ADRIAN ONCIU: SINGUR ÎMPOTRIVA TUTUROR

”Lumea bună” de la Bruxelles a fost de-a dreptul oripilată după ce Viktor Orban a aterizat la Moscova și s-a întâlnit cu președintele Putin. Toți liderii marcanți ai UE au protestat vehement, iar din corul marionetelor lui Biden nu a lipsit cancelarul Scholz (Macron fiind ocupat cu alegerile, iar Sunak cu împachetarea bagajelor).

Ideea principală a fost următoarea: Orban, momentan președinte al Consiliului European, NU a sosit la Kremlin în calitate de reprezentant al UE. Iar statele membre vor susține în continuare regimul Zelensky până când Putin își va retrage trupele. Adică pe termen nelimitat.

Vizita premierului maghiar la Moscova a survenit la câteva ore după discuțiile față-n față dintre Orban și Zelensky. Așa că Putin a luat pulsul Kievului aproape în timp real, fără a-și face mari speranțe cu privire la posibile negocieri de pace.

Faptul că toți liderii de la Bruxelles și Washington sunt interesați mai degrabă de prelungirea și escaladarea războiului, decât de negocieri, a încetat să mai fie demult un secret. Deși Ucraina pierde oameni și teren zi de zi, există în subconștientul colectiv occidental speranța că se va produce o minune și Zelensky va câștiga. Sau măcar îl va pune pe Putin în situația de a se retrage temporar, cu coada-ntre picioare.

Viktor Orban, așa-numitul ”cal troian al Moscovei în UE și NATO”, pare a fi singurul politician european care vede clar gravitatea momentului și încearcă să salveze ce se mai poate salva, pe ultima sută de metri. De altfel, nu este deloc întâmplător faptul că Orban a evitat să-și trimită europarlamentarii în grupurile așa-zis suveraniste din PE, conduse de Meloni și Le Pen. Cele două sunt pro-război cu Rusia. Ceea ce le face complet incompatibile cu poziția Budapestei.

Desigur, demersul singular al lui Orban schimbă prea puțin datele problemei. Atât statele membre luate ca entități distincte, cât și Uniunea condusă de potlogărița Ursula von der Leyen, continuă sprijinul neabătut – financiar, militar și logistic – pentru o cauză pierdută. Dar soldată cu sute de mii de morți și daune materiale greu de estimat. Demersurile complet iresponsabile ale politicienilor globaliști aflați la cârmă au atras, în mod logic, o reacție de respingere din partea electoratului. În aproape întreg occidentul, în Austria, Olanda, Germania, Franța sau Marea Britanie, populația i-a taxat dur la vot pe acești lideri-marionetă, aflați sub controlul direct al Casei Albe.

Simplii cetățeni au constatat că Europa a devenit vaca de muls a partenerilor strategici din Statele Unite și posibil viitor câmp de luptă cu rușii, odată cu escaladarea războiului.

Politicieni ca Sunak, Scholz sau Macron au aflat pe propria piele ce înseamnă să-ți înșeli concetățenii. Doar că ei sunt simpli pioni de sacrificiu, iar cei care vin în urma lor, gen Meloni sau Le Pen, continuă aceleași politici globaliste, războinice, impuse de Casa Albă și Pentagon.

Cu o floare nu se face primăvară. Din poziția de președinte al Consiliului European lipsit de puteri executive, Orban se află în situația de a înota de unul singur împotriva curentului. Premierul Ungariei își pune speranțele, probabil, în revenirea lui Trump la Casa Albă. Și asta deși nimeni nu știe, deocamdată, dacă fostul președinte al SUA va găsi o soluție-minune la conflictul din Ucraina sau mai degrabă va turna gaz peste foc și va șubrezi și mai tare poziția Europei.

Autor: Adrian Onciu

Va fi mai greu de făcut pace decât război

 

                                                                       de Dumitru Păcuraru

Când mă pregăteam să văd în ce partid nou s-a înscris doamna Viorica Dăncilă, aud ştirea că Vladimir Putin a acceptat să vorbească cu Volodimir Zelenski.

În sfârşit, marele ţar s-a înmuiat şi a ajuns şi el la concluzia că au căzut destule bombe în Ucraina şi este cazul să facă o pauză sau să facă o pace definitivă. Ruşii şi ucrainenii provin din acelaşi neam, dar sunt diferiţi.

Ce au de împărţit aceste popoare pe care noi abia le deosebim? Ca întotdeauna, popoarele în sine nu au nimic de împărţit numai dacă unul intră peste pământul celuilalt.

Războiul început cu vreo 35 de zile în urmă se reduce la un lucru extrem de simplu: Putin a trimis armata să cucerească o ţară. |ara invadată nu s-a supus drept pentru care invadatorii au început să bombardeze oraşele. Pagubele sunt estimate la 550 de miliarde de euro. Cât produsul intern brut al României pe aproape trei ani.

Dacă se va ajunge la un acord de pace nu înseamnă că ţara invadatoare va plăti pagubele. Pentru moment, ucrainenii se vor mulţumi şi cu încetarea focului. Analizele, procesele dacă vor avea loc, se vor face mai târziu.

Se cunoaşte din istorie că orice victorie asupra unei ţări este un prim pas pentru un viitor război. Germania s-a răzbunat pe Franţa ori de câte ori a fost înfrântă. Al doilea Război Mondial nu a fost decât o revanşă a Germaniei înfrânte şi umilită după ce a pierdut Primul Război Mondial.

Este greu de făcut o paralelă între războaiele din secolul trecut şi actualul conflictul armat dintre Rusia şi Ucraina. Ne putem însă întreba dacă războiul nu cumva s-ar fi extins cu aceaşi rapiditate ca războaiele mondiale dacă nu existau arme nucleare, denumite arme de descurajare.

Dacă Rusia nu avea arme nucleare cu siguranţă forţele NATO ar fi sărit efectiv în ajutorul Ucrainei, trecând graniţele cu tancuri, avioane, militari. Rostul armelor care pot distruge lumea dacă sunt folosite este chiar teama de forţa lor distructivă.

Putem presupune că Vladimir Putin se simte atât de jignit de aprecierile lui Joe Biden încât se enervează şi apasă pe butonul roşu? Nu putem merge atât de departe.

Într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, conducătorii celor două ţări se vor aşeza la masa negocierilor. Un moment bun l-ar putea constitui summitul UE-China. Va avea loc în data de 1 aprilie, dar credem că nimeni nu are chef să facă glume pe seama acestui eveniment.

Depinde pacea de voinţa Chinei? Uniunea Europeană a încercat toate variantele, dar nu a reuşit să-l determine pe Putin să revină la sentimente mai umane. În acelaşi timp nimeni nu a reuşit să afle ce gândeşte China cu adevărat despre războiul declanşat de Rusia. Tot atât de adevărat este că nici China nu înţelege toate acţiunile şi mai ales intenţiile pe care le are NATO, Statele Unite şi Uniunea Europeană în caz că Putin continuă să distrugă Ucraina.

Poate că omenirea, ţările şi guvernele din lumea întreagă se află într-adevăr în faţa unei noi ordini mondiale. Cine va impune noile reguli? Rusia spune că SUA vrea să-şi impună regulile sale. Reciproca nu prea este valabilă pentru că Rusia nu a reuşit să-şi dovedească forţa nici măcar în faţa unei ţări relativ sărace.

Va reuşi Rusia să se extindă până la graniţele UE, să-şi deschidă un culoar la Marea Neagră? Să presupunem că reuşeşte să îngenuncheze Ucraina. Acest lucru înseamnă că Rusia îşi va extinde sfera de influenţă asupra ţărilor din UE? Nici vorbă.

O ţară puternică îşi exportă valorile, fie că este vorba despre civlizaţie, cultură, sisteme democratice, fie că este vorba despre tehnologii avansate. Ce-i poate oferi Rusia spaţiului european? Nimic în plus faţă de ce a reuşit să ofere până acum: adică o mare literatură.

Dictatura de care a avut parte cu prisosinţă de mai bine de un secol nu a fost acceptată nici măcar de o ţară ca Ucraina care, de departe, până acum aproape că se confunda cu Rusia. Având în vedere marile diferenţe dintre sistemele social-politice dintre Rusia şi lumea occidentală va fi extrem de greu de făcut pace cu ţara lui Putin.

Poveste despre ignoranţă, inteligenţă, pace

 

Măgarul i-a spus tigrului: - Iarba este albastră.

Tigrul a răspuns: - Nu, iarba e verde.

Discuția s-a încins, iar cei doi au decis să prezinte problema în faţa leului.

Înainte de a ajunge la locul din pădurea în care leul stătea pe scaunul său de domnie, măgarul a început să urle: - “Înălțime, nu-i așa că iarba este albastră?!"

Leul a răspuns: - “Adevărat, iarba e albastră..”

Măgarul s-a grăbit și a continuat: - '' Tigrul nu este de acord cu mine și mă contrazice și mă enervează.

Te rog, pedepsește-l!”

Regele a declarat apoi: - ′′ Tigrul va fi pedepsit cu 5 de ani de tăcere!”

Măgarul a sărit de bucurie și și-a văzut de drum, mulțumit și repetând: ′′Iarba e albastră ′′..

Tigrul și-a acceptat pedeapsa, dar l-a întrebat pe leu:

- “Majestate, de ce m-ați pedepsit, până la urmă, iarba e verde?"

Leul a răspuns: - “De fapt, iarba este verde…”

Tigrul a întrebat: - “Deci, de ce mă pedepsești?"

Leul a răspuns: - “Asta nu are nicio legătură cu întrebarea dacă iarba este albastră sau verde.

Pedeapsa este pentru că nu este posibil ca o creatură curajoasă și inteligentă ca tine să piardă timpul certându-se cu un măgar, și pe deasupra să vină să mă deranjeze cu această întrebare.”

Cea mai groaznică pierdere de timp este să te cerţi cu prostul și fanaticul căruia nu-i pasă de adevăr sau realitate, ci doar de victoria credințelor și iluziilor sale. Nu pierdeți niciodată timpul cu discuții care nu au sens...

Există oameni care pentru toate dovezile prezentate lor, nu au capacitatea de a înțelege, iar alții orbiți de ego, ură și resentimente, singurul lucru pe care îl doresc, este să aibă dreptate cu orice preț..

Când ignoranța strigă, inteligența tace!

Pacea și liniștea ta valorează mai mult.

Adaptat de la un autor necunoscut.

 

Ce se întâmplă în politică atunci când nu sunt scandaluri?

Când nu sunt scandaluri impresia generală este că „nu se face nimic”. Iar atunci când urmează scandal după scandal lumea spune „ăştia nu fac nimic altceva decât să se certe”.

La sfârşitul crizei provocată de demiterea ministrului Sănătăţii, ambele părţi implicate în scandal, USR PLUS, respectiv PNL, au concluzionat că relaţia lor s-a „instituţionalizat” prin adoptarea unui protocol special.

La vârf noul acord este acoperitor, în sensul unei colaborări mai strânse între premier şi vicepremieri. Mai concret, de acum înainte Florin Cîţu nu va putea demite vreun ministru fără să se consulte cu Dan Barna şi Kelemen Hunor. Este un lucru bun, normal.

În schimb acordul pare să nu rezolve relaţiile din teritoriu. La Iaşi, primarul PNL a fost aspru criticat de deputatul USR PLUS, Cosette Chichirău. Printre altele primarului Constantin Chirică i se reproşează că trecând înaintea alegerilor locale de la PSD la PNL a rămas cu aceleaşi năravuri.

Nu este vorba despre o simplă dispută. Consilerii USR PLUS respingând bugetul blochează primăria Iaşi. Situaţia nu este singulară.

În multe localităţii consilierii USR PLUS au procedat la fel, însă fiind minoritari, voturile lor nu au afectat adoptarea bugetelor.

Ce demonstrează acest episod? Că USR PLUS nu este o formaţiune politică obişnuită. Dan Barna şi Dacian Cioloş introduc în politica românească un nou tip de abordare publică. Este bine că scot în evidenţă lucrurile care nu sunt în regulă, dar din păcate nu oferă soluţii. Sunt, cu alte cuvinte, simpli comentatori, chibiţari.

Acest exemplu ne arată că, în realitate, nu există momente de linişte absolută, de pace pe toate fronturile. Se semnează un armistiţiu la Bucureşti, dar izbucneşte un focar de război la Iaşi şi cine ştie în câte alte localităţi.

Pe de altă parte, acordul semnat după afacerea Voiculescu, deşi este semnat de toate formaţiunile coaliţiei de guvernare, nu acoperă relaţia dintre USR PLUS şi UDMR. Spre exemplu, şi consilierii locali USR PLUS au respins bugetul primăriei Satu Mare. Ce înseamnă acest lucru? Că nu sunt normalizate toate relaţiile de colaborare dintre PNL-USR PLUS şi UDMR.

Dacă la Centru, în cadrul guvernului, în parlament, lucrurile teoretic pot funcţiona normal, în teritoriu este de-a dreptul imposibilă o colaborare tripartită.

Încă de pe acum USR PLUS şi PNL au intrat în competiţie pentru alegerile locale care vor avea loc peste trei ani. În localităţile cu populaţie maghiară, cum sunt Satu Mare, Târgu Mureş, Oradea etc. deja se pun bazele unor alianţe anti-UDMR. Acest lucru împiedică funcţionarea normală a consiliilor locale şi judeţene, induc impresia unei continue stări de conflict politic.

Ar fi greşit să ne uităm numai în zona puterii. Opoziţia este la rândul ei o potenţială generatoare de conflicte.

Se ştie că o ameninţare falsă provoacă o furie publică mai puternică decât un pericol real.

De exemplu liderii protestanţilor anti-mască au anunţat că guvernul îi internează la spitalul de nebuni pe cei mai virulenţi participanţi. Sau repetă mereu că vaccinarea este obligatorie. Sunt ştiri false spuse cu intenţia de a speria lumea.

Fake-news-urile sunt specialitatea opoziţiei. Ceea ce nu înseamnă că puterea nu recurge la ştirile false. Din fericire, acestea sunt mai uşor mai devoalat pentru că ele nu produc efectele aşteptate. De exemplu guvernul a anunţat că firmele din domeniul HORECA vor primi ajutoare. Nu s-a întâmplat acest lucru. Deci a fost un fake-news. Cel puţin până acum.

Un anunţ spus cu bună intenţie nu scuteşte instituţia care-l emite de responsabilităţi.

Aşa-zisele „comunicate de interes public” sunt modele de manipulare în masă.

Întrebarea finală ar fi ce se întâmplă în politică atunci când nu se întâmplă nimic demn de a fi remarcat de presă, de opinia publică? Se întâmplă că lucrurile merg normal.

Când se va ajunge la normalitatea atât de răvnită, toate televiziunile vor difuza numai programe culturale şi toate instituţiile media, toate reţelele de socializare îşi vor pierde obiectul muncii.

Teoretic, declarativ, spre asta se tinde, dar dacă s-ar transpune în practică, viaţa politică ar fi foarte plicticoasă. Nu ar interesa pe nimeni. Nici măcar pe politicieni. Aşa cum vulturii se hrănesc cu mortăciuni, la fel politicienii îşi adună energia din scandaluri.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş

Nu-i pace sub măslini…

Un fenomen nemaiîntîlnit, însoţit de valuri seismice (peste 100 în ultimele 2 săptămîni), ţine într-o atmosferă de film horror localitatea Izvoarele, din judeţul Galaţi. Zgomotele subterane misterioase şi mişcările solului au semănat panică în rîndul celor 1.000 de locuitori. Şcoala, biserica şi casele s-au fisurat, mişcările seismice intensificîndu-se îndeosebi noaptea. Parcă fierbe pămîntul, ca şi cum ceva ar vrea să iasă la suprafaţă şi nu poate, apoi se retrage cu zgomote înfiorătoare. Un anume lichid duce la ridicarea solului, dînd naştere unor crăpături uriaşe. După eliberarea energiei, acesta revine la loc. Sătenii afirmă că din pămînt se aud bubuituri, urmate de un soi de cutremure pe verticală – scurte, dar foarte puternice. De spaimă, mulţi localnici se gîndesc să-şi abandoneze casele. Nu poate fi vorba de un fenomen natural, aşa afirmă premierul şi specialiştii. E, mai degrabă, gunoiul de sub preşul firmei care eludează normele tehnologice ale exploatărilor din zonă. Specialistul în tehnologii neconvenţionale, Emil Străinu, afirmă că „mişcările tectonice au fost provocate de mîna omului, prin activităţi ilegale de foraj, care nu au respectat normele de protecţie a mediului“. Bazîndu-se pe cazuistica la nivel planetar şi pe cunoştinţele sale, expertul susţine că ar fi vorba „cel mai probabil, de o eroare umană“.

E regretabil că autorităţile ignoră teroarea la care sînt supuşi localnicii şi declară cinic că, deocamdată, nu a fost pusă în pericol nici o viaţă. Peste tot, corupţia şi hoţia sînt imuabile! Legi şi aprobări speciale, croite pe comandă, schimbate la fel de des ca lenjeria de pat,  au distrus România, siturile naturale, culturile, iată că şi satele! De ajutor a fost ideologia antiromânească a mercenarilor, care-i tratează pe români ca fiind instrumente ale ingineriei  lor financiare. Cînd un singur individ dă cu România din bară în bară, ca şi cum aceasta ar fi singura lui  vocaţie, cînd nu vrea să facă decît apologia unui sistem financiar odios, care a băgat în mormînt, în sărăcie şi cu capul în sac milioane de români împrumutaţi, e clar că nu mai poate fi tolerat în această înaltă funcţie de stat. Cartonaşul galben pentru manipulare şi dezinformare primit de Mugur Isărescu de la USL e un fel de: potoleşte-te, băiatul tatii, că te bat! Nu te mai comporta urît cu clienţii băncilor (ei ţin sistemul bancar viu) ca şi cum ar fi negri pe plantaţiile tale de viţă-de-vie! Numai un naiv poate crede că el a transpirat pentru interesele ţării! În ecuaţia sa cu multe necunoscute a contat prosperitatea bancherilor şi a altor instituţii financiare străine. Dacă nu-i aşa, atunci să ne explice: cum a fost posibilă apariţia jocurilor financiare piramidale, a fondurilor de investiţii frauduloase şi a miliardarilor de carton, într-o ţară aflată în tranziţie prelungită şi în criză? Cum au fost devalizate unele bănci şi aduse în faliment, în favoarea unei clientele politice şi a speculanţilor din clanurile de tip mafiot? Dacă i se pare că e aspru criticat şi nu suportă, deja ieşim din schema democratică. Foarte toxic mediul financiar şi investiţional de la noi! Seamănă tot mai mult cu unul infracţional, pe unde se învîrt spre profit marile corporaţii şi înălţimile lor, politicienii! Guvernatorul BNR a refuzat în repetate rînduri să reglementeze funcţionarea instituţiilor financiare de stat şi private, iar din acest punct de vedere poate fi considerat complice la tot ce s-a derulat în sistemul bancar şi nonbancar din ţară. Nu sînt extremistă, vreau legalitate, demnitate şi dreptate pentru toţi românii. Grav este că nici o instituţie de stat abilitată în controlul băncilor nu a sesizat Justiţia cu privire la abuzurile financiare practicate de cele peste 40 de bănci prezente pe teritoriul României, cu arsenalul lor de escrocherii. Oare contractele de credit ale clientelei politice au acelaşi volum uriaş de clauze abuzive precum cele ale românului de rînd? Guvernatorul a supervizat şi asistat extracţia de profituri nemeritate de la clienţii oprimaţi prin creşterea nejustificată a cursului leu-dolar-euro şi prin clauzele abuzive, strecurate discret în contractele de credit. Ocupat constant cu mîngîierea băncilor pe cap, guvernatorul se preface că nu mai poate dormi liniştit de grija  deponenţilor, dar ar trebui deranjat mai des, ca să-şi aducă aminte că el este în slujba B.N.R., iar B.N.R. în slujba României, nu viceversa. Nu băncile au nevoie de protecţie! Este ca şi cum ai proteja un violator, victima fiind de vină că a apărut în calea lui. Cît tupeu să declare public că abuzul băncilor e legal!

De la genocidul financiar trecem la jubilarea Chinei şi la marele îngheţ, situat foarte aproape de America. Era de aşteptat! Şi-a spus cuvîntul investirea trilioanelor de dolari în înarmare şi declanşarea de războaie de cucerire pentru poftele oligarhilor din industria armamentului. China, cel mai mare şi serios competitor al Americii, a deschis zona comercială liberă Shanghai, o platformă industrială de 29 kilometri pătraţi, fără restricţii asupra investiţiilor străine şi cu un sistem birocratic redus, cel mai important experiment economic al Chinei din ultimii 30 de ani. Barack Obama se loveşte la cap de propriile ziduri, iar Vladimir Putin, pentru rolul jucat în criza din Siria, este propus de ruşi la Premiul Nobel pentru Pace. Conform vechilor uzanţe premiul se oferă celor care  promovează sau aduc pacea în lume. În locul lui Putin, aş refuza, din moment ce şi Obama-cuceritorul, iubitorul de război şi jaf (Afganistan, Libia, Iran, Siria etc.) s-a trezit cu Nobelul în traistă, exact în momentul cînd suplimentase efectivul militar american în Afganistan.

De la rechinii internaţionali, înapoi la un rechin autohton, prins de curînd în plasă. Procurorii au pus sechestru pe averea fostului ministru Adriean Videanu, „acuzat de complot şi subminarea economiei naţionale“. Potrivit unui comunicat de presă emis de D.I.I.C.O.T., „s-a dispus instituirea sechestrului asigurator, pînă la concurenţa sumei de 277.000.000 de lei“, dar şi mai multe imobile, unul la Snagov, trei în Bucureşti şi unul în staţiunea Mamaia. Doar sechestru? E prea frumos! Cercetaţi-i conturile de afară! Nu-i atît de naiv ca să umble cu banii la vedere. În ţară îşi ţine mărunţişul. Restul din cutiile de valori de la bănci din Elveţia, Austria sau Insulele Cayman e secret de stat! Odihnească-se lîngă Gigi-europarlamentarul, în atelierul de creaţie de la Jilava! Acolo îşi poate scrie în voie memoriile, mă rog, aventurile şi escrocheriile. E la modă printre politicienii puşcăriabili. Precis de după gratii se va naşte scriitorul secolului!

                                                   MARIA DIANA POPESCU, Stuttgart