoţie sfântă, pregătindu-ne atât trupeşte, cât şi sufleteşte, prin post, rugăciune şi fapte bune, pentru primirea Pruncului Iisus, Care Se naşte în peştera de la periferia Betleemului. Ne străduim să devenim mai buni, să ne împodobim sufletele cu cele mai alese virtuţi.
Totodată, se cuvine să ne aducem aminte de tradiţionalele, frumoasele şi înălţătoarele noastre colinde, care au însoţit existenţa zbuciumată a poporului nostru de-a lungul veacurilor şi care ne inundă întreaga fiinţă de bucurie şi de linişte.
În Sătmar, ca şi în celelalte zone folclorice din ţară, de îndată ce se lasă iarna şi începe Postul Crăciunului, copiii îşi caută colegi pentru “umblatul cu colinda la Crăciun”. Se organizează în cete şi se alege o “căpetenie”, după care este vremea învăţării sau deprinderii colindelor, fiecare grup păstrând cu străşnicie secretul repertoriului său. Îşi pregătesc din timp traistele în care vor aduna darurile (colaci, covrigi, poame, bani) primite de la gospodarii pe care îi vor bucura cu prezenţa şi colindele lor. Îşi aleg chiar şi casele pe care le vor cerceta, deşi ştiu că vor găsi toate porţile deschise, aşa încât vor putea intra oriunde şi vor putea cânta la orice fereastră, fiind primiţi cu dragoste, ca unii care umblă din casă în casă cu numele Domnului pe buze, risipind tristeţea şi aducând vestea cea minunată a naşterii Domnului în peştera săracă din Betleem, precum şi bucuria, fericirea şi speranţa într-un viitor mai luminat. Cu toate acestea ei cer permisiunea gazdelor de-a colinda: “Onoraţi, gazde de casă…/dacă dumneavoastră binevoiţi/colinda noastră s-o primiţi…/Primiţi colinda ori nu?”Sau: “Slobozî-ne, gazdă-n casă,/C-afară plouă de varsă,/Dacă, gazdă, nu ne crezi,/Ieşi afară şi ne vezi…”
Oraşele (Satu Mare, Carei, Tăşnad, Negreşti-Oaş ş.a.), comunele şi satele îmbracă straie de mare sărbătoare. În oraşe, răsună pe străzi dulcele glas al colindelor prin difuzoarele amplasate din loc în loc, creând o atmosferă unică. La sate, uliţele sunt străbătute de locuitori, care duc vestea naşterii Domnului dintr-o gospodărie în alta.
Obiceiuri străvechi, păstrate cu străşnicie de evlavia populară, colindatul şi uratul se fac în seara din Ajunul Crăciunului, dar şi în noaptea Crăciunului, o noapte de vis, încărcată de o bogată semnificaţie, când oamenii, tineri şi bătrâni, “cu mic, cu mare”, îndătinează a umbla pe la case şi a colinda.
Ţara Oaşului
Toate satele Ţării Oaşului răsună de glasurile cristaline ale copiilor, dar şi de vocile mature ale bărbaţilor şi femeilor, care împărtăşesc bucuria Crăciunului întregii făpturi până în zorii zilei următoare. Repertoriul de colinde este bogat şi variază de la o localitate la alta: Negreşti-Oaş, Bixad, Certeze, Turţ, Călineşti-Oaş, Târşolţ, Vama, Batarci ş.a. Este o atmosferă înălţătoare, de basm. Hristos Se naşte!
Odată ce noaptea coboară, apar în scenă cetele de feciori. La intrarea în casă, ceata obişnuieşte să dea bineţe în chip adecvat: “Bună seara lui Ajun” sau “Bună ziua lui Crăciun”. Flăcăii zăbovesc prin casele gospodarilor, după cum îi ţin inima, bucatele şi băutura gazdelor, ori ochii îmbietori ai codanelor. La plecare, fac urări de bine şi sănătate gazdelor în anul care vine şi belşug în toate, solicitând totodată şi darul: “Să fii, gazdă, sănătoasă/Să plăteşti colinda noastră”. La rândul lor, bătrânii încep seara colindul, sfârşindu-l odată cu miezul nopţii.
Ţara Codrului
Tradiţia se păstrează şi pe aceste meleaguri, deşi multă lume s-a mutat la oraş. Localităţi ca: Poiana Codrului, Măriuş, Iegherişte, Crucişor, Bârsău, Sâi, Soconzel, Solduba, Homoroade, Chilia ş.a. freamătă de bucurie. Colindă copiii, tinerii, părinţii, bunicii, iar bucuria inundă sufletul fiecăruia. În ziua de Ajun, la ora 12.00, la amiază, se aud clopotele bisericii, în toată splendoarea lor, atrăgând atenţia întregii comunităţi că a sosit vremea colindului. Copiii, gata pregătiţi, organizaţi în cete, îşi încep repertoriul, umblând din casă în casă. De gât au atârnate trăistuţe, în care adună darurile primite în urma strădaniilor depuse: mere, nuci, colăcei, ciocolată, bomboane, bani. Peste tot sunt primiţi cu inima deschisă.
Se aud din nou clopotele, care cheamă întreaga suflare la Vecernie. Copiii încheie şi se îndreaptă cu paşi repezi spre biserică. După terminarea slujbei de la Biserică începe colindatul: feciorii merg pe la fete, cei căsătoriţi, în perechi, se colindă între ei, vecinii merg de la unul la altul, gospodinele încarcă mesele cu tot ce au mai bun, pentru ca toţi care le trec pragul să vadă belşugul care stăpâneşte în casa lor. Prima casă colindată este cea a preotului, după care fiecare îşi urmează traseul propus.
Zona Carei – Tăşnad
Datinile de Crăciun s-au menţinut şi la “oamenii pământului”, care locuiesc în zonele de câmpie ale judeţului. Oraşele Carei şi Tăşnad, comunele şi satele din jurul acestora: Foieni, Urziceni, Sanislău, Tiream, Santău, Căuaş, Cehal, Hodod ş.a., creează un piesaj calm, domol, plat, învăluit în mantia albă a iernii. Dinspre Satu Mare, drumul duce spre localităţile Ardud, Beltiug, Răteşti (renumite pentru pivniţele lor, deshise larg de sărbători) şi mai departe în câmpia Supurului. În aceste aşezări, oamenii convieţuiesc în pace, indiferent de etnie, această armonie adăugând un plus atmosferei de sărbătoare. Hristos Se naşte pentru toată lumea, indiferent de limbă. Toţi colindă şi se bucură împreună.
Colindătorii sunt aşteptaţi cu grâu pe masă, alimente şi băutură.
Valea Someşului
Tradiţiile sunt vii atât în satele de pe mal stâng Someş: Păuleşti, Culciu Mic şi Mare, Cărăşeu, Lipău, Valea Vinului, Roşiori, Pomi, cât şi în cele de pe malul drept al Someşului: Odoreu, Băbăşeşti, Medieşu Aurit, Potău, Apa ş.a., dar şi în municipiul Satu Mare, străbătut de acest râu. După ce se clopoteşte la ora 12.00, copiii cu trăistuţele îşi încep colinda, întorcându-se acasă încărcaţi cu daruri. Între timp, mai ales în satele de pe malul drept al Someşului, curatorii bisericii, însoţiţi de un grup de tineri, fiecare costumat în mod felurit, merg din casă în casă, pentru “Colinda Bisericii”. Banii adunaţi sunt destinaţi nevoilor bisericeşti. Fiecare familie dă după puterea sa.
Tinerii care îi însoţesc pe curatori merg cu “Steaua” şi interpretează în fiecare casă ori curte în care intră frumoasa piesă de Crăciun, “Irozii”, numită şi “Viflaimul”. Din grup fac parte tinerii recunoscuţi a fi cei mai deştepţi din comunitate, pentru a fi în stare să înveţe pe de rost rolurile pe care le vor interpreta. Pregătirile încep o dată cu intrarea Postului Crăciunului şi se fac nenumărate repetiţii. Toţi sunt îmbrăcaţi ca la carte, în funcţie de roluri. Personajele scenetei sunt următoarele: îngerul, Irod, preotul, soldatul, păstorul şi cei trei crai de la Răsărit: Baltazar, Gaşpar, Melchior.
Sătmarul, alături de alte zone etnografice din ţară, a păstrat cu sfinţenie tradiţia colindului. Fiecare om ştie măcar o strofă dintr-o colindă, pe care o cântă cu mare plăcere atunci când îşi vizitează rudele sau prietenii. Crăciunul este un praznic al armoniei şi înţelegerii, când: “Cerul şi pământul/În cântări răsună/Îngeri şi oameni/Cântă împreună:/Hristos Se naşte,/Domnul coboară/Îngerii cântă, magii Îl adoră/Păstori aleargă, ieslea o-nconjoară/Mari minuni se întâmplară…
prof. Viorel R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu