Băimăreanca Angela, “Maralact”, castelul din Franţa şi filmele despre Ceauşescu

                                                                                 de VASILE GAFTONE

În preajma aniversării celor 97 de ani de la naşterea lui Nicolae Ceauşescu (26 ianuarie), la mai multe posturi private de tv, la ore de vîrf, vreo trei povestitori bine informaţi - între care un fost senator, Marius Marinescu, şi un general de securitate Cristea (?!), garda lui Ceauşescu, - au depănat secvenţe din “epoca de aur” edificată, într-un sfert de veac, de poporul român sub “domnia” lui Ceauşescu, şeful statului român, ucis barbar în ziua de Crăciun 1989.

Între multe poveşti despre Ceauşescu şi familia sa am reţinut şi faptul că, după revoluţie - vreme în care au apărut o puzderie de cărţi despre viaţa şi opera Conducătorului-dictator - o băimăreancă, ANGELA CRĂCIUN, ar fi realizat mai multe interviuri cu fostul secretar al CC al PCR şi ministru de externe Ştefan Andrei şi prof. univ. dr. Ion Ceauşescu, care era un bun prieten cu ing. dr. Andrei Lazăr, întemeietorul livezii intensive de la Dura, amîndoi renumiţi specialişti în horticultură.

Pe parcursul a circa 20 de ore, au fost povestite cu lux de amănunte secvenţe, mai mult sau mai puţin senzaţionale sau elogioase, din vizitele în străinătate (Franţa, Anglia, SUA, URSS, China, Coreea de nord, Japonia etc.), distincţiile şi onorurile de care a fost încoronat preşedintele României şi “savanta de renume mondial” (Elena), ca şi căderile în dizgraţiile ulterioare. Generalul spunea că Angela Crăciun le-a promis celor intervievaţi că, după o exigentă selecţie, va oferi filmul la peste 10 posturi internaţionale de tv, spre a fi difuzate în lume.

- Nu ştim nimic ce s-a întîmplat cu interviurile filmate, a conchis generalul. Am aflat că Angela Crăciun şi-a cumpărat un castel renumit în Franţa.

Cine este Angela Crăciun din Baia Mare? Potrivit datelor din presa centrală şi judeţeană de după revoluţie, Angela s-a născut la Baia Mare în septembrie 1967. A absolvit Facultatea de mine Petroşani, specialitatea geologie. Ea a mărturisit că a făcut studii postuniversitare de profil în Rusia, Franţa, Japonia. La începutul anilor '90 s-a lansat în afaceri, profitînd de jungla “capitalismului de cume­trie” (Ion Iliescu, dixit). Bani mulţi ar fi scos din publicitate, tipărind prima ediţie a cărţii de telefoane şi adrese “Pagini aurii”. Văzînd că se pot obţine profituri substanţiale din astfel de afaceri, ea a fondat compania AR-Thema International Group.

Găsind că are şi vocaţie jurnalistică, Angela a editat revista INDIGO, în care a publicat interviuri realizate de ea cu “oameni de afaceri de succes din România şi străinătate” (Ev. zilei, 13 iunie 2010). Posibil ca într-un astfel de context să fi contactat şi pe ministrul Ştefan Andrei şi pe Ion Ceauşescu, deţinătorii unor mărturii “senzaţionale” despre viaţa lui Nicolae şi Elena Ceauşescu.

“Descurcăreaţă”, iar după unii „cu un afişat spirit de aventură”, după anul 2000, a ocupat o vreme şi postul de director al Direcţiei de Diplomaţie Publică din MAE.

“Evenimentul zilei” o aprecia ca “o mare iubitoare de artă”, o “femeie de afaceri de mare succes”, “prietenă cu Prinţul de Monaco”.

La Baia Mare numele său s-a legat de “privatizarea” - cu multe semne de întrebare, dubioasă - şi cumpărarea în 1999 a fostei Fabrici de lapte, “botezată” la modă SC “MARALACT” (la prima strigare a licitaţiei - 25 miliarde lei, vîndută în final că 10 md.). După vreo 5 ani, A.C. a vîndut această societate, după ce a fost pusă “pe butuci”, “bucată cu bucată” la un preţ care, desigur, i-a adus profit. Pe terenul “Maralact”-ului se află astăzi mall-ul Gold Plazza.

Din “afacerile” sale “de mare succes” - nu numai cu fabrica din Baia Mare -, ca prin farmec, Angela Crăciun - numită în presa locală “Marchiza Laptelui” - “singura româncă proprietară a unui castel în Franţa”, castelul Huardiere - estimat la peste 2 milioane de euro. “A fost o dragoste la prima vedere”, castel care “l-a găzduit şi pe celebrul scriitor Andre Malraux” (Ev. Zilei). Acesta era înscris în patrimoniul UNESCO şi este situat pe valea Loarei, renumită în astfel de “bijuterii” arhitectonice.

Nu ştim, dar este posibil ca şi din vînzarea filmelor despre “misterele” familiei Ceauşescu, Angela Crăciun să fi obţinut bani pentru ... Castel! Preluare Graiul Maramureşului

Castelul lui Pocol Alexiu sau cum se distruge o parte din istoria băimăreană

 În Anglia sau în Franţa, în Germania sau în Spania, cultura şi recuperarea istorică a moştenirii lăsate de către reprezentanţii importanţi (ai unui moment din istoria unui loc) e vitală, determinând investiţii din partea comunităţii. Uneori, familii care au moştenit de la ai lor doar câteva grinzi de casă îşi construiesc locuinţe noi în jurul acestor "vestigii". Trecutul reprezintă, de fapt, argumentul imbatabil pentru soliditatea prezentului. Orice comunitate serioasă care practică felul acesta de recuperare e aşezată gospodăreşte la masa generoasă a valorilor europene şi a mândriei cetăţeneşti.

    Am scris cele de mai sus cu un soi de amărăciune din pricină că, de câţiva ani, se bate apa-n piuă în privinţa unui "castel" de-al Băii Mari. De fapt, e vorba de Casa lui Pocol Alexiu, un celebru om de afaceri al zonei care, la început de secol douăzeci, a investit şi a obţinut profit din activitatea minieră.

    Circulă multe "poveşti" ce se apropie de zona fabulosului despre Pocol Alexiu. Au prins să apară cărţi care-l scot din arhive şi-i dau un soi de viaţă nouă de factură aproape românească. Dacă arhivele locului şi amintirile unor bătrâni ce au trăit perioada înfloritoare a proprietarului de mine băimărean prind să ne vorbească, e de neînţeles cum de nu se face nimic (chiar nimic) în legătură cu "castelul" rămas moştenire de la ilustrul personaj.

       Construcţia cu pricina se prăbuşeşte sub intemperii şi sub indolenţa autorităţilor. Există un soi de "tărăşenie" prelungită fără sens între Consiliul Judeţean şi Primăria Baia Mare, care a blocat orice iniţiativă legată de această clădire. Consiliul Judeţean Maramureş parcă-şi doreşte prăbuşirea şi dispariţia "castelului" unui reprezentant la început de secol douăzeci. Situaţia aceasta e lipsită de noimă, fiind determinată strict de indolenţa unora.

Se pierde timp. Putem, ca băimăreni, să recuperăm o parte a energiei pozitive pe care Pocol a consumat-o în ridicarea unei construcţii emblemă a unei perioade istorice. Din nefericire, nu se poate miza pe urnirea lucrurilor. Trenarea acestei stări de fapt poate dărâma orice speranţă în recuperarea unui simbol băimărean, din pricina deteriorării lui ireversibile!

                                                                                 Marian ILEA

Fotografia zilei - Castelul din Pribileşti, Maramureş