Despre educația actuală, fără patimă

 

Se vorbește mult despre eficiența sau ineficiența sistemului educațional. Se aruncă păpușa dintr-o parte în alta, dinspre minister spre profesori și dinspre profesori spre managementul defectuos și programe școlare depășite. Anca Bărcuteanu, fosta mea colegă de la ”Anghel Saligny”, scrie: ”Țările nordice au constatat că digitalizarea învățământului nu are rezultatele scontate. Dimpotrivă, competențele de bază ale elevilor nu se dezvoltă așa cum ar trebui și puterea lor de concentrare scade.

Și ghiciți ce: nu au dat vina pe profesori!

În Suedia, de exemplu, au renunțat la digitalizare, revin la manuale și interzic folosirea telefonului la școală. Total, nici în pauze nu e voie. Asta nu înseamnă că lasă elevii să se lupte cu profesorii pentru telefoane (așa cum am văzut recent într-un video care circulă pe internet), ci elevii lasă telefoanele la poartă, dimineața, și le iau când pleacă acasă. Frumos, respectuos.

Două abordări diferite ale aceleiași probleme. Doar că la noi, profesorii sunt de vină. Always & Forever”.

Eu mă gândesc că am ore într-o instituție în care îmi las telefonul în mașină (sau la intrare) și mi-l iau când plec, verific apelurile și mesajele, reiau legătura cu cei care m-au căutat. Este adevărat, e pușcăria (unde am ceva ore) dar cred că nici elevii nu ar muri fără telefon câteva ore. Și fără țigări, și fără... Aici las imaginația fiecăruia să zburde!

Ioan BUDA TZETZU

Toate reacţiil14

Liderii din Educație primiți la Palatul Cotroceni

 

Cei peste 20.000 de profesori protestatari de la Guvern au ajuns în marș, în fața Palatului Cotroceni și adresează lozinci adresate președintelui Klaus Iohannis. Unii protestatari au adus cruci, cu mesaje despre guvernanți și proiectul „România educată” al președintelui. 

Principalele lozinci:

• ”Domnule președinte, / O lume a imposturii, / Schimbați-o orice ar fi, / Pentru copii!”
• ”Cu Iohannis și cu Ciucă, educația-i pe ducă!”
• ”Ghinion, nu cedăm!”
• „România needucată”

****************************************************************************************************

• „Popor needucat, masă de manipulat”
• „4 la purtare pentru ignorare”
• ”Ciucă și Ciolacu, hai cu noi să vă dați Bacul!”

****************************************************************************************************

• „Noi nu cerșim pomană Guvernului”
• V-am trecut clasa de milă, / Acum ne priviși cu silă! / Repetenți de vă lăsam, / Acum nu ne milogeam / Reciproc ne respectăm!”

Sursa: INTERNET

Aforismul zilei - Immanuel Kant

 

Cercul vicios al etichetării

 

Gelu Duminica (n.1977) este doctor în sociologie și profesor asociat al Facultății de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București.În ultimii 17 ani a activat în mediul ONG din România, fiind directorul executiv al Fundației Agenția de dezvoltare comunitară „Împreună“, una dintre cele mai active organizații rome din România. Membru al Comisiei Prezindențiale pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice, membru al Consiliului Economic și Social (ca reprezentant al societății civile), membru al consiliului de conducere a filialei București a Colegiului Național a Asistenților Sociali din România, Gelu are o experiență de 17 ani în domeniul incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile și politici social europene, cu un focus pe dezvoltarea comunităților de romi din România.

Provin dintr-o familie destul de modestă din punct de vedere financiar, care a crescut, cum a putut mai bine, 5 copii. Eu sunt cel mai mic.

În toată copilăria și adolescenta mea, a trebuit să fac față etichetelor de “sărac”, de “țigan”.

De copil al unor “părinți au putină carte, sau deloc”, etichete care, de cele mai multe ori, au căpătat amploare în timpul școlii. Foarte multe cadre didactice pe care le-am avut nu au putut să treacă peste culoarea pielii mele și peste starea de relativă pauperitate a familiei din care proveneam, și m-au considerat, apriori, “inferior”: am fost pus în clasă separată, cu copii din categoria mea socială, și am fost învățat să nu am așteptări mari, pentru că “țiganul nu e om nici în ziua de Paște”.

Dacă nu ar fi fost mama mea, neștiutoare de carte însă dornică ca ai ei copii să devină “oameni mari”, aș fi renunțat și aș fi întărit stereotipiile care există despre cei ca mine. Foarte mulți profesori au ales să-mi dea șuturi în suflet, încercând să mă facă să-mi fie rușine pentru ceea ce nu am ales să fiu: eu nu alesesem să mă nasc în familia în care am avut bucuria să fiu, însă faptul ca eram un copil rom sărac și de etnie romă, era, pentru ei, un motiv suficient pentru a nu fi considerat egalul celorlalți. Din momentul în care am avut și o operație complicată la ochiul stâng, operație care a condus către o acuitate vizuală mult slăbită, a mai apărut o etichetă, și anume cea de handicapat. Și de atunci, totul a devenit și mai complicat.

Am avut însă și câțiva, chiar câțiva, profesori care au văzut și altceva decât culoarea pielii mele, alegând să vadă curiozitatea și dorința de a cunoaște și evolua. Ei, ca simpli oameni, fără a fi încurajați de sistem, ba chiar din contră, au început să mă încurajeze, să-mi dea încredere în mine și să lucreze cu mine suplimentar. Nu am știut de ce au făcut-o decât atunci când un alt cadru didactic, pe care Dumnezeu mi l-a scos în cale într-un moment în care vroiam, pentru a nu știu câta oară, să renunț la studii, mi-a explicat că vede în mine “ceea ce contează”. Acelor Profesori (cu P) le datorez devenirea mea.

Din păcate, de mult prea multe ori, sistemul educational românesc nu vede potențialul care există în fiecare copil și nu-și adaptează intervenția astfel încât fiecare copil să poate avea șansa să scoată la lumină cea mai bună versiunea a sa.

Performanța sistemul educational românesc nu poate fi evaluat prin cei 2% dintre elevi care sunt olimpici, pentru că mulți dintre aceștia reușesc să ajungă la nivelul la care sunt și datorită investițiilor majore pe care familiile lor le fac (pregătire suplimentară, acompaniere socio-emoțională, etc). Din punctul meu de vedere, performanța sistemului educațional românesc poate fi, mai degrabă, evaluate atunci când realizăm că:

Aproape 400.000 de copii nu merg la școală (cam două generații);

Doar patru din cinci copii termină clasa a VIII-a și doar șapte din zece finalizează liceul sau școala profesională;

Unul din patru copii romi învață în clase segregate;

Mulți copii cu dizabilități nu merg la școală – șansele lor de a finaliza învățământul obligatoriu sunt mai mici decât ale colegilor lor;

Patru din zece elevi cu vârsta de 15 ani au dificultăți în a înțelege textele pe care le citesc;

Unul din cinci adolescenți și tineri nu merge la școală, nu urmează o formare profesională sau alte tipuri de formare și, prin urmare, nu își poate găsi un loc de muncă;

Copiii cei mai expuși riscului de abandon școlar provin din medii rurale, din familii sărace, din comunități de romi sau au o dizabilitate.

Rata abandonului școlar este de trei ori mai mare în zonele rurale decât în ​​cele urbane.

Copiii romi au o probabilitate de șase ori mai mică decât alți copii să finalizeze învățământul secundar.

35,8% dintre copiii din România se aflau în risc de sărăcie și excluziune socială în 2019, cel mai mare procent din UE.

România are cea mai mare rată a mamelor adolescente din UE, aspect care contribuie la rata mare de abandon în rândul fetelor

Pentru toți copiii pe care i-am menționat mai devreme în aceste statistici reci, este nevoie să avem un alt sistem educațional: unul centrat, cu adevărat pe copil, unul în care să mai nu conteze, din punct de vedere calitativ, atât de mult că mergi la o școală din Primăverii sau din știu eu ce sat. Dezvoltarea copiilor din medii dezavantajate nu mai trebuie să mai depindă, în atât de mare măsură, de omenia de care un profesor da dovadă, ci trebuie să fie susținută de un sistem în care profesorul, și școala, este format să-și înțeleagă rolul de creator de cetățeni activi, ancorați în valorile secolului XXI.

Pandemia a reuși să ne arate, în mai mare măsură decât am fost obișnuiți, slăbiciunile sistemului educațional. Nevoia de a investi altfel decât am făcut-o până acum în educația timpurie, formarea cadrelor didactice, digitalizare, incluziune și echitate a devenit stringentă. Pentru că toți ai noștri, indiferent de mediul de rezidență, etnie, statut social, religie sau stare de sănătate,  sunt parte a ceea ce, cu mândrie, numim ROMÂNIA.

Sursa: PressHub

MINISTRUL EDUCAŢIEI: "NU VOR FI ÎNGHEŢATE ANGAJĂRILE ÎN EDUCAŢIE"

Ministrul Educatiei: "Nu vor fi inghetate angajarile in Educatie"Ministrul Educatiei, Liviu Marian Pop, a dat asigurari ca nu vor fi inghetate angajarile nici in sistemul de Educatie, nici in cel de Sanatate.

"Inghetarea angajarilor la stat nu vizeaza nici Educatia, nici Sanatatea. Prin memorandum intern, si in Educatie, si in Sanatate, si in orice alt serviciu, in orice alta institutie se pot face angajari, doar ca este un comitet interministerial care decide lucrul acesta. (...) Sunt controlate, daca putem spune asa (angajarile — n.r.). si noi vom veni cu un memorandum pentru ca vor fi profesori care pleaca in timpul anului scolar, se pensioneaza", a declarat Liviu Pop la Antena 3.

Intrebat daca exista un deficit de personal in sistemul de Educatie, Liviu Pop a raspuns ca da.

"Avem profesori necalificati in sistemul de invatamant, unul dintre obiectivele Guvernului este acela de a nu mai avea profesori necalificati la clasa. (...) Avem 280 de mii profesori efectiv, 330 de mii angajati. (...) Nici in Educatie, nici in Sanatate, nici intr-un alt domeniu unde se justifica crearea unor posturi, nu vor fi inghetate angajarile. Va fi un memorandum in Guvern, aprobare speciala pe zona respectiva, explicat de ce se face chestiunea aceasta (...). In fata clasei trebuie sa ai profesor, la capul pacientului trebuie sa ai medic", a spus Liviu Marian Pop.

Toate posturile din administratia publica centrala vor fi auditate pana la sfarsitul acestui an de un comitet interministerial, pana atunci urmand sa fie suspendata ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante sau temporar vacante, potrivit unei ordonante adoptata joi de Guvern.

Joi, la inceputul sedintei Executivului, premierul Mihai Tudose afirma ca ordonanta referitoare la blocarile de angajari in sistemul bugetar are in vedere un inventar ''foarte clar al celor care lucreaza la stat''.

Autor: Laura Galescu

Sursa: PortalInvatamant

COPIII VOR PRIMI 500 DE EURO DE LA STAT PENTRU EDUCATIE

Copiii vor primi 500 de Euro de la stat pentru EducatiePentru a facilita accesul copiilor la educatie, statul vrea sa le ofere suma de 500 de euro, de care acestia vor beneficia la implinirea varstei de 16 ani.

Concret, Legea Educatiei Nationale este completata cu articole care prevad acordarea sumei de 500 de euro tuturor copiilor nascuti dupa data de 9 februarie 2011 - data la care a intrat in vigoare Legea educatiei nationale nr.1/2011

De aceasta suma copiii ar fi trebuit sa beneficieze inca din 2013, insa Guvernul a amanat de mai multe ori aplicarea dispozitiilor legale in acest sens.

Atentie! Termenul de intrare in vigoare a dispozitiilor care dispun acordarea sumei de 500 de euro copiilor nascuti dupa 2011, pentru educatia acestora, este prorogat pana pe 31 decembrie. Daca va intra in vigoare, copiii vor intra in posesia sumelor de bani la implinirea varstei de 16 ani.

"Statul sprijina dreptul la invatare pe tot parcursul vietii prin acordarea sumei reprezentand echivalentul in lei a 500 euro, calculat la cursul de schimb leu/euro comunicat de Banca Nationala a Romaniei si valabil la data platii, fiecarui copil cetatean roman, la nasterea acestuia. Suma este acordata in scop educational in beneficiul titularului, din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale. (...) Sprijinul de stat pentru exercitarea dreptului la educatie permanenta prin acordarea sumei reprezentand echivalentul in lei a 500 euro se acorda tuturor copiilor nascuti dupa data intrarii in vigoare a prezentei legi", arata prevederile legii.

Cum vor intra copiii in posesia celor 500 de euro pentru educatie

In baza certificatului de nastere, autoritatile vor depune suma de 500 de euro intr-un cont de depozit pentru educatie permanenta, deschis la Trezoreria Statului, pe numele copilului.

In acelasi cont pot depune bani si parintii sau reprezentantii legali ai copilului. Pentru sumele aflate in cont se va plati o dobanda anuala din bugetul statului.

Copilul va fi titularul contului, deci singura persoana care va putea retrage suma de bani, dupa implinirea varstei de 16 ani si numai cu acordul parintilor.

"Titularul contului este singura persoana care poate solicita sume din contul pentru educatie permanenta, incepand cu varsta de 16 ani si cu acordul expres, dupa caz, al parintilor, al tutorelui sau al reprezentantului legal. Trezoreria Statului elibereaza vouchere echivalente in valoare cu sumele solicitate", se arata in dispozitiile legii.

Retragerea si folosirea banilor copiilor in alt scop decat cel educational va reprezenta infractiune si se va putea pedepsi cu inchisoare de la sase luni la un an.

Atentie! Pentru a intra in vigoare aceste prevederi, trebuie emise norme suplimentare pentru completarea cadrului legal.

                                                                Autor: Ana-Maria Tudor

EDUCATIE. SECRETUL FINLANDEZILOR

De ce  este atât de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal  sa termine primele 12  clase cu medii excelente,  vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe  saptamâna?!  

  Ora 07:45

 -  Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la  poarta scolii (nu exista autobuze  scolare).

Autobuzul  trece la fiecare 5 minute.

 Finlandezii  incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie independenti de  mici.

Pe  foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pina  la scoala.

 Biletul  este subventionat de catre municipalitate.

 Conform  legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de  scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie  spartana.

  Niciun muc de  tigara, nicio hirtie pe jos, niciun grafitti pe  ziduri.

  09:15

  -  Orele de 45 de minute.

 Finlandezii  mizeaza pe studiile de limba materna, matematica si engleza.  75% dintre materii sunt comune in toata tara .  Restul il alege scoala, in  acord cu profesorii,  parintii si elevii.

 Orele  sunt scurte, intense si, mai ales, foarte participative. In  interiorul scolii, curatenia este si mai  evidenta.

 Totul  pare recent dat in folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt  semne, si nu se scrijeleste nimic.

 Scoala  este publica si, bineinteles, gratuita, dar cu instalatii  demne de un colegiu "scump"  din Spania.

   Salile  de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in  circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali,  bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer  conditionat, multe plante.

 Fiecare  doi elevi au cite un calculator.

 O  duzina de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de  sudura, scule de timplarie, schiuri... O sala de sport  acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de  mese cu autoservire.

 Cartile  sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mincarea e  gratuita.  

  12:00

 -  Mincare calda, nutritiva si gratuita.

  Saili  are o jumatate de ora pentru prinz, la restaurantul  scolii.

 Legea  finlandeza obliga ca meniul sa fie gratuit, nutritiv, si cu  multe feluri de salate si fructe.

 Se  bea apa sau lapte. Costurile le plateste municipalitatea  fiecarui oras. Daca orele  se prelungesc pina dupa amiaza, scoala are obligatia de a  oferi o gustare elevilor.

  16:05

 -  Inapoi acasa, Saili joaca hockey cu fratele lui mai  mic.

 Nu  exista delincventa, strazile sunt  sigure.

 Cind  se lasa seara, Saili si fratele lui, care au invatat sa  gateasca la scoala, pregatesc cina pentru parintii  lor, daca acestia intirzie la  serviciu.

  18:30

 -  Cina si   sauna (aceasta, de 3 ori pe  saptamina)   sunt momentele in care familia se  afla impreuna.

 Se  converseaza mult, mai ales despre proiectele copiilor,  dorintele, progresele si nevoile lor. Dar  in aceeasi masura, se fac si planuri de vacanta pentru toata  familia, in comun.

  20:15

  -  Temele si la culcare.

  Copiii  finlandezi au foarte multe teme de casa, desi Saili le  termina rapid, intr-o ora sau doua, pentru ca de-abia  asteapta sa se urce in pat si sa citeasca Harry Potter in  engleza.

  Pentru  Saili, scoala este ca un  serviciu. 

  -  "Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga  medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este  una saraca".

  -  Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200.000 de  euro, de la gradinita pina la absolvirea unei  universitati.

  "Sunt  banii cel mai bine folositi din impozitele  noastre".  -  Studentii platesc doar cartile si mincarea (2.50 euro la  restaurantul facultatii).  Apoi,  statul îi ajuta sa se emancipeze dindu-le subventii pentru  inchirierea unei locuinte si primul  salariu.

  -  Elevii au un respect total fata de profesori, si se vede in  orice moment politetea in relatiile dintre  ei.

   Nu  poarta uniforme, dar sunt intotdeauna simplu si corect  imbracati si pieptanati.

  -  Intr-o scoala din centrul  capitalei  Helsinki  ,  sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este  acelasi.

  Sistemul  educational nu este elitist si nu urmareste producerea de  genii, ci atingerea unui nivel general mediu cit mai  inalt.

  -  Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si  profesoara: -  "Cind  îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii  contribuabililor".

  - Nu  exista repetenti, desi nu exista decit o singura  oportunitate de a lua un examen, "pentru simplul motiv  ca viata insasi nu se traieste decit o singura  data".

  Se  studiaza pina cind se ia examenul, dar promovarea in anul  urmator este automata.

  -  "Ziua de lucru" a lui Saili este intensa, de la 8  pina la 3.

   Orele  sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se  petrece obligatoriu afara, in aer  liber. 

  Se  stimuleaza rationamentul critic inaintea memorizarii  mecanice.

  Orele  sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon,  teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi  de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau  muzica.

  Elevii  cinta la vioara, chitara electrica sau la ce  prefera.

  Si,  inca odata, se incurajeaza gindirea critica si se  discuta.

  -  "Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo.  Chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri  video.

  Il  intreb daca este fericit. Fara sa clipeasca, imi raspunde -  " da."  

  Dar  exista un secret:

  Pe  la anul 1600 s-a legiferat ca cine nu stie sa  scrie si sa citeasca nu are voie sa  faca copii!!!

 Dati  mai departe ! Poate ajunge si la careva de prin  minister, guvern si Parlament !!!

  

Primii pasi pentru semnarea unui protocol de colaborare in domeniul educatiei intre Maramures si Transcarpatia

In Slatina, Ucraina, a avut loc marti, 10 noiembrie, o prima intalnire prin care s-au pus bazele incheierii unui protocol in domeniul educatiei intre Maramures si regiunea Transcarpatia. Initiativa a apartinut prefectului Anton Rohian. La intalnire au mai participat consulul Romaniei la Cernauti, Eleonora Moldovan, inspectorul scolar general din Maramures, Ana Moldovan si adjunctul sau, Delia Ardelean, si Simona Maleaciuc, inspector pentru minoritatea ucraineana – limba rusa moderna, iar din partea ucraineana, inspectorul scolar general pentru Transcarpatia, Ana Sopcova. A participat, de asemenea, Petru Vlasin, primarul comunei Vadu Izei, precum si alti invitati, inclusiv din zona economica.

Intalnirile au avut loc la Primaria localitatii Slatina, unde delegatii au fost primiti de primarul Gheorghe (Iuri) Uhali, si la Scoala medie de cultura generala de gradul 1-3 nr. 2 cu limba romana de predare, unde gazda a fost directorul Mihai Opris.

“Intalnirea noastra de astazi are doua componente”, i-a spus prefectul Anton Rohian inspectorului general Ana Sopcova. “Una este sa va cunoastem, sa cunoasteti inspectorul general de Maramures, si in al doilea rand este o intentie a noastra, impreuna cu consulatul de la Cernauti, sa avem o discutie despre copiii ucraineni de etnie romana, despre nevoile scolii. Am dori sa avem o colaborare intre cele doua inspectorate. Am avut o discutie cu guvernatorul  Ghennadi Moskal, este un protocol semnat acum doua saptamani la Serbarile bunei vecinatati intre cele doua regiuni si care stipuleaza colaborari la nivel educational, cultural si investitional intre doua regiuni. Prezenta mea aici, in Transcarpatia, este legata de un proiect major: podul de la Biserica Alba la Sighet. Astea sunt intentiile noastre de prietenie si de sinceritate”, a spus prefectul Anton Rohian.  Consulul Eleonora Moldovan a declarat: “Partea ucraineana este pregatita sa semneze un parteneriat, dar aici exista chestiuni strict diplomatice, formalitati pe care trebuie sa le parcurgem impreuna, prin notificarile si avizele necesare semnarii acestui acord. Sunt, practic, niste semnale politico-diplomatice pentru toate scolile si directorii scolilor de o parte si alta a frontierei, pentru ca noi baza juridica o avem, avem acest acord de colaborare intre doua unitati administrative teritoriale, Maramures si Transcarpatia. Sunt si parteneriate semnate la nivelul primariilor, unde problema scolilor este mentionata in forma clara. Eu ma bucur ca noi, ca oameni ai timpului, reprezentand generatia noastra si guvernele noastre, am reusit sa stabilim toate aceste coordonate si toate aceste formalitati pentru parcursul nostru si ne-am facut datoria, consider, destul de bine. Mai ales acum, dupa Revolutia Demnitatii, cum este numit Maidanul de la Kiev din noiembrie 2013, capata o alta conotatie. Deschiderea autoritatilor este una foarte buna si poporul ucrainean si statul ucrainean au nevoie de sprijinul nostru”. Inspectorul general Ana Moldovan a transmis, cu aceeasi ocazie: “Suntem animate de aceleasi dorinte, de a face ca Tisa sa nu fie doar un element care desparte doua tari, ci care apropie si uneste cele doua tari. Va asigur ca initiativa domnului prefect de Maramures am primit-o cu deosebita caldura si cu speranta, pentru ca avem in acest caz posibilitatea, in contextul larg al tratatelor de colaborare transfrontaliera, sa identificam in domeniul educatiei ceea ne uneste, ceea ce ne poate apropia. In Maramures avem grija de minoritatea ucraineana si ne preocupa in mod deosebit. La fel, si minoritatea romana din Ucraina. Credem ca suntem intr-o perioada a globalizarii in care trebuie sa ne si deschidem, dar sa avem grija si de comunitatile noastre mici. Parcurgand pasii legali necesari, sunt convinsa ca vom finaliza acest parteneriat cu actiuni concrete foarte bune”.

La intalnire s-au discutat si chestiuni concrete care privesc organizarea invatamantului ucrainean si romanesc, precum si necesitatile elevilor romani din Transcarpatia si ale elevilor de etnie ucraineana din Maramures. Discutiile la nivel de specialisti vor continua, urmand a fi semnat un protocol de colaborare intre cele doua parti.

Prefectul Anton Rohian, alaturi de delegatiile oficiale, a vizitat o sala de clasa si o gradinita romaneasca din Slatina, interesandu-se asupra nevoilor elevilor si prescolarilor.

Dupa discutii, delegatiile s-au deplasat la Biserica din Slatina (preot, Dorin Biletchi), unde a fost refacuta si acoperita cu sticla, la initiativa prefectului Anton Rohian, piatra comemorativa in memoria lui Michail Pavel de Peteritye, episcop diecesan Greco-catolic de Oradea, nascut in comuna Recea si care a trecut la cele vesnice la Slatina, in 1902.

                                                                    Institutia Prefectului

Vorbe înţelepte sau "Cuvântul care zideşte". România are nevoie de educaţie!

Sunt profesor pensionat. Mărirea salariului nu mai are nicio influenţă asupra persoanei mele dar, mă deranjează de fiecare dată aceasta nerecunoaştere a importanţei dascălului în societate! Carierea mea didactică, cu mult peste 40 de ani, am desfăşurat-o cu multă pasiune şi devotament. Rog guvernanţii de după 1990 să nu minimalizeze munca cadrelor didactice, să analizeze cerinţele sindicatelor din învăţământ, care nu sunt exagerate, să nu facă promisiuni de plată cu ţârâita şi cu eşalonări exagerate!

                                                   Chira Eva

Învățământul, a cincea roată la căruță

Ţara noastră se confruntă de 23 de ani cu un inventar de urgenţe în care nu se poate stabili o ordine prioritară. Absolut totul este prioritar şi asta poate reprezenta într-adevăr un impediment în recuperarea normalităţii, care o fi ea. Un lucru este oarecum general acceptat. Pentru realizarea unei reforme în profunzimea societăţii româneşti, care să ducă în final la mutaţii pozitive în viaţa cotidiană de genul scădere de inflaţie, reforma agrară, reforma industrială, instituționalizarea controlului civil asupra armatei etc., trebuie în primul rând remodelate mentalităţile. În acest proces, care nu poate fi decât unul educațional, consider că sistemul de învăţământ este unul vital.

Dacă întrebi un constructor despre cât de rezistentă este o clădire, cum va reuși să facă faţă vremii, îţi va spune să te uiţi mai întâi la cărămizi. Dacă acestea sunt de calitate şi sunt aşezate bine, şi clădirea va fi solidă. La fel este şi cu un popor. Maeştrii cărămidari sunt profesorii, iar fabrica de făcut cărămizi este şcoala.

Cine este profesorul-educator?! Este omul care te învaţă să vorbeşti corect, cel care te ajută să-ţi formezi un bagaj suficient de cuvinte. Este omul care identifică vocaţii şi ajută la stimularea lor. Este cel care-ţi dă repere generale ale culturii naţionale şi europene. Este cel care te învaţă ce este esenţial şi cum să deosebeşti esenţialul de neesenţial. Este cel care ar trebui să armonizeze învăţământul cu sensibilitatea noilor generaţii care au calculatorul în sânge. Şi mult mai mult decât atât. Judecaţi voi cam cât de important este profesorul-educator în formarea omului nou, a românului de tip nou, care va face minunile despre care am vorbit mai devreme.

Problema este că, de mulţi ani, România trăieşte o dramă. Meseria care ar trebui să asiste în dezvoltarea minţii, în educaţie, este cea mai năpăstuită. Am avut parte de un sabotaj la adresa ideii de învăţământ şi educaţie. Un tânăr care vrea să ajungă învăţător sau profesor este demobilizat pentru că de la început i se spune că o va duce greu. La ce bun atunci să ajungi să ai diplomă şi competenţă pentru că, oricum, nu vei fi recunoscut, plătit sau încurajat. Şi nici nu ai posibilitatea medicului sau inginerului care-şi vede de viaţă prin Occident.

Pe vremuri exista un om vizionar în România care se numea Spiru Haret şi care, după ce a fost primit în sferele de putere ale vremii, a cultivat o mică obsesie: să facă o generaţie de învăţători excepţionali. În primul rând i-a plătit bine, ceea ce le-a permis să aibă un statut în societate. Astfel, i-a transformat în factori de educare nu numai pentru copii, dar şi pentru părinţii lor. În două decenii a creat mii de şcoli. A făcut cămine, a comandat manuale şcolare, a comandat până şi cărţi de poveşti pentru copii. Erau vremurile când la ţară învăţătorul și preotul erau cele mai importante repere morale şi de autoritate pentru comunitate. Tinerii au ajuns să crească într-o atmosferă care le punea temelia vieţii. Foarte multe dintre personalităţile româneşti din perioada antebelică şi interbelică îşi datorează cariera şi performanţele acestui om excepţional. Primul şi cel mai de succes proiect educaţional dezvoltat pe pământ românesc. Un singur lucru n-a făcut. Nu a divulgat reţeta succesului, modalitatea în care a reuşit să-i convingă pe cei care împărţeau PIB-ul ţării pe vremea aceea să dea mai mulţi bani la educaţie. Dacă programele cu finanţare europeană ar urma o ordine a priorităţilor, cred că 50% din ei ar trebui alocaţi pentru următorii 10 ani proiectelor din învăţământ.

Toată ştiinţa reuşitei proiectului lui Spiru Haret are în centru statutul profesorului sau învăţătorului. Este unul decisiv. Ceea ce a făcut Spiru Haret în România la sfârşitul secolului al XIX-lea poate avea, păstrând proporţiile, o echivalență cu miracolul învăţământului finlandez la care se uită astăzi o lume întreagă. Reţeta este oarecum simplă. În primul rând, calitatea învăţătorului şi profesorului din şcoala primară şi gimnazială şi din liceu este excepţională. Toţi, fără excepţie, sunt absolvenţi ai unor programe de master cu specializare în pedagogie. Fiindcă degeaba este un învăţător sau profesor tobă de carte, dacă nu ştie cum să predea. Iar tehnicile de pedagogie care se predau în universităţile româneşti cred că sunt extrem de învechite. Şi toate aceste programe pot fi implementate prin fonduri europene. Programa de învăţământ este excelentă atât prin conţinutul pe care îl are cât şi prin relevanţa şi rezonanţa cu viaţa modernă. Nu se pune accentul pe cuminţenie, înţeleasă în sensul că elevul să fie tăcut şi atent la discursul profesorului, copiii finlandezi sunt încurajaţi să interacţioneze cu profesorul cât se poate de mult. În învăţământul finlandez, rolul întrebării şi al acceptării greşelii în exerciţiul de învăţare ca ceva normal este foarte important. S-a insistat foarte mult pe calitatea uniformă a şcolilor primare şi, în acest fel, copiii sunt încurajaţi să meargă la cea mai apropiată şcoală, lucru pe care-l fac de obicei cu bicicleta. Nu este tolerat niciun fel de abuz în şcoală, nici verbal nici de altă natură. Curriculum la nivel de liceu este extrem de flexibil, fiecare elev putând să-şi personalizeze tabla de materii pe care doreşte să le frecventeze în funcţie de aptitudinile pe care le are. În plus, sunt încurajaţi să aleagă materii opţionale cum ar fi lecţii de teatru, de fotografie, de artă, de auto-apărare. Diploma de Bacalaureat este cea mai mare mândrie a unui tânăr finlandez. Este relevant că în toată istoria recentă a învăţământului finlandez nu se poate găsi nicio încercare de fraudare a examenului de Bacalaureat. O astfel de perspectivă este de neconceput. Cred că pur şi simplu nici măcar nu le trece prin cap că există aşa ceva.

Lumea tinde să asocieze această reformă extraordinară a învăţământului cu o reformă majoră a societăţii finlandeze. Finlanda este astăzi o ţară dominată de un respect incredibil pentru reguli şi pentru cel de lângă tine. De încrederea pe care oamenii o au unii în ceilalţi şi în instituţiile statului. Este ţara în care gentlemen’s agreements înlocuiesc adesea contracte stufoase. Este o ţară europeană modernă.

La noi, urmând exemplul învăţământului modern practicat afară, trebuie înţeles mai întâi de toate un lucru. Performanţa nu poate coexista cu o criză a subzistenţei, cu salarii care nu confirmă respectabilitatea în ochii societăţii. Unii dintre profesori sunt chiar excepţionali. Produc olimpici, creează personalităţi remarcabile. Şi, cu toate astea, nu sunt răsplătiţi nici cu stima publicului, şi nici cu mijloace de subzistenţă decente. Şi, în consecinţă, pe agenda profesorului plină de tehnici de supravieţuire nu prea se mai regăseşte ideea de format caractere. Fiindcă educaţia instituţionalizată n-ar trebui limitată la un parcurs academic tradiţional. Nu înseamnă doar acumularea unui dosar care să justifice pretenţia la o anumită carieră. Nu înseamnă o livrare de cunoștinţe. Educaţia înseamnă ceva mult mai amplu. Înseamnă în principal formarea de bune deprinderi, formarea de caractere care te ajută să-ţi trăieşti singur viaţa şi nu să ţi-o trăiască alţii.

Dacă profesorii nu sunt buni şi sistemul de învăţământ se degradează, vom avea în câţiva ani medici slab pregătiţi, judecători mai puţin competenţi, ingineri fără viziune, politicieni mai puţin morali şi uşor, uşor, vom deveni un pământ uşor de cucerit pentru oricine va dori acest lucru.

                                                                                       

                                                                           Silviu Sumlas, avocat 

Educaţia unui popor. Miracolul japonez...

Vă rog să citiţi cu atenţie despre aceste fapte concrete din viaţa japoneză ...

 1. Ati stiut ca elevii si profesorii japonezi au program de curatenie obligatoriu in scoli si licee?! Ei participa impreuna in fiecare zi timp de aproximativ 15 min.la un program de curatenie generala in liceele si scolile frecventate. Datorita acestui fapt noua generatie are deja grija fata de pastrarea, respectarea ordinii si curateniei, lucruri care cu timpul devin absolut necesare deja in activitatea lor viitoare.

2. Cetatenii japonezi care detin animale de casa (caini, pisici) au obligatoriu intodeauna asupra lor pungi igienice speciale pt.adunarea reziduriilor eliminate de acestea pe strazi, parcuri, in aer liber, e.t.c. Multumita igienei si a spiritului de responsabilitate, curatenia in Japonia a ajuns la un inalt grad in codul de comportament japonez.

3. Cei care intretin curatenia, salubritatea, gunoierii japonezi sunt numiti „inginerii sanatatii”!!..?? si sunt foarte respectati si apreciati de societate!

Au un venit lunar echivalent cu c.ca 19500-33000 RON ?!?!..., dar pentru aceasta „munca” participa la serioase examene date in scris si oral.

4. Japonia este vitregita de resurse naturale. Anual este supusa la uriase valuri marine (tzunami), uragane, sute de cutremure, dar a ajuns prin munca si respect a 2-a putere economica in lume.

5. Hiroshima a fost reconstruita industrial si economic complet in 10 ani de la bombardamentul nuclear din 1945 aug.06 efectuat de S.U.A. (sfarsitul celui de-al II-lea razboi mondial).

6. In Japonia este interzisa folosirea telefoanelor celulare in trenuri, restarante, in orice incaperi acoperite...

Prin aceasta se respecta deja dreptul la intimitate si linistea celorlalti din aceea incapere...

7. De mici, scolarii japonezi, invata inca din clasa I....VI , despre etica si relatiile interumane?!...

8. Poporul japonez este unul dintre cele mai bogate si civilizate din lume. Familiile japoneze nu angajeaza femei de serviciu sau pentru curatenie in casa...de acesta raspund doar parintii si copii din familie...

9. In scolile japoneze nu sunt examene pana in clasa a IV-a. Scopul educatiei japoneze este de a dezvolta personalitatea individuala si gindirea copiilor, prin constientizarea faptelor, datelor de baza ale vietii , legatura principiala intre ele si nu memorarea si redarea automata a celor invatate...

10. In restaurante, bufete, terase, japonezii mananca sanatos variate alimente de calitate si doar in cantitatea necesara, pentru a nu arunca si face risipa... asa arata respect fata de hrana, resursa vietii umane...

11. Intarzierea ANUALA in medie a unui tren japonez este de 7 SECUNDE...Japonezii au un mare respect fata de timpul celorlalti, fapt pentru care sunt foarte precisi si punctuali la secunda !!!...

12. Scolarii, dupa pauza de masa se spala obligatoriu pe dinti. Sunt atenti deja la varste fragede asupra sanatatii si igienei dentare...Pauza mesei de prinz a scolarilor, studentilor este de min. 30 minute pt. a se asigura o mai buna si corecta digestie a alimentelor...

 Cand este intrebata lumea despre toate acestea, oamenii raspund cu patos:

·        Aceasta noua generatie astfel educata si formata va reprezenta in curind viitorul Japoniei...

                                                                                             c.l.

REZULTATELE CONCURSULUI DE EVALUARE ÎN EDUCAŢIE LA LIMBA ROMÂNĂ

Rezultatele etapei competiţionale de la Limba română sunt disponibile pe , http://www.evaluareineducatie.ro/splash/ la secţiunea "Rezultate participanţi". Câştigătorii de la fiecare nivel de clasă sunt precizaţi la secţiunea "Câştigători".

                                                                     GDL

Funeriu, omul care a pus sare pe rana educaţiei româneşti

Observ că domnului Daniel Funeriu îi place să compare sistemul de învăţământ din România cu sistemele din Uniunea Europeană. Fostul ministru nu s-a gândit să compare şi „realizările” din perioada mandatului său cu cele ale omologilor săi europeni. Dacă ar fi făcut asta, ar fi înţeles, aşa cum noi toţi am făcut-o, că ar fi putut împrumuta multe alte idei bune şi în interesul elevilor români, în afara clasei pregătitoare. Domnul Funeriu a luat acest model şi l-a lăudat cum că ar fi fost aplicat în 25 din cele 27 de state europene. Şi atât.

Problema clasei pregătitoare este un subiect sensibil şi constat că fostul ministru al Educaţiei nu ştie ce acte normative a semnat, ba chiar mai grav, nici ce lege şi-a asumat prin răspundere. Voi evidenţia două puncte esenţiale ale acestei chestiuni: în primul rând, nu a fost realizat niciun studiu de impact legat de ceea ce priveşte clasa pregătitoare, iar în al doilea rând, Legea Educaţiei nu specifică unde să se desfăşoare activitatea clasei pregătitoare, spune doar că această clasă se află în zona învăţământului primar. În schimb, ordinul de ministru dat de domnul Funeriu spune că obligatoriu, clasa pregătitoare trebuie făcută la şcoală.

Normal este însă ca părinţii, împreună cu profesorii, să decidă unde este mai bine pentru copiii lor să funcţioneze iar acest lucru trebuie făcut în baza unei discuţii, unei dezbateri publice la nivelul şcolilor, grădiniţelor, nicidecum printr-un ordin de ministru dintr-un Cabinet din care nu se ştie cu adevărat faţa învăţământului. Ca urmare, mutarea clasei pregătitoare pentru a funcţiona la grădiniţă sau la şcoală nu cred că este o problemă iar unde va funcţiona pe viitor această clasă cred ca se poate decide plecând de la realitate, mai exact, să se realizeze o analiză după primul semestru pentru a vedea dacă condiţiile în care se desfăşoară clasa pregătitoare, programa şi toate materialele sunt bune.

În altă ordine de idei, nu ştiu la ce vârstă a început domnul Funeriu şcoala, însă copiii de 7 ani, în 90% din cazuri, sunt în clasa I. Ca urmare, teoria sa, cum că grădiniţele din România cuprind copii cu vârste cuprinse între 3 şi 7 ani, este incorectă. În ceea ce priveşte rata de cuprindere a copiilor la grădiniţă, aceasta nu a crescut cu absolut în nimic, putem spune chiar că nu sunt aşa de aglomerate. Mai mult, e absurd să compari generaţia din anul 2000 cu cea din 2012 ca număr de copii şi să spui că în prezent sunt cu un milion mai puţini în clasele I-VIII, mai ales dacă ţii cont de faptul că rata de natalitate din România este într-o continuă scădere.

Îi cer imposibilul lui Funeriu: să îmi arate programele şcolare europene

Am tot auzit afirmaţia potrivit căreia ar fi fost cadre didactice pregătite special. Când s-au pregătit special? Lucrările au fost întârziate încă din luna februarie, chiar dacă Ministerul Educaţiei era condus, la acea vreme, de domnul Funeriu. Programele europene de care dânsul spune că le-ar fi avut din fonduri europene să le caute şi să ni le arate şi nouă. Ştiu că îi cer „imposibilul”, pentru că nu există aceste programe, pentru că tot ce susţine domnia sa este o minciună clară, grosolană. Dacă dânsul găseşte un program european cu grup ţintă profesorii care trebuiau să lucreze la clasa pregătitoare, chiar îl rog să îl facă public. În caz contrar, tăcerea şi aplecarea capului ar fi de aplaudat.

Pentru că văd că dezinformarea continuă din partea domnului Funeriu, în ceea ce priveşte cele opt licitaţii pe opt euro-regiuni, reamintesc că, în momentul în care eu am preluat Ministerul Educaţiei, nu exista decât o singură regiune în care s-a pus caietul de sarcini pentru licitaţie publică. Toate celelalte erau într-o amânare şi o întârziere impardonabilă iar dacă nu se făcea această contractare directă, la nivelul fiecărei şcoli, cu siguranţă nu am fi avut, nici în 17 septembrie, mobilierul şcolar necesar.

Cu toate acestea, numai domnul Funeriu ne poate explica de ce o licitaţie ce trebuia finalizată în luna august, cu bani în buget încă din luna ianuarie, a fost ridicată abia în luna mai. Chestiunea aceasta cu anularea a fost cauzată de întârzierea inexplicabilă a procedurilor de către ministrul Funeriu. Pe de altă parte, nu cred că unităţi şcolare şi consiliile de administraţie sunt, în momentul de faţă, incapabile să achiziţioneze direct mobilierul necesar clasei pregătitoare, mai ales că părintele şi profesorul şi directorul sunt direct interesaţi să creeze cele mai bune condiţii pentru copii. În altă ordine de idei, putem discuta şi despre banii pentru materiale şcolare, bani pentru care nu s-a făcut absolut nimic. Cu greu am aprobat Hotărârea de Guvern undeva la mijlocul lunii mai, ceea ce dovedeşte, încă o dată, că la nivelul ministerului Educaţiei, pe durata mandatului lui Funeriu nu a fost nici un interes pentru implementarea clasei pregătitoare.

Încă un lucru pe care vreau să-l precizez este cel legat de programele şcolare, care au fost cu întârziere pregătite, mult prea târziu iar efectul acestui program va fi cuantificat abia la mijlocul acestui an şcolar. Nu mai vreau să aduc în atenţie decât faptul că în perioada ianuarie-februarie, profesorii erau nevoiţi să facă recensământul elevilor, în condiţiile în care exista o bază de date la nivelul autorităţilor locale, inclusiv la nivelul Ministerului Muncii. Aici putem discuta, de asemenea, de o lipsă de profesionalism, pentru că implementarea clasei pregătitoare trebuia să înceapă din prima zi a publicării în Monitorul Oficial a Legii Educaţiei Naţionale sau chiar în prima zi în care Guvernul Boc, împreună cu Funeriu, şi-au angajat răspunderea pe această lege. S-a constatat că nu s-a făcut nimic în afara programelor şcolare pentru clasa pregătitoare iar dacă domnul Funeriu este aşa preocupat de programele din clasa pregătitoare eu îl rog public să explice părinţilor din România de ce Ministerul Educaţiei, sub patronajul domniei sale nu a scris nicio frază, nicio propoziţie, din ceea ce înseamnă noile programe şcolare care trebuiau implementate pentru clasa a V-a anul trecut şi pentru a VI-a şi a IX-a anul acesta. Dacă s-a dorit, într-adevăr, reforma sistemului de învăţământ, de ce nu a fost capabil să scrie aceste programe şcolare atunci când şi-a asumat răspunderea pe această lege? Această lege, în forma ei actuală, trebuie radical modificată în punctele ce ţin de programe şcolare, ciclu şi structură de învăţământ.

Întrebare adresată domnului Daniel Funeriu

Un ultim lucru vreau să punctez, în privinţa declaraţiilor năucitoare din partea aceluiaş domn Funeriu legate de bacalaureatul profesional. Îl rog să explice, dacă ştie, dacă nu, îi punem la dispoziţie materiale, câte tipuri de bacalaureat sunt în Franţa şi poate, cu această ocazie, aflăm şi care este tipul de bacalaureat pe care l-a susţinut domnia sa. Îl informez că în Franţa există trei tipuri de bacalaureat, noi cu greu am adoptat a doua formă în România şi cred că, până la finalizarea Legii Educaţiei în Senatul României, vom asista şi la alte modificări în zona examenelor de bacalaureat, de admitere.

                                                              Publicat de LIVIU MARIAN POP, ministru

Primăvara a venit azi în Seini adusă de... deputatul Nicu Bud

În cursul zilei de azi, 1 Martie, în oraşul Seini a venit  brusc... primăvara. Chiar dacă zăpada nu a fugit încă în faţa soarelui primăvăratec, totuşi micul orăşel a fost asaltat de mii de flori. Oferite de către copii mămicilor, de către iubiţi iubitelor, de către elevi dascălilor şi nu în ultimul rând, de către deputatul Nicolae Bud cadrelor didactice din şcolile seinene, precum şi altor femei care au avut plăcerea să se întâlnească cu reprezentantul lor în parlament.

„Am ţinut neapărat să ofer câte o floare cu ocazia acestei zile deosebite în special acelor femei care se ocupă atât de atent de educaţia copiilor noştrii, dar, în acelaşi timp vreau să vă spun că tuturor femeilor le ofer din suflet în mod simbolic o floare prin aprecierea pe care le-o port” a declarat deputatul Nicolae Bud.

Nici femeile din cadrul Primariei Seini nu au fost ocolite de atenţia deputatului Nicolae Bud acestea primind cu mult drag florile oferite de către demnitar.

Printre altele, profitând de ocazie, deputatul maramureşean a avut şi câteva discuţii cu dascălii privitoare la problematica legată de învăţământ, asigurându-i pe aceştia de tot sprijinul din partea domniei sale pentru ca toţi copii să poată beneficia de cele mai bune condiţii în şcolile în care învaţă.

Seiniul a fost doar unul din locurile în care deputatul s-a întâlnit cu cei care l-au ales pentru ai reprezenta în parlamentul României, Nicolae Bud fiind sistematic în rândul oamenilor pentru a discuta cu ei atunci când nu este plecat la Bucureşti unde, în parlamentul ţării se luptă pentru a duce la bun sfârşit promisiunile făcute în urmă cu patru ani cetăţenilor din colegiul său.