Se afișează postările cu eticheta pensionari. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pensionari. Afișați toate postările

miercuri, 19 august 2020

Informare pensionari



Cei care aveţi statutul de pensionari pentru contributivitate, care admiteţi să fiţi batjocoriţi de guvernanţi ,care plângeţi de milă acestor guvernanţi uitând de interesul şi viaţa voastră mai luaţi o ţeapă pe lângă multe altele.
Dacă până acum nu a-ţi fost interesaţi de faptul că acest guvern a cheltuit banii pentru înarmare, ajutoare de stat al bancilor străine,despăgubirea fraţilor Nicula, etc. - vă informez că odată cu rectificarea bugetului au fost taiate 6 miliarde de la bugetul asigurărilor sociale, aceşti bani fiind dirijaţi pentru primariile liberale.
Nu mă îndoiesc că sunteţi de acord şi cu majorarea pensiilor speciale cu 14 % vorbesc de partea din pensia lor pentru care au contribuit. Şi dacă vă uitaţi la ce a spus parlamentarul Guran de la liberali, acesta a confirmat acest lucru într-o emisiune televizată,vă mai puteţi gândi la tăierea sau impozitarea pensiilor speciale?!
 Deci staţi în casă, plângeţi de milă guvernului Orban că nu are bani, credeţi toate minciunile şi bazaconiile guvernanţilor şi a politicienilor. Nu mă îndoiesc că aşa ve-ţi face, eu unu m-am convins de acest lucru pentru că aşa cum am spus şi cu altă ocazie pe cei mai mulţi dintre voi nici Dumnezeu nu mai reuşeşte să vă lumineze.  Să auzim numai de bine!

Vasile LEŞ, fost lider sindical REMIN

marți, 31 octombrie 2017

Editorial

Pensionarii la grămadă
simt a politicii obadă...

            Unde sunt vremurile în care înțelepciunea bătrânilor era recunoscută, apreciată și urmată de cei tineri, astfel că toate toate comunitățile (de la familie și până la popor) erau temeinic așezate, fapt pentru care se și spunea că „Cine n-are bătrâni să-și cumpere”? Da, căci pe-atunci (din zorii istoriei umane și până în cei ai utilitarismului modern), bătrânii nu erau doar respectați pentru bogata lor experiență de viață, inepuizabilul izvor al artei și științei de-a distinge între bine și rău, respectiv între adevăr și minciună, ci erau realmente iubiți pentru faptul că există și că prin acest dar divin ei se constituiau în vrednice modele de urmat, implicit în necesari factori întru menținerea tihnei și echilibrului din comunitate.
            Dar iată că pragmantismul occidental, îmboldit din spate de egoism, lăcomie, fățărnicie și goană după iluzoriu, le-a dat pe toate peste cap: omul a ajuns tot mai înstrăinat de Creator și de sine însuși, forma este în urcare și fondul în cădere liberă, iar fericirea aparențială a tinerilor întreprinzători și sfidători stă față-n față cu nefericirea substanțială a vârstnicilor, ce sunt tratați de primii cel mult cu o politețe rece și îngăduitoare...
            N.B.: În romanul Jurnal din războiul porcului, carte apărută în anul 1969, scriitorul argentinian Adolfo Bioy Casares ne prezintă cu captivantele sale mijloace artistice forma demențială a conflictului dintre generații: întrucât „numărul bătrânilor nefolositori sporește întruna”, așa încât dictatura proletariatului riscă să fie înlocuită cu a bătrânilor, tinerii nu numai că umblă pe străzile orașului la „vânătoare de bătrâni”, pe care, pentru a-și bate joc de ei, îi scot din casele lor și-i vâră în niște cuști, ci – ne spune autorul – chiar „ucid din ură față de bătrânii ce vor deveni”!
            Ei bine, în cei aproape 28 de ani de postdecembrism, încă nu s-a ajuns la mijloacele brutale și ostentativ-fățișe ale răfuielii cu bătrânii, precum cele imaginate de prozatorul argentinian. Dar formele edulcorate, însă la fel de criminale ca cele de mai sus, căci în esența lor urmăresc același scop mârșav (netrebnicii de cârmuitori să scape de cât mai mulți dintre „inutilii”  ăștia!), sunt pretutindeni prezente: de la alimentele intens chimizate și până la cumplitele condiții de tratament din majoritatea spitalelor românești, de la drepturile strâmbe ale miilor de privilegiați (politruci, magistrați, generali) și până la pensiile de mizerie ale milioanelor de foști contribuabili (truditori cu mâinile sau cu mintea) și de la minciunile gogonate din campaniile electorale, la nespornicele firimituri azvârlite sărăntocilor și apoi până la constanta amenințare a guvernanților de două parale că peste puțin timp s-ar putea să nu mai fie bani pentru pensiile celor ce au cotizat zeci de ani.
            În schimb, sunt bani (de la 1 ianuarie 2018 chiar mai mulți) pentru uriașa armată a pomanagiilor cu drepturi și fără obligații cetățenești, de unde, firește, vin numeroase voturi pentru Partidul Social-Democrat...

            Sighetu Marmației,                                                        George  PETROVAI

                29 nov. 2017 

joi, 26 ianuarie 2017

Comunicat de presă

25 ianuarie 2017
Persoană de contact: Anca Goja,
purtător de cuvânt
Tel.: 0740-192451

Pensionarii maramureșeni și-au prezentat problemele la Instituția Prefectului


Miercuri, 25 ianuarie, a avut loc la Palatul Administrativ prima ședință din acest an a Comitetului Consultativ de Dialog Civic pentru Problemele Persoanelor Vârstnice, la care au participat reprezentanți ai Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială, ai Direcției de Sănătate Publică Maramureș, ai Casei de Asigurări de Sănătate Maramureș, președintele Consiliului Județean al Persoanelor Vârstnice - Ștefan Lupșa și președintele Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Ministerul Afacerilor Interne, Filiala „Pintea Viteazu” Maramureș – Ioan Ceterchi.
Ședința a fost condusă de Gavriș Ardelean, subprefectul județului Maramureș. Acesta a prezentat Raportul-sinteză centralizat al ședințelor Comitetului Consultativ de Dialog Civic pentru Problemele Persoanelor Vârstnice din anul 2016, care cuprinde principalele probleme discutate, precum și propuneri pentru soluționarea acestora. În cursul anului 2016 au avut loc 8 ședințe, convocate de prefectul județului la solicitarea reprezentantului Consiliului Județean al Persoanelor Vârstnice Maramureș.
Ștefan Lupșa a reluat câteva probleme ridicate și la ședințele din cursul anului trecut. Una dintre acestea e dorința pensionarilor maramureșeni de a avea o întâlnire, în cadru organizat, cu parlamentarii de Maramureș. În cursul anului trecut, deși Instituția Prefectului a făcut demersuri în acest sens, nu s-a reușit organizarea unei astfel de întâlniri. O altă solicitare a pensionarilor Maramureșeni se referă la distribuirea gratuită către aceștia a alimentelor din supermarketuri care mai au puțin până la expirare. Aceeași dorință au manifestat-o vârstnicii și în ceea ce privește medicamentele aflate în prag de expirare.
Ștefan Lupșa a arătat că în județ există inițiative de constituire a unor asociații de pensionari în mai multe localități și a cerut subprefectului Gavriș Ardelean să le comunice primarilor dorința reprezentanților pensionarilor de a le fi puse la dispoziție, în mod gratuit, săli în care să își desfășoare adunările publice.
A fost adusă în discuție și o nemulțumire a cadrelor militare în rezervă și retragere, care ar dori să beneficieze de bilete de tratament, chiar cu plata unei diferențe de preț. Totodată, pensionarii doresc ca, la final de an, cupoanele de transport pe care nu le-au folosit să le fie decontate.
Subprefectul Gavriș Ardelean le-a promis reprezentanților vârstnicilor sprijin în toate problemele invocate. În cursul aceleiași zile, acesta le-a transmis primarilor prezenți la ședința Colegiului Prefectural dorința asociațiilor de pensionari de a beneficia de un loc pentru întâlnirile publice. Gavriș Ardelean a mai arătat că va lua legătura cu parlamentarii maramureșeni pentru a stabili de comun acord luna în care aceștia ar fi dispuși să se întâlnească cu reprezentanții vârstnicilor. Totodată, subprefectul le-a solicitat reprezentanților pensionarilor ca în fiecare lună, până în data de 20, să facă propuneri de proiecte care ar putea fi materializate cu sprijinul și implicarea Instituției Prefectului. În ceea ce privește problema biletelor de tratament pentru cadrele militare în rezervă și retragere, Vasile Ghișe, directorul adjunct al Casei de Pensii, a arătat că numărul biletelor repartizate la nivel de județ este insuficient și le-a spus celor prezenți să nu își facă prea mari speranțe că dorința lor va fi împlinită.

Instituția Prefectului – Județul Maramureș

joi, 22 decembrie 2016

Fost ministru al Culturii: „E ușor să faci dușman din stat și din angajații săi, din pensionari și asistați.”

În celebrul său eseu „Omul revoltat”, Camus spune la un moment dat: „Conștiința iese la lumină odată cu revolta.” Dar, dacă aplică gândul camusian la peisajul politico-social de astăzi observăm că „revoltații” zilelor noastre se află mai degrabă la „dreapta”: ne referim, desigur, la așa-zișii tineri „frumoși și liberi”, iubitori de tehnocrație și de capitalism trendy-consumerist, cei a căror revoltă la urne, și ulterior civică, a învins PSD-ul în 2014-2015. Este PSD-ul un partid prea conformist și prea conservator, incapabil să alimenteze revoltele care trezesc conștiințele?
Cei care au ieșit în stradă în 2015 nu mi se par „de dreapta”. Cum să fie de dreapta, când nevoile lor sunt, în esență, de stânga? După accidentul din clubul „Colectiv”, ei cereau mai mult stat, mai multe servicii publice, de mai bună calitate. Este cel puțin ciudat să defilezi sub stindardul ”Jos comunismul!”, când ești victima celei mai rapace și violente forme de capitalism.
Nu cred că acum există vreo forță politică în stare să canalizeze revolta cetățenilor, s-o folosească pentru a schimba lucrurile. În primul rând pentru că nu mi se pare că revoltații vor asta. Asta nu înseamnă că nu va veni și vremea revoltei cu impact politic și social semnificativ.
Problemele alimentează revoltele, nu un partid sau altul. Un partid trebuie să lupte, într-o societate normală, pentru a schimba lucrurile fără să fie nevoie de un apel la revoltă. Nu cred că PSD este „prea conformist și conservator”, ca să vă citez. Aș zice că este vorba mai degrabă de un anume realism, că știe care sunt limitele, care sunt costurile și beneficiile, sau pericolele, unora sau altora dintre instrumentele luptei politice. Asta presupune și preluarea unora dintre problemele aflate pe agenda „revoltaților”. Așa trebuie să facă orice partid responsabil. Nu poți face schimbare decât în limitele acceptate de societate, și cu sprijinul unei largi majorități. Peste 26 de ani de „reformism” sunt suficienți pentru limita de rezistență a cetățenilor. Oamenii vor să trăiască pe cât de demn se poate, fără umilințe și nevoi.
Asta încearcă PSD să facă: oamenii să trăiască mai bine, în condițiile date de economie, de contextul intern și extern în care ne aflăm. Cred că a dori o societate cât mai echitabilă este un program suficient de „stânga” pentru România, în care solidaritatea socială, statul social și redistributiv sunt anatemizate și demonizate.
• Știm că dvs. aveți o dublă formație umanistă, de teolog și filozof. Mai știm că ați apreciat în mai multe ocazii pozițiile papei Francisc, un lider spiritual deosebit, care s-a maturizat intelectual în anii fertili ai teologiei eliberării, dar și într-o perioadă de crâncene dictaturi de dreapta în toată America de Sud. Se poate imagina o colaborare în anii viitori între PSD, ca partid de stânga, și BOR, pornind mai degrabă de la coordonatele teologiei eliberării?
America Latină, cea care l-a dat pe Papa Francisc, are problemele ei, și teologia eliberării cred că trebuie înțeleasă în acel context. Principala ei consecință este evoluția de la diversele forme de dictaturi – iar continentul este reputat pentru imaginația sa debordantă, inclusiv în materie de regimuri totalitare! – la o democrație ce a permis – iarăși, cu toate limitele ei – vindecarea unor răni ale trecutului. Drumul cel mai greu abia începe în America Latină. Socialul este principalul obiectiv al schimbării în zonă.
Socialul este și domeniul principal de interes al unei cooperări între două mari organizații ale societății civile românești, pentru că și PSD, și BOR, sunt, până la urmă, forme de expresie ale unor părți ale societății românești.
Nu dau eu lecții BOR, are suficiente mecanisme – și cunoștințe – pentru a-și adapta acțiunea la realitățile societății românești. Dar este evidentă creșterea preocupării ei pentru social. Socialul este viitorul religiilor, dacă vreți, care, într-un fel, este o întoarcere la origini. Religiile au fost și mecanisme de solidaritate.
Nu poți judeca BOR doar după dorința sa de a finaliza un proiect vechi de mai bine de un secol, Catedrala Mântuirii Neamului. PSD nu face această greșeală. Și încurajează toate acțiunile BOR care se adresează celor în nevoie. Acesta este fundamentul relației PSD cu BOR. Pe care nimeni n-o poate ignora. Pe de altă parte o relație normală, deschisă, este esențială pentru armonizarea pozițiilor părților.
• O persoană având convingeri de stânga poate influenţa deciziile în cadrul Partidului Social-Democrat?
Eu zic că da. Poate că nu este prea vizibil, public, acest lucru. Înțeleg insatisfacția multora, care au reproșat și reproșează PSD că nu este suficient de stânga. Reproșurile sunt extrem de diverse, pe probleme la fel de diverse. Doar că linia generală a unui partid este rezultatul unui consens intern. Consens care evoluează, se negociază permanent, este dinamic. Nu putem tăia doar o felie de realitate, s-o judecăm, și să proiectăm acea imagine în viitor, pretinzând că așa va arăta PSD și peste un an, și peste doi, și peste patru. Da, există în PSD o evoluție spre stânga, dar nu prea interesează pe nimeni din afara partidului s-o vadă. Pentru că, nu-i așa, trebuie demonstrat că tot românul e de dreapta, chiar și acela care doarme pe o bancă, în parc.
• Ce relaţii întreţine la ora actuală Partidul Social-Democrat cu sindicatele? Dar cu mediul de afaceri?
Normale, cu sindicatele care mai există, ca atare. Și care, din păcate, aproape au dispărut din sectorul privat al economiei. Răul a fost făcut în primul rând de unele sindicate care, prin liderii lor, s-au situat de partea patronatului, în detrimentul angajaților. PSD încurajează înființarea de sindicate în toate entitățile economice private, și unirea lor în federații și confederații care să fie cu adevărat parteneri de negocieri în relația cu patronatele. Sindicatele din sectorul public sunt cele care au reușit, în ultima vreme, să miște lucrurile în câteva domenii, în principal în salarizare, în stabilirea salariului minim, în schimbarea condițiilor de muncă.
Pe de altă parte, cred că mișcarea sindicală trebuie să se schimbe radical. E greu să imaginezi un sindicat funcțional într-o entitate economică ai cărei angajați sunt „închiriați” de la o firmă care oferă forță de muncă în lohn. Este un moment în care trebuie gândite noi forme de organizare și noi funcții pentru sindicate. Ele sunt esențiale, dacă vrem ca munca să fie apreciată la adevărat ei valoare în România.
Cu mediul de afaceri relația este normală, pentru că PSD vrea să guverneze, ca orice alt partid, de altminteri. Și când guvernezi, asculți pe toată lumea, încerci să ții cont de nevoile fiecărui actor economic și social. Faptul că PSD s-a declarat „pro-business” nu înseamnă că neglijează socialul și face corp comun cu mediul de afaceri. Dar cum să creezi noi locuri de muncă, până la urmă cea mai bună formă de protecție socială pentru persoanele active, locuri de muncă mai bine plătite, dacă te situezi pe poziții de confruntare cu mediul de afaceri? Sigur, nici nu poți să te confunzi cu mediul de afaceri. Pentru că ți-ai trăda misiunea ta, de partid politic, aceea de a servi interesul public.
• În România se manifestă forme de extremism social, exprimate prin aversiunea faţă de bugetari, pensionari şi „asistaţii sociali”. Cum ar trebui să contracareze stânga aceste tendinţe?
Este o muncă de durată, care implică un mare efort de explicare. Aceste clișee au prins mai ales în rândul celor care nu cunosc ce înseamnă „statul”, care este rolul lui, care-i sunt funcțiunile, ce poate și ce nu poate să facă. Lipsa educației civice din școală se răzbună acum. Aversiunea mai are o explicație. Este vorba despre frustrările generației tinere, generație care a început să se afirme în anii 2000-2008, fără să aibă memoria crizelor din perioada tranziției.
Acești oameni au trebuit să ia în piept criza din 2009-2012, care le-a arătat cât este de fragilă prosperitatea lor, pe bază de „împrumut cu buletinul”, care sunt costurile apartenenței la „clasa de mijloc”, ce umilitoare este poziția lor în mecanismul economic din care fac parte. Și au fost singuri în fața crizei, statul fiind deja lăsat fără multe instrumente de intervenție.
Toate aceste frustrări au o singură explicație pentru ei: „trântorii”, „asistații”, „pomanagii de la stat”, care profită de munca lor și le consumă banii făcuți cu sudoarea frunții. Iar aici a contribuit și discursul politic de la Cotroceni, din acea perioadă, care vorbea despre administrația publică, „omul gras”, pe care mediul privat, „omul slab”, îl „cară în spate”. E ușor să faci dușman din stat și din angajații săi, din pensionari și asistați. Iar cei interesați în slăbirea și mai accentuată a statului au profitat de frustrările lor. Doar că această lipsă de spirit critic va fi și mai penalizată pentru această generație care, da, trebuie să dea piept cu ceea ce trăim, adică un capitalism sălbatic, pe care cu greu îl putem tempera, și pe care ei îl văd salvator, dacă statul l-ar lăsa și mai liber decât este. Fiecare generație învață doar din propria suferință. Dacă poate învăța.
• În iunie anul acesta Marea Britanie a ieşit din Uniunea Europeană, iar sondajele de opinie indică ascensiunea partidelor suveraniste. Cum întrevedeţi în acest context viitorul Uniunii Europene?
E greu de spus ce va urma. După cum arată lucrurile acum, Brexitul va fi un bun pretext pentru a construi „Europa cu două viteze”, un nucleu al „fondatorilor”, și o periferie a noilor veniți și a celor rămași în urmă cu dezvoltarea. Va fi – dacă va fi – un soi de Imperiu al fondatorilor, care își va exploata periferiile. Sper să nu ajungem acolo, cum sper ca, în numele „suveranității regăsite”, să nu asistăm la accentuarea egoismelor naționale. Brexitul este, în esența lui, expresia acestui egoism. Și una, și cealaltă evoluție nu pot avea drept rezultat decât eșecul UE. Care se poate rezuma la un spațiu de liber schimb, și atât. Uniunea Europeană se poate salva doar reînviind modelul social european. Pentru că, în esență, cetățenii asta reproșează UE: că viața lor se înrăutățește, în ciuda promisiunilor.
• La Washington, Sofia şi Chişinău au fost aleşi recent preşedinţi favorabili înţelegerii cu Moscova. Care credeţi că ar trebui să fie atitudinea României faţă de Rusia?
Aș vrea să plec de la o mistificare, care ne face un mare rău: acea hartă care prezintă România drept o insulă de „euro-atlantism” într-o mare de „prieteni ai Rusiei”. Ne face un mare rău pentru că așa ne ostilizăm toți vecinii, inclusiv pe cei din Republica Moldova. Turcia este în NATO, și n-a zis că vrea să iasă din Organizație, pentru a se alătura unei alte structuri de securitate colectivă. Bulgaria este în NATO și în UE. Ungaria, la fel. Serbia, Moldova, Ucraina cooperează strâns cu NATO, și negociază fie aderarea la UE, fie legături mai strânse cu Uniunea.
Până una, alta, nu ne paște niciun pericol. Washingtonul și Bruxellesul au dovedit extrem de limpede și de ferm că își respectă angajamentele, inclusiv angajamentele față de România. Împreună cu partenerii noștri definim poziția față de Moscova.
În același timp, cred că prioritare ar fi preocupările față de viitorul UE, după șocul Brexitului. Asta chiar privește în cel mai înalt grad viitorul României. Noi am mizat totul pe cartea construcției europene, și suntem vital interesați în continuitatea proiectului. Nu cred că un alt proiect, cel al Europei cu două viteze, spre pildă, ne-ar avantaja. Cu greu apare în această campanie electorală subiectul viitorului UE. Este regretabilă această absență. Lipsa noastră de interes pentru această temă fundamentală ne-ar putea costa
Ionuț Vulpescu (n. 1976) doctor în filozofie al Universității București, este deputat PSD și vicepreședinte al acestui partid, membru al Comisiei de Cultură, Arte și Mijloace de Informare în Masă, fost ministru al Culturii în perioada 2014-2015. Anul acesta candidează la Senat pe poz. 5 a listei PSD București.

duminică, 3 iulie 2016

Stagiul de cotizare pentru ieşirea la pensie a bărbaţilor se majorează cu încă 6 luni

De la 1 iulie, pentru bărbaţii din Republica Moldova stagiul de cotizare necesar pentru obţinerea dreptului de a beneficia de pensia completă pentru limită de vârstă s-a majorat cu 6 luni. Bărbaţii care se pregătesc să iasă la pensie pentru limita de vârstă după 1 iulie 2016 trebuie să confirme un stagiu de cotizare de 33 de ani, transmite IPN cu referire la un comunicat de presă remis de Casa Naţională de Asigurări Sociale. Potrivit modificărilor introduse în Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, începând cu 1 iulie 2011 a fost prevăzută creşterea stagiului de cotizare pentru bărbaţi necesar stabilirii pensiei pentru limita de vârstă cu 6 luni anual, până când va ajunge la 35 de ani. La acel moment stagiul de cotizare pentru stabilirea pensiei depline pentru limita de varstă la bărbaţi constituia 30 de ani. Stagiul va creşte până în anul 2020. 
 Dacă stagiul de cotizare pentru bărbaţi se majorează anual cu 6 luni, atunci stagiul de cotizare pentru femei rămâne neschimbat. Pentru calcularea pensiei depline pentru limita de vârstă femeile trebuie să confirme un stagiu de cotizare de 30 de ani. Pentru stabilirea pensiei parţiale, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei este nevoie de confirmarea unui stagiu de cotizare de cel puţin 15 ani.  
În Republica Moldova vârsta de pensionare pentru femei rămâne a fi 57 de ani, iar pentru bărbaţi de 62 de ani. Sursa Adevarul


                                                                                                      C.S.

sâmbătă, 19 octombrie 2013

Singura ţară din U.E. unde un salariat român susține 1,19 pensionari !

România are 5,24 milioane de pensionari și 4,38 milioane de angajați, astfel că fiecare salariat trebuie să susțină 1,19 pensionari.
Datele Ministerului Muncii arată că din cei 4,38 milioane de angajați, aproximativ 1,2 milioane sunt bugetari.
Numărul total al pensionarilor raportat la sfârşitul lunii iunie 2013 este în scădere cu 73.100 persoane faţă de perioada corespunzătoare a anului 2012 şi cu 42.310 persoane faţă de sfârşitul lunii decembrie 2012, potrivit  Ministerului Muncii, citate de rnews.ro.
Din totalul de 5,244 milioane de pensionari, 89,92% erau pensionari de asigurări sociale de stat şi 10,77% pensionari agricultori.
Comparativ cu perioada similară din 2012, numărul pensionarilor de asigurări sociale de stat a fost mai mic cu 19.400 persoane, iar pensia medie a fost mai mare cu 34 lei .
La sfârşitul lunii iunie 2013, proporţia cea mai mare din cadrul pensionarilor de asigurări sociale de stat o aveau pensionarii pentru limită de vârstă, cu un procent de 70,20 %, corespunzătoare unui număr de 3.295.915 persoane.
Raportată la pensia totală a pensionarilor de asigurări sociale de stat (812 lei), pensia acestora (935 lei) a fost în luna iunie cu 15,15 % mai mare, respectiv cu 123 lei.
Din totalul pensionarilor de asigurări sociale de stat cu pensie anticipată şi pensie anticipată parţială, femeile reprezentau 58,26%, iar pentru limită de vârstă 53,86%. Pentru toate categoriile, femeile aveau pensii mai mici decât bărbaţii.


                                                                                     Cristian LAURENŢIU

luni, 14 ianuarie 2013

ÎNCĂ O TEAMĂ ÎN PLUS PENTRU PENSIONARII CU PENSII FOARTE MICI


Se zvoneşte că pensionarii (cei care şi-au ridicat pensiile de la Poşta Română, din localitatea în care îşi au domiciliul), vor  primi pensiile următoare numai prin cardurile bancare, prin  unele bancomate amplasate fie în localitatea lor natală sau  în alte localitati Acest aspect crează o îngrijorare fără precedent în rândul bătrânilor deoarece  sistemul de distribuire a pensiilor prin carduri, percepe o taxa în plus (comision bancar), iar pe lângă asta, pensionarii respectivi trebuie să se deplaseze în alte localităţi pentru aşi ridica pensia în cazul în care nu există bancomat în localitatea în care îşi au domiciliul. Sigur că aceste deplasări necesită un cost suplimentar (preţul transportului) şi pierdere de vreme pe care cei mai sus puşi nu cred că le vor compensa vreodată.Doar cei care nu au bătrâni pot face una ca asta! Dar să nu uităm domnilor guvernanţi că toţi aceşti batrâni  sau mai tineri pensionari, sunt apropiaţii tuturor celor care v-au votat: fie părinţi, fraţi,fii sau de altă natură...
                        
                                                                       (VE.DE. MARCHIŞ)

marți, 19 iunie 2012

Situația pensionarilor din învățământ în perioada 2012-2016


În sistemul de învățământ, se vor pensiona, în anul 2012, 4019 profesori. În anul 2013, se vor pensiona 6042 profesori. În anul 2014, se vor pensiona 7082 profesori. În anul 2015, se vor pensiona 8199 profesori. În anul 2016, se vor pensiona 7758 profesori.
În total,în următorii 5 ani, se vor pensiona 33100 profesori, ceea ce reprezintă o pierdere foarte mare pentru sistemul de învățământ.
Este foarte important să știm și ce va intra în sistemul de învățământ în acești ani. De aceea, trebuie să găsim soluții pentru ca profesia de dascăl să devină atractivă. Cum poate să devină atractivă, altfel decât prin reclădirea statutului social al dascălului?
Ce trebuie să facem, urgent, din acest punct de vedere, vă invit pe dumneavoastră să exprimați opinii argumentate.

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Avem noi românii un cult al cozilor?


Ce am văzut ieri cu sărmanii pensionari români, care se înghesuiau la tribunal să-şi depună actele pentru a reprimi banii opriţi abuziv din pensie îmi aminteşte de cozile de pe vremea lui Ceauşescu. Diferenţa dintre cele două cozi poate că nici nu există din moment ce de fiecare dată cel obligat să stea la aceste cozi interminabile nu are o altă soluţie.
    Mi-e milă de bieţii pensionari şi nu neapărat pentru că mâine-poimâine ajungem şi noi ca ei! De cozi mi-a fost întotdeauna silă dar ce să facem când România este condusă de atâtea „cozi de topor”?!
     Pensionarii trebuie să stea la cozi în preajma Crăciunului şi a Paştelor pentru a obţine un împrumut de la C.A.R., pentru majoritatea fiind soluţia salvatoare pentru a avea o masă decentă şi cu puţină carne.
 Pensionarii stau la cozi interminabile la început de lună pentru eliberarea reţetelor gratuite sau compensate. Pensionarii stau la cozi zile în şir pentru a obţine bilete de tratament balnear oferite de Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale.
   Că pensionarii mai stau la cozi şi la ofertele promoţionale ale marilor magazine - gen tigăi, cratiţe, bormaşini de găurit, este cu totul altceva. Dar ceea ce m-a supărat cu adevărat a fost îmbulzeala de vineri la „Izvorul Tămăduirii” din Brăila unde sute de oameni s-au călcat în picioare pentru apa miraculoasă. Şi ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat, un butoi mare cu apă luată din izvor şi sfinţită s-a spart şi apa s-a vărsat pe pământ, acolo unde cu toţii ne vom întoarce mai devreme sau mai tîrziu, cu faptele noastre.
  Ceea ce nu înţeleg eu este un lucru: cum naiba se face că pentru pensionari, profesori, medici, bugetari  statul român este sărac şi în criză perpetuă iar pentru unii (speciali) este un stat la fel ca Anglia, Franţa, Germania, adică un stat puternic, membru U.E., numai dacă mă gândesc că îşi permite să acorde o pensie de procuror (penal, din Caracal) de 9200 lei lunar! Adică cam cât câştigă o învăţătoare debutantă într-un an de zile, o învăţătoare care dacă nu se schimbă nimic în România ar cam trebui să se înveţe cu cozile! Să înceapă să le iubească...

                                                                              GELU DRAGOŞ

sâmbătă, 11 februarie 2012

„SENIORUL BĂIMĂREAN” - O revistă literară a pensionarilor

Maramureşul se va îmbogăţi în anul acesta cu o nouă revistă literară. Ea va aparţine pensionarilor şi va avea titlul „Seniorul băimărean,” urmând să fie scrisă de către condeieri de vârsta a treia din Baia Mare şi din judeţ.

Cum în rândul pensionarilor sunt destui scriitori, poeţi şi critici literari membri ai Uniunii Scriitorilor, e de aşteptat ca materialele pe care le va cuprinde să aibă reale valenţe literare şi artistice. Revista pensionarilor va avea apariţie bianuală.

Dragomir Ignat