Iubim scrisul de mână 2026

 

Lista actualizată cu scriitorii traduși în acest proiect -2026 (nu au fost traduși scriitorii scriși în cursiv):

1.Victoria Milescu

2.Spiridon Popescu

3.Carmen Doreal

4.Anca Iulia Beidac

5.Gelu Dragoș

6.Carmen Tania Grigore

7.Mircea Teculescu

8. Daniela Toma

9.Valeria Bilț

10.Ionuț Calotă

11.Carmen Secere

12. Florica Bud

13. Ana Danca

14. Dumitru Ichim

15. Andy Ceaușu

16. Lucia Ileana Pop

17. Lucian Victor Bota

18. Lidia Zadeh Petrescu

19. Anda Vahnovan

20. Vasile Muste

21. Gabriela Botici

22. Mehdi Krasniqi

23. Daniel Marian

24. Puiu Răducan

25. Simona Gânj

26. Nuțu Bota

27. Cosmin Perța

28. Lucian Perța

29. Toufiq Zohur

30. Cristiana Georgiana Ruptureanu

31. Ioana Burghel

32. Leonid Popescu

33. Nicolae Scheianu

34. Eugenia Serafini

35. Nicoleta Milea

36. Alexandru Buican

37. Cristina Truță

38. Gheorghe Vidican

39. Nicolina Halgaș

40. Daniela Sitar-Tăut

41. Noemina Câmpean

42. Iurie Moiș

43. Maria Grădinaru

44. Ingrid Beatrice Coman Prodan

45. Cezar Pârlog

46. Ioan Cioba

47. Ildiko Șerban

48. Nicoleta Beraru

49. Simona Prilogan

50. Teo Cabel

51. Mihaela Poduț Ienuțaș

52. Alexandrina Iurcu Bălan

53. Vianu Mureșan

54. Vasile Trif

55. Delia Muntean

56. Ramona Muller

57. George Vigdor

58. Emanuel Pope

59. Ștefan Jurcă

60. Otilia Ardeleanu

61. Ligia Mateiu

62. Geta Arsenescu

63. Gheorghe Mihai Bîrlea

64. Viorica Pârja

65. Gheorghe Pârja

66. Cosmin Neidoni

67. Alexandra Ungureanu

68. Constantin Arcu

69. Ana Maria Pătrașcu

70. Nicolae Suciu

71. Gabriela Lupu

72. Nela Ene

73. Cristina Pop

74. Ștefan Drăgan

75. Ileana Popescu Bâldea

76. Mariana Stratulat

77. Cristina Bogdan

78. Adrian Alui Gheorghe

79. Simona Antonescu

80. Lavinia Elena Niculicea

81. Sarolta Lotica Vaida

82. Petre Crăciun

83. Sandu Frunză

84. Cătălina Hașotti

85. Cheikh Tidiane Gaye

86. Adina Lozinschi

87. Issabela Cotelin

88. Dumitru Tâlvescu

89. Ioana Maria Stăncescu

90. Viorel Boldiș

91. Rodica Dascălu

92. Mihaela Roxana Boboc

93. Ioana Ursu

94. Aura B. Lupu

95. Romeo Aurelian Ilie

96. Vali Șerban

97. Florin Mitel

98. Ciprian Apetrei

99. Marietta Dobrin

100. Sorina Ivănescu

101. George Cornilă

102. Ioan Dragoș

103. Emil Mircea Neșiu

104. Daniel Corb.

Prof. Lucia Ileana POP

 

Invitație literară

Cu mare bucurie, îmi invit prietenii cu suflet de copil la lansarea cărții mele, sâmbătă, 25 aprilie, în Sala Festivă a Colegiului de Arte din Baia Mare. Mulțumiri celor cinci frumoase doamne care vor fi alături de mine și prietenilor mai mici sau mai mari care vor dori sã ne însoțeascã în călătoria pe drumul empatiei! Vă aștept cu drag pe toți! 

Lucia Ileana POP

                                          ***

Volumul „Povestea celor două nuci prietene și alte povestiri și povești pentru copii”, de Lucia Ileana Pop, profesor de limbă, cultură și civilizație românească la Roma, apărut la Editura Actaeon Books, Baia Mare, 2026, se înscrie într-o linie a literaturii pentru copii care reușește să conserve un echilibru rarisim între candoare și reflecție. În maniera sa caracteristică, Lucia Pop îmbină tonul ludic cu o filosofie a prieteniei și a naturii care transcende simpla morală de basm, construind o narațiune cu valențe poetice și educative.
Asemenea altor autori pentru copii care cultivă o moralitate implicită, autoarea își înzestrează personajele – cele două nuci „prietene” – cu sensibilitate, dialog interior și o uimire neîntreruptă în fața lumii. Povestea devine o alegorie a solidarității și maturizării, o meditație despre nevoia de legături autentice într-un univers în care schimbarea e inevitabilă. Sub jocul narativ aparent simplu se află o simbolistică vegetală densă: viața, creșterea, despărțirea și reîntregirea prin memorie – teme care pot fi citite, deopotrivă, în registru poetic și pedagogic.
În același spirit cu cel al colecției Contemporary a editurii Actaeon Books, textul se remarcă printr-un stil limpede, ritmat, agreabil oral, cu pasaje lirice ce trădează o vocație autentică pentru expresivitatea limbii române. Autoarea nu scrie doar pentru copii, ci și pentru adultul din copilul de altădată, chemându-l să regăsească un timp al inocenței și al curajului de a visa.
„Povestea celor două nuci prietene.....” e un exercițiu de puritate narativă, o restituire a valorilor simple – prietenie, loialitate, răbdare – într-un limbaj care educă prin emoție, nu prin didacticism. Cartea se așază, astfel, într-o filiație luminoasă cu marile povești ale copilăriei, dar poartă amprenta personală a Luciei Ileana Pop.

dr. Daniela SITAR-TĂUT

Proiectul internațional „Iubim scrisul de mână” – ediția a VI-a

 

Proiectul internațional „Iubim scrisul de mână” continuă, și în acest an, să scrie o poveste despre cultură, talent, dăruire, modestie, unicitate, diversitate și modele pozitive. Născut din dragostea pentru scrisul de mână și din conștientizarea faptului că acesta se află într-un real pericol în zilele noastre, proiectul atrage atenția asupra riscului pierderii identității și a umanului într-o lume tot mai digitalizată.

Inițiat în anul 2020, proiectul a avut ca scop sensibilizarea elevilor, conștientizarea importanței și beneficiilor scrisului de mână, formă de expresie care ne reflectă unicitatea și personalitatea, spre deosebire de scrisul standardizat realizat cu ajutorul tastaturii.

Ajuns la ediția a VI-a, proiectul a debutat la 29 decembrie, prin realizarea unui album pe Facebook dedicat scriitorilor care și-au exprimat dragostea față de scrisul de mână și dorința de a sprijini această inițiativă. Introducerea scriitorilor în proiect, încă din anul 2024, a avut ca scop crearea unei legături vii între elevi și scriitorii contemporani, aceștia devenind adevărate modele culturale.

În această ediție, proiectul a reunit 100 de scriitori români și câțiva străini, din 16 țări, număr semnificativ mai mare față de anul precedent, cu o prezență feminină foarte bogată, aspect care a adus o bucurie deosebită coordonatoarei. Elevii au avut posibilitatea să cunoască scriitorii prin chip, scris de mână, biobibliografii, imagini ale cărților publicate și texte originale.

În cea de-a doua etapă a proiectului au participat aproape 100 de cadre didactice, împreună cu elevii lor, din 9 țări. Proiectul s-a desfășurat sub egida Institutului Limbii Române din București, majoritatea participanților fiind cadre didactice care predau limbă, cultură și civilizație românească în afara granițelor țării. Alături de aceștia, au participat și numeroase cadre didactice din România, dar și din Republica Moldova sau Canada.

Prin postările realizate de cadrele didactice și de elevii lor – aproximativ 2000 de texte scrise de mână – au fost celebrate simultan Ziua Culturii Române (15 ianuarie), Ziua Scrisului de Mână (23 ianuarie) și Unirea Principatelor Române, prin texte dedicate acestui moment istoric.

În cei trei ani de existență a grupului de Facebook al proiectului, s-a format o comunitate de peste 1000 de urmăritori, în continuă creștere, prieteni care susțin și promovează valorile acestui demers cultural.

Proiectul continuă și în perioada următoare, până la 28 februarie, prin realizarea unor traduceri din opera scriitorilor implicați, efectuate de elevi cunoscători de limbi străine, cu scopul de a consolida legătura dintre elevi și literatura contemporană. Totodată, se are în vedere realizarea unei cărți cu manuscrisele scriitorilor participanți, ca încununare a acestui proiect de suflet.

Beneficiile scrisului de mână – legate de gândire, imaginație, memorie și coordonarea dintre suflet, minte și trup – rămân esențiale. De aceea, ne propunem să continuăm promovarea lui ca pe o comoară unică a personalității și identității noastre culturale.

Prof. Lucia Ileana Pop, coordonatorul proiectului

ANEXĂ

1. Scriitori participanți

În ediția a VI-a a proiectului internațional „Iubim scrisul de mână” au fost implicați 100 de scriitori români și câțiva străini, din 16 țări, care au acceptat să devină modele culturale pentru elevi, oferindu-le scrisul lor de mână, date biobibliografice, imagini ale volumelor publicate și texte originale.

România

Victoria Milescu, Spiridon Popescu, Anca Iulia Beidac, Gelu Dragoș, Carmen Tania Grigore, Mircea Teculescu, Daniela Toma, Valeria Bilț, Ionuț Calotă, Carmen Secere, Florica Bud, Lidia Zadeh Petrescu, Gabriela Botici, Daniel Marian, Puiu Răducan, Nuțu Bota, Cosmin Perța, Lucian Perța, Ioana Burghel, Nicolae Scheianu, Nicoleta Milea, Cristina Cornelia Truță, Gheorghe Vidican, Nicolina Halgaș, Daniela Sitar-Tăut, Maria Grădinaru, Ingrid Beatrice Coman Prodan, Cezar Pârlog, Ioan Cioba, Ildiko Șerban, Teo Cabel, Mihaela Poduț Ienuțaș, Vianu Mureșan, Delia Muntean, Ramona Muller, Ștefan Jurcă, Ottilia Ardeleanu, Geta Arsenescu, Gheorghe Mihai Bîrlea, Viorica Pârja, Gheorghe Pârja, Cosmin Neidoni, Alexandra Ungureanu, Constantin Arcu, Nicolae Suciu, Nela Ene, Ștefan Drăgan, Ileana Popescu Bâldea, Cristina Bogdan, Adrian Alui Gheorghe, Simona Antonescu, Lavinia Elena Niculicea, Sarolta Lotica Vaida, Petre Crăciun, Sandu Frunză, Cătălina Hașotti, Adina Lozinschi, Issabela Cotelin, Dumitru Tâlvescu, Ioana Maria Stăncescu, Viorel Boldiș, Rodica Dascălu, Mihaela Roxana Boboc, Ioana Ursu, Romeo Aurelian Ilie, Vali Șerban, Florin Mitel, Ciprian Apetrei, George Cornilă, Ioan Dragoș, Emil Mircea Neșiu, Daniel Corbu.

Republica Moldova

Leonid Popescu, Anda Vahnovan, Alexandrina Iurcu Bălan.

Italia

Lucia Ileana Pop, Ana Maria Pătrașcu, Eugenia Serafini, Ana Danca, Marietta Dobrin.

Belgia

Nicoleta Beraru, Simona Gânj, Aura B. Lupu, Cristina Pop, Cristiana Georgiana Ruptureanu, Ligia Mateiu, Gabriela Lupu.

Anglia

Lucian Victor Bota, Simona Prilogan, Emanuel Pope, Sorina Ivănescu.

Serbia

Mariana Stratulat.

Franța

Noemina Câmpean.

Spania

Vasile Muste.

Ucraina

Iurie Moiș.

Kosovo

Mehdi Krasniqi.

Ungaria

George Vigdorovits.

Senegal

Cheick Tidiane Gaie.

Bangladesh

Toufiq Zohur.

Israel

Andy Ceaușu.

Canada

Dumitru Ichim, Carmen Doreal, Vasile Trif.

S.U.A.

Alexandru Buican.

2. Cadre didactice participante – Proiectul LCCR (Institutul Limbii Române)

Au participat aproape 100 de cadre didactice, majoritatea implicate în Proiectul Limbă, Cultură și Civilizație Românească derulat prin Institutului Limbii Române din București în state ale Uniunii Europene și Anglia.

Italia

Lucia Ileana Pop, Manuela Ghiurcă, Ioana Dolca, Mirela Turenschi, Nina Toma, Mirela Vintilă, Diana Vid, Florentina Ionescu, Elena Silvia Păun, Liana Delia Vasile, Ana Maria Pătrașcu, Carmen Detrimona Bălan, Claudia Rojog, Valentina Popa, Adriana Ioana Opriș, Gabriela Andraș, Ioana Marcu, Cătălina Bîrdea, Mihaela Gabriela Păpurică, Gina Dumitriu, Paula Dalessandro.

Spania

Ștefania Violeta Mărginean, Lucica Loliceru, Cristina Elena Stoica, Dojană Ionela, Cecilia Stan Tomescu, Alina Maria Nicolae, Mariana Toma, , Ioana Gabriela Făt, Delia Burcea, Laura Hrițcu, Angela Sular Feier, Sanda Shuller, Mirela Bondoc, Diana Isabela Cozaciuc, Carmen Elena Pogonici, Teodora Gabriela Soporan, Mona Nedelcu, Dana Ștefan, Iancu Octavia Maria, Paula Manolache, Anne Marie Răcoare, Maria Cerceja, Vanina Mirela Constantin Peța, Eleonora Gaspar, Daniela Nicolae, Angelica Neag, Petronela Ivan, Valentina Belcea, Anca Silvia Cristian, Alina Ioana Toderici, Camelia Maria Papuc, Mihaela Neagoe, Ancuța Maria Crăciun, Daniela Preda, Florinela Lazăr, Ana Maria Sasu și Mihaela Ignat.

Anglia

Anda Vahnovan, Ana Maria Stanca.

Irlanda

Camelia Hangan.

Franța

Alexandru Mardale, Bianca Oana Pașca, Lavinia Gheorghe, Laura Alexia Trif.

Belgia

Cristina Galan.

Portugalia

Elena Covăsan.

3. Cadre didactice participante din România

Mihaela Ispas (Colegiul „Nicolae Titulescu”, Brașov),

Aurora Mureșan (Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, Cluj-Napoca),

Antoaneta Dobrin Grosu (Școala Gimnazială nr. 1 Slivna, Berești, Galați),

Daniela Sitar-Tăut, Petronela Maria Mureșan (Colegiul Național „Vasile Lucaciu”, Baia Mare),

Dana Monica Cândea, Ramona Nicoleta Buhai (Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Baia Mare),

Elena Pustai Codreanu, Dana Oanță, Alexandra Dragoș, Alexia Coroian (Școala Gimnazială „Octavian Goga”, Baia Mare),

Maria Rednik, Emilia Maria Petreuș (Școala Gimnazială „Ioan Buteanu”, Sighetu Marmației),

Cristina Truță (Școala Primară „Alexandru A. Guță”, Găinușa, Argeș),

Geanina Oșan, Claudia Manda, Andreea Filip (Școala Gimnazială „Ioan Opriș”, Turda),

Diana-Elena Priscorneac-Belei (Liceul Tehnologic „Vasile Cocea”, Moldovița),

Floranța Cozma (Școala Gimnazială Oboroceni, comuna Heleșteni, județul Iași),

Andra Dina Pană (Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza”, Alexandria),

Ileana Giba (Școala Gimnazială nr. 1, Cornețu, Ilfov),

Monica Dobrea (Școala Gimnazială „Emil Racoviță”, Onești),

Natalia Berușca (Școala Gimnazială nr. 7, Vișeu de Sus),

Raluca Dumitrescu (Școala Gimnazială Măguri-Răcătău, Cluj),

Petru Ardelean (Școala Gimnazială nr. 1, Strâmtura, Maramureș),

Maria Daniela Pop, Mariana Nechita (Școala Generală Lăpuș, Maramureș).

4. Alte cadre didactice participante

Inga Lupu (Gimnaziul Corpaci, Edineț, Republica Moldova),

Mirela Mureșan (Canada).

Proiectul a implicat aproximativ 2000 de texte scrise de mână realizate de elevi și coordonatorii lor, a reunit participanți din 18 țări și a contribuit la consolidarea unei comunități educaționale și culturale internaționale dedicate promovării scrisului de mână.

 Categorii: Actualitate, Cultură, Evenimente, Fără categorie, Învatamânt/ Educatie

                                                Lucia Ileana Pop

Lucia Ileana Pop (Desești, Maramureș, 1977), absolventă a Facultății de Litere cu specializarea Română-Etnologie și a unui master în Etnologie și Antropologie socială la fosta Universitate de Nord din Baia Mare (azi UTCN, Centrul Universitar Nord din Baia Mare) în România, apoi a Facultății de Stiințe ale Formării cu specializarea în Stiințele Educației la Università Roma Tre din Roma și a unui curs de specializare în Didactica limbii italiene ca limbă străină sau limba a II-a la Università per Stranieri di Perugia în Italia. Din 2001 a fost profesor de limba română în România, iar din 2014 este colaborator al Institutului Limbii Române din București și predă limbă, cultură și civilizație românească la Roma și la Aprilia, în Italia. A realizat un program cu patruzeci de lecții de limba română pentru televiziunea Romit TV din Roma („Ora deschisă”) și colaborează cu diferite publicații din Italia (FOLIVM, Fili d’aquillone, Lido dell’anima, Arte, Fare Voci, Il Convivio…), România (Orizonturi culturale italo-române/Orizzonti culturali italo-romeni, stiripesurse.ro, Graiul Maramureșului, Vatra veche, Cadran, Hyperion, eCreator, Ofranda literară, Nord Literar, Cervantes…) și Belgia (revista TIMPUL Belgia) în care publică articole, eseuri, poezii, recenzii de carte și traduceri în română și în italiană. A publicat volumele de poezie în ediție bilingvă româno-italiană “Scântei de suflet/Scintille dell’animo”, Rediviva, Milano 2020 și „Umbre și lumini/ Ombre e luci”, Rediviva, Milano 2022, dar și un „Jurnal de departe în timp de pandemie”, Eikon, București 2021, „Poezii vii pentru cei mai frumoși copii”, Vatra veche, Târgu Mureș 2022, "Scântei din umbre", Sf. Ioan, Brăila 2023 și "Trepte peste timp", Editura Revistei Timpul, Iași 2024, dar și alte două traduceri din română în italiană, două volume de poezie, ”Dopamină în alexandrini/Dopamina in alessandrini” de Darie Ducan, Granchiofarfalla, Torino 2020 și „Quarantena conquistata/Carantină câștigată” de Daniela Marchetti, LiterPress Publishing, București 2021. Este prezentă în mai multe volume colective (opt în italiană și șase în română). Se regăsește și printre poeții incluși în Poetry Sound Library.

INVITAȚIE

 

Proiectul “Iubim scrisul de mânã” continuă

Dragi scriitori, vã astept sã participati la proiectul “Iubim scrisul de mânã” si în acest an. Am nevoie de o fotografie de profil, una cu un text propriu scris de mânã, alta cu volumele publicate, o biobibliografie actualizatã (pânã în 15 ianuarie) si niste texte potrivite pentru elevi de gimnaziu/liceu (pânã în 23 ianuarie).

Anul trecut ne-au sustinut scriitorii pe care îi vedeti în acest album, cãrora le multumesc din nou. Din pãcate, doi dintre ei au plecat sã scrie pentru îngeri, în mare grabã. Se vede cã era mare nevoie de ei acolo unde au plecat. Sã le fie memoria binecuvântatã si opera cititã în continuare! Multumesc, Marian Ilea! Multumesc, Petronela Apopei!

Sunt invitati sã participe toti scriitorii care iubesc scrisul de mânã! Vã multumesc anticipat tuturor celor care veti sustine acest proiect!

Lucia Ileana POP

LUCIA și scrisul pe cer

                               de Gheorghe Pârja

E vară și se întorc acasă românii plecați prin alte țări. Așa am bucuria, adeseori, să mă întâlnesc, în curtea mea părintească, cu profesoara Lucia Ileana Pop, stabilită în Italia de aproape 20 de ani. Amândoi ne-am născut în Desești, pe Ulița Bisericii. Amândoi scriem poezii. Are obiceiul frumos, când vine acasă, să fie însoțită de recentele ei cărți apărute. Ori o așteaptă cărțile acasă, gata tipărite.

Scrisul a devenit pentru Lucia nu doar „o eliberare, ci și cel mai potrivit mod în care puteam să mă simt și eu într-un fel utilă și legată de România în acele momente.” Își pune pe portativul cuvintelor gândurile, preocupările, temerile, speranțele și deziluziile. Se gândește la acea falie care-i desparte pe cei de departe, de cei rămași acasă. Răsfoiesc o carte și aproape în fiecare poem Lucia se gândește la satul din nordul României, Desești, unde sunt părinții ei, Ion și Maria, nea­muri, prieteni, consăteni.

A revenit acasă! Ca de obicei, însoțită de cărți. Eu o primesc cu acest text, în care am încercat să-i surprind tâlcul creației. Oricât s-ar înnoi un limbaj poetic, scrisul ei roiește în jurul unei mătci care mai rămâne statornică în substanță și în formă, izvorul, pricina, focul mistuitor care primenește demnitatea unui grai. Lucia crede că într-un limbaj poetic autentic, fără asumarea  locului, a vieții de acasă, nu există mireasmă creatoare și mai ales păstrătoare. De aceea ea scrie direct pe cer, hârtia cea mai sigură pentru oglindire. Este vorba despre curățenia sufletului. Pe pământ a avut loc o întâmplare. Un om gospodar din sat a avut o recoltă bună. La masa de seară, după rugăciune, a pus în blide din rodul bucuriei. Pruncii au învățat ceva despre binele făcut cu drag de lume.

Unul dintre copii, o fată, pe numele ei Lucia Ileana, și-a pus în gând să scrie povestea locului mănos. Și prin scris a făcut ca oamenii să-și vadă sufletul. A continuat să zugrăvească lumea prin cuvinte. A scris despre ființa de acasă, despre munți și dealuri, despre lucrarea de taină a omului. Dar și despre călătoriile prin lume. Lucia a intuit că poetul este expresia unui topos asumat. Poezia este sărbătoarea unui loc cu oameni, cu natura și veacurile lui. Că pentru a gusta din miracolul sărbătorii trebuie tu însuți să poți cinsti sărbătoarea Cuvântului, să îmbraci acel strai primenitor, să pășești în ritmul de dragoste, bucurie și nădăjduire.

Lucia a găsit calea spre aceste împliniri evidente. Trăind în două culturi, română și italiană, a surprins starea poeziei pe mai multe tărâmuri. Un poet este adevărat, în măsura în care este și al altor limbi. Cu obișnuința de a scrie pe cer, ea a trecut prin multe vămi frumoase ale lumii. Un poet francez care a trecut pe sub poarta Deseștiului, satul ei natal, a învățat cum se poate scrie cu sufletul pe cer. Și a tradus meșteșugul  în limba simțirii lui. Fiul rătăcitor, în vremea de astăzi, are alt înțeles. Este cel care cucerește noi teritorii spirituale, în care răsădește vlăstare din livada proprie. Asta face draga noastră Lucia prin paradisurile și clepsidrele emoțiilor. Ea face o diplomație discretă, cu efecte mature, care vibrează și în Maramureș. Fiul rătăcitor tot timpul se întoarce acasă, dacă nu cu pașii, cu sufletul lustruit de lumina lunii.

Lucia are harul de a îmbina fericit amândouă felurile de a fi. Trăim într-o vreme ascetică pentru poezie. Dar să nu uităm că asceza vine de la cuvântul grecesc tenacitate. Lucia trăiește din plin această condiție. Omul de astăzi viețuiește într-o lume din care trebuie izgonit absurdul. Știe asta și scrie pe cer că această stare vicleană este ca un nuntaș fără haină de nuntă, care se furișează în sala ospățului. Așa am auzit, peste timp, cuvântul creștin rostit în fața bisericii din Desești, de poetul Ioan Alexandru. Vitalitatea acestui mare poet ne poate fi cale de urmat. Deseșteanca noastră lucrează la o poezie ce ne trebuie, cea care este sortită duratei.

Având șansa de a trăi în două culturi înțelege ce înseamnă  inima plină de melancolie, cunoaște prețul zilelor de cenușă, poartă cu ea soarele care nu apune niciodată, dar răsare din locul natal. Are virtuți de diplomație culturală. Poeziile ei au cuviința anotimpurilor care se perindă, dar și mireasma țărânei și a ierburilor înviorate după ploaie. Poezia Luciei are și puterea unei lacrimi care nu va cădea niciodată. Am decantat în versurile poetei de pe Ulița Bisericii și o liniște măreață, izvorâtă dintr-o altă înțelegere a rosturilor vieții și morții. Cărțile stau mărturie. Că „ne strecurăm/ printre lumini și umbre/ fără apărare, viața-ntreagă.” Pe prima copertă a vieții ei scrie: „Sunt copac/cu rădăcinile/ adânc înfipte/ în sângele României.”

• Vă puteți convinge de un discurs poetic acaparator, astăzi, la ora 14, la întâlnirea cu Lucia Ileana Pop, care va avea loc la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare. A venit în fața noastră cu două volume. Unul despre feminitate, celălalt despre trepte ale timpului. Eu îi dăruiesc gândurile mele de bucurie lirică,  scrise pe cer, pe curat, de pe Ulița Bisericii din Desești.

Declarația zilei - Lucia Ileana POP

 

„Cine cu cine a votat? Fiecare cu candidatul pe care l-a simțit mai aproape de propria persoană. În general, oamenii educați au ales un candidat educat, cei needucați (poate frustrați) au ales unul ca ei, iar alții (educați sau needucați) au ales să își urmăreascã propriile interese, că doar e greu să pună binele României în fața binelui propriu… Și se dovedește potrivită din nou replica Proști, dar mulți!, din păcate. Mi se face greață gândindu-mă la cel care a dovedit că este cel mai dorit dintre candidați și am un mare semn de întrebare legat de acel procent de aproximativ 15/100. Bine că mai este și un tur 2!”

Concepția poporului român despre moarte

Unul dintre lucrurile despre care noi, românii, putem spune că avem ceva ce nu are nimeni este un cimitir, un cimitir deosebit, care prin nume ne sugerează că e altfel decât s-ar aștepta să fie o persoană din orice alt colț de pe pământ. Mai mult decât atât, acest cimitir se integrează într-un ansamblu de mărturii care oglindesc foarte bine concepția românului despre moarte.

Această lipsă a fricii de moarte o vedem încă de la daci, care își trimiteau drept soli la zeul lor, Zamolxe, cei mai puternici flăcăi, pe care îi aveau, aruncându-i și lăsându-i să cadă în săgețile ridicate. Aceștia nu se sustrăgeau sarcinii lor, ci erau, dimpotrivă, mândri de onoarea care li se făcea. Tot ei, dacii, erau mai greu de învins în lupte tocmai pentru că, nefiindu-le frică de moarte, luptau cu mai mult curaj decât alte popoare.

Vedem apoi această lipsă a fricii în balada Miorița, care reprezintă unul dintre miturile fundamentale ale poporului român, mitul transhumanței, pentru care mult timp poporul nostru a fost judecat ca un popor care se resemnează fără să lupte, care se supune destinului, nefiind înțeleasă adevărata motivație a gestului ciobănașului care, așa cum bine știm, deși este înștiințat de către mioara sa năzdrăvană de moartea care îi era pregătită, nu ia nici o măsură pentru a se salva.

Este adevărat că el se supune într-un fel destinului, dar gândul lui se îndreaptă spre modul în care ar putea să treacă în lumea sufletelor împăcat, împlinit, căsătorit. Moartea în sine nu este o tragedie, pare să ne spună ciobănașul, dar trebuie să ajung în cealaltă lume cu sufletul împăcat, căsătorit, pentru că altfel ar fi posibil ca sufletul să nu-și găsească odihna, iar asta ar fi o problemă. Din această cauză el își înfă­ți­șea­ză înmormântarea ca pe o nuntă și din această cauză în lumea satului continuă să fie încă făcute înmormântările celor tineri necăsătoriți sub forma unor nunți.

Avem apoi ca mărturie priveghiul morților în lumea satului, la care participă mai mulți familiari și consăteni, care au sarcina de a nu-l lăsa singur pe mort pentru trei zile și trei nopți, iar în acest timp ei joacă, lângă el, tot felul de jocuri, unele distractive.

Cimitirul Vesel de la Săpânța este deosebit ziceam, dar se integrează perfect în această concepție a românului care crede că moartea este de fapt doar o întoarcere a noastră într-o lume din care venim, o întoarcere spre origini. Viața este o paranteză mai lungă sau mai scurtă, iar moartea înseamnă reintegrarea noastră în elementele naturii din care provenim, idee foarte bine oglindită de altfel și de poezia lui Mihai Eminescu, Mai am un singur dor: “Mai am un singur dor/ În liniștea serii/ Să mă lăsați să mor/ La marginea mării./ Să-mi fie somnul lin / Și codrul aproape,/ Pe-ntinsele ape să am un cer senin./ Nu-mi trebuie flamuri,/ Nu voi sicriu bogat,/ Ci-mi împletiți un pat/ Din tinere ramuri.“, dar și de cadrul natural în care ciobanul mioritic își imaginează și cere să fie înmormântat: “Ca să mă îngroape/ Aice pe-aproape,/ În strunga cu oi,/ Să fiu tot cu voi;/ În dosul stânii,/ Să-mi aud cânii“.

Așadar, moartea nu are de ce să fie văzută ca o tragedie, pentru că ne întoarcem la natura mamă. E adevărat că persoanele dragi nouă nu le vom mai vedem, dar asta va fi doar pentru o vreme, pentru că mai devreme sau mai târziu toți o să ne întoarcem la ea, iar într-un sfârșit vom fi din nou toți împreună.

Nici morții nu sunt în satele maramureșene, dar și în alte sate din România, scoși în afara satului, la margine de sat, ci găsim cimitirul în centrul satului, lângă biserică, cei dragi având astfel posibilitatea să treacă pe la morminte de fiecare dată când merg la biserică și nu numai. Mai mult decât atât, morții fac parte din lumea satului, continuăm să ne raportăm la ei, nu au ieșit cu totul din lumea noastră și în unele momente legate de sărbătorile de peste an se crede că ei umblă liberi prin lumea celor vii (de exemplu, din joia dinaintea sărbătorii Paștelui și până la Rusalii).

În acest mod este așezat și Cimitirul Vesel din Maramureș, în centrul satului, lângă biserică. Nu are crucile în culori reci, așa cum vedem în alte părți ale lumii, ci în culori vii, care ar caracteriza mai degrabă lumea celor ce încă trăiesc. Pe cruci nu avem epitafe triste, ci imagini din viața celor morți și scurte poezii care glumesc în vreun fel pe seama vieții celor în­mor­mântați acolo, care prezintă într-un mod glumeț viața acestora.

Un exemplu de astfel de poezie ar fi: „Sub această cruce grea/ Zace biata soacra mea./Trei zile de mai trăia,/Zăceam eu și privea ea./Voi care treceți pe-aici/ Încercați să n-o treziți,/ Că acasă dacă vine/Iară-i cu gura pe mine./Da așa eu m-oi purta,/Că-napoi n-a înturna./Cei care citiți aici Ca mine să nu pățiți./Soacră bună vă găsiți,/Cu ea bine să trăiți.”, care reușește să redea eternul conflict dintre soacră și noră într-un mod simpatic și glumeț.

Foarte multe persoane din România, mai ales din lumea satului, atunci când vorbesc despre moarte, vorbesc în deplină seninătate, o așteaptă ca pe ceva firesc. Se îngrijesc doar ca înainte să vină să fi făcut cât mai multe fapte bune, să nu fi făcut rău nimănui, ca să poată pleca liniștiți, să fie împăcați cu toți cei pe care îi lasă în urmă.

Și unul dintre proverbele românești, sinteză a înțelepciunii poporului nostru, spune foarte frumos: “Cui îi este frică de moarte și-a pierdut viața.” Așadar, poporul român știe că viața este un dar, că trebuie trăită cât mai frumos, în armonie cu semenii și cu elementele naturii, dar că moartea este și ea ceva tot atât de firesc și că nu trebuie să ne fie frică de ea. Ar fi nu numai inutil, pentru că oricum nu am putea-o evita, dar ne-ar face să și pierdem frumoasele și scurtele momente ale vieții care ne-a fost dăruită, în deplină conștiință a adevărului exprimat de cântecul popular care spune: “Viața asta nu-i ușoară,/Te ridică, te coboară./Viața asta-i trecătoare/Ca petalele de floare.”

Lucia Ileana POP, Roma