Poesis - Carmen Tania GRIGORE

 

confesiune

uneori tânjesc după

simplitatea tăcerii

pentru a scrie neîntreruptă

despre găsirea puterii

în vulnerabilitate

curajul meu e fragil

ca un glob de cristal

așezat pe marginea

unei mese instabile

un glob în care se reflectă

călătoria, răscrucile

și granițele

pe care le-am trecut

în căutarea înțelegerii

Confesiune

 

    Între credinciosul și păcătosul din mine

    teribila lupta se duce,

    cu sulița lui Longinus în coaste

    pentru sângele lui Isus de pe cruce,

    Dar mama din cer, de lângă Maria,

    și Maria Magdalena locuind într-o stea,

     îmi tot amintesc că lupta în sine

     nu-i un păcat, ci fuga de ea...

                              de Gheorghe Mihai Bîrlea

CONFESIUNE

Doresc azi să fac o precizare importantă pentru cetățenii orașului și pentru clasa politică actuală de la conducere sau din opoziție. Luările mele de poziție, chiar atitudinile mele critice, anumite devoalări ale unor acțiuni care golesc fără rost visteria orașului și tot comportamentul meu urmăresc transparentizarea demersurilor care au loc în primărie și care influențează viața băimărenilor.

Să fiu foarte clar: nu am nimic personal cu niciunul dintre competitorii politici. În politică nu este loc pentru sentimente. Viziunile noastre diferite despre dezvoltarea și administrarea orașului au menirea să intre într-o concurență din care să rezulte cele mai bune soluții pentru cetățeni. Nu urmăresc „victorii personale”, nu simt nevoia niciunei „răzbunări”, nu sunt interesat de cariera politică, definită doar ca element de ordine și conducere în plan social.

Mult mai presus este simțul răspunderii izvorât din latinescul „civicus”, cel care în limba română a dat adjectivul „civic” (care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni, cetățenesc). Acest termen ne obligă pe toți la atitudini responsabile și etice: de la primar, la consilier local sau la cetățean de rând. Toți avem dreptul la opinii, dar și la participare activă la viața politică a municipiului nostru.

Nu este o laudă de sine faptul că în lumea afacerilor sunt perceput ca un om de succes. Dar tocmai acest succes este imboldul care determină implicarea mea în viața orașului la modul vocațional, la modul responsabil și, implicit, cinstit și corect. În Baia Mare, ca în toată țara, este nevoie de o schimbare majoră de gândire și de abordare a mecanismelor politice. Cetățeanul nu mai poate fi manipulat prin deșănțate promisiuni electorale, prin jocuri și manevre de dezinformare, prin simularea dăruirii și a zelului cetățenesc. Iar el, cetățeanul, așteaptă soluții la problemele cu care se confruntă.

Nu de vorbe e nevoie pentru rezolvarea unei probleme, ci de analiză, de decizie asumată, urmate de fapte. Am să exemplific în altă postare cum se poate rezolva presanta problemă a gunoaielor și a Centrului de Management Integrat al Deșeurilor de la Sârbi.

MIRCEA CIRȚ

Minutul de poezie - Gelu Dragoş

Confesiune

ştiu că îţi e prieten

flautul

precum muntelui

îi e piatra

niciodată izvorului

nu-i poţi afla rădăcina

cuprinsă şi necuprinsă

în adâncuri

ştiu doar că eşti a mea

singură şi nevinovată

deasupra Cerului sunt

alte ceruri

precum gândurile tale

peste ale mele...

Take Macri, supărat foc pe România: „Popor ingrat, nu vei avea nici oasele mele!"

Take Macri, fostul fotbalist de legenda al Rapidului, a rupt orice legatura cu Romania in ultimii 15 ani. Dupa o indelungata perioada de tacere, fostul capitan din Giulesti a acceptat sa vorbeasca doar pentru a-si manifesta dispretul pe care il fata de Romania.

Ajuns la varsta de 82 de ani, Take Macri este unul dintre cei mai iubiti rapidisti in vista. A fost capitanul echipei intre 1952 si 1966, dar a parasit Romania in 1986.

In ultimii 15 ani, Take Macri a rupt orice legatura cu Romania. El locuieste la Paris, impreuna cu fiul sau Mihai, de profesie arhitect.

Cu trecerea anilor, sentimentele sale fata de România s-au inrautatit dramatic.

"M-am suparat pe comunisti in 1986 si nu mi-a trecut, de-aia nici nu m-am mai intors acasa de vreo 15 ani! M-au dat afara din Ministerul Transporturilor si apoi din tara pentru ca aveam rude in strainatate, frate in Noua Zeelanda si sora in Grecia! Pe langa ca m-au lasat pe drumuri, nu mi-au permis sa iau cu mine decit 30 de kilograme, ceva ce nu se uita si nici nu se iarta! Mi-au luat masina cumparata din Algeria, am inghitit, dar de ce sa-mi confiste si scrumiera de argint primita dupa partida cu Turcia?! Niste nemernici", a spus Macri pentru editia tiparita a cotidianului Gazeta Sporturilor.

Fostul fotbalist nascut la Bucuresti din parinti eleni a dorit sa le transmita la finalul interviului un mesaj tuturor românilor: "Popor ingrat, nu vei avea nici oasele mele!"

Take Macri primeste pensie din partea statului grec, intrucat pe cea din partea României a refuzat-o pur şi simplu.

Dupa ce si-a incheiat cariera de fotbalist, Take Macri a antrenat echipe precum Rapid şi Scorniceşti, iar ulterior a ajuns sa fie în staff-ul nationalei Algeriei.

                                                                             C.S.

SĂ NE AMINTIM CÂTEODATĂ DE FLORIAN PITIŞ!

O ...confesiune, semnată : Florian Pitiş !

" Vă salut,

Mă numesc Florian Pittiş şi vă anunţ că am cancer la prostată.Am 63

de ani, sunt director la un radio şi de curând cea mai mare bucurie

pe care am avut-o în viaţa mea a fost concertul Roling

Stones...Doctorii m-au avertizat că sunt prea slabit,că poate o să

agravez ce a mai rămas din boala mea participand la concert ...Viaţa

mea a fost extraordinar de frumoasă...Am fost rebelul cu plete în

vânt..am trăit viaţa, intens ca pe o minune şi nu îmi pare rău de

nimic din ceea ce am făcut..Aş vrea să vă aduceţi aminte de

mine...şi tind să cred că pentru voi am însemnat ceva..să fredonam

împreuna :”Hei tramvai ...şi tras de cai...hei joben cum veneai la

Mon Jarden” ...Ce tânăr eram atunci şi plin de viaţă....Cum am primit

vestea ?! Ei bine dragilor rău....Există un moment în viaţă când

fiecare trebuie să îşi ia rămas bun...toţi veţi fi în locul meu

cândva...Chiar tu care citeşti aceste rânduri cândva va trebui să

îţi înfrunţi propria moarte....Pe de-o parte mă înspăimântă...cum ar

fi să nu mai fiu cu voi cei care aţi ţinut la mine să nu vă mai văd

100 de ani...1000 de ani...1 miliard de ani...o eternitate......o

veşnicie..un infinit ..un neant....Eu Florian Pitis nu voi mai

fi....Copiii voştri poate nu vor apuca să asculte Pasarea

Colibri......nu vor apuca să vadă emisiunile la Teleenciclopedia

titrate de mine...încet încet voi fi uitat de toţi...sau sper eu nu

chiar de toţi....Ce mesaj să vă transmit acum?

Nu ştiu dragilor...trăiesc într-un vis rău....şi mă gândesc că toate

astea nu mi se întâmplă mie....marea trecere spre neant....spre

nefiinţă...Trebuie să am curaj....o singura dată în viaţă treci într-

o alta etapă....Aş vrea să vă spun...să vă iubiţi mai mult...să

preţuiţi fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima...Eu vă iubesc pe toţi

şi se pare că EL mă va chema în ceruri...Îmi pare rău că nu am

realizat tot ceea ce îmi doream ..îmi pare rău că am lăsat atâtea

lucruri neîmplinite......Dar nu...NU îmi pare rău de viaţa ce am

trăit...Îţi mulţumesc Dumnezeule pentru viaţa ce mi-ai

hărăzit, pentru iubirea ce mi-ai dăruit..îmi pare rău că mă chemi aşa

curând la tine...vroiam să fac mai multe Doamne ...vroiam să fac mai

multe....Neantul mă cheamă şi mă înspăimântă în acelaşi timp..eu să

nu mai fiu ...EU ? Să nu mai exist să dispar pur şi simplu în bezna

uitării ? Ce înseamnă Doamne să nu mai fiu !?! Mă pui la grea

încercare...ultima din viaţa mea....Dumnezeule mă ia o frica

mare ...oare exişti ?? Doamne nu mă lăsa în bezna nefiinţei...eu

vreau ca să mai fiu..te rog.....Nu vreau să fiu doar o cruce într-un

cimitir......"