In memoriam Dragomir IGNAT

 

Semne de trecere

Urma albă lăsată de lotcă
Pe albastrul murdar
Al Mării Caraibelor,
Realitate de un minut,
Poate de o clipă...

Urma albă lăsată
De avionul muşcând

Marginea cerului,

Realitate de zece minute,
Poate unul, două în plus...

Urma albă lăsată
De trecerea omului
Pe covorul incolor al vieţii,
Realitate de milisecunde
În contractul parafat
Cu veşnicia.


Perpetua căutare

E un labirint ce nu se lasă
Dezlegat de inimi pământene
Rătăcitoare-n drumul către casă,
Pierdute-n jungle-agonizând alene,

Corabia-ncrustată în cuvinte
E-n larg şi pare că un ţărm nu are
Ci doar catarg spre-aducere aminte
Că steaua ei va asfinţi în mare,

Tăcute drumuri împistrind pământul
Dau semne  c-am creat un univers
Ce îl străbate peste tot cuvântul
Foşnind în cântec, adiind în vers.


Peisaj în parc

Pe aleea din parc
Bătrâna îşi împinge cu sârg căruciurul,
Mulţumind lui Dumnezeu
Că a  mai făcut câţiva paşi...
În boxa de spital i s-a spus,
Mişcare, cât mai multă mişcare,
Sprea nu rămâne
Scaunului cu rotile roabă.
Dar bătrâna nu era acolo,
Coborâse-napoi la altarul
Unde în rochia albă
A primit cea de a şaptea taină
A cununiei.
Împingând căruciorul
Pe aleile parcului,
Din când în când
Bătrâna ridică ochii spre cer,
De unde mirele
Îi zâmbeşte ghiduş.

                                  DRAGOMIR IGNAT

In memoriam. Dacă trăia DRAGOMIR IGNAT, azi ar fi cântat FEMEIA...

 

                                                     Adă Dragomire, taragoata!

 Ne sorbeam cafeaua la Academie, (OJT), pe terasă. (Aici aş putea introduce câteva fraze despre natură, femei, politică. No fac. Spaţiul e prea puţin). Nicu Remeţeanu, Valer Turcu Iorga, Gigi Fărcaşiu, Sandu Peterliceanu... Dezbaterea era în toi. Să nu uit, aici nu se poartă discuţii. Aici se dezbate. Şi noi o făceam cu ardoare. Totul ar fi prins curs molcom ca Săsarul, dacă dinspre Casa de Cultură nu şi-ar fi târât umbra peste masa noastră un tânăr subţire, înalt ca jordia de alun, care a atras atenţia unuia dintre noi şi care a sărit de la masă ca împins de un rugău ca să-l ajungă.

- Vasilică...! Vasilică... N-aş fi zăbovit la astfel de scene, dar faţa tânărului întoarsă spre profesorul Dragomir Ignat m-a uluit, mi-a rămas expusă în suflet ca un tablou care te fascinează, care-ţi marchează viaţa. Se bucura. Tânărul era fericit că întâlneşte pe cineva drag. Cine era tânărul? – aţi putea întreba. Precis nu aş putea să vă răspund. Ştiu însă că era copilul unuia dintre noi, de aici de la noi. Nici satul nu-l ştiu exact. Hoteni? Breb? Dealu Corbului? Cufoaia? Onceşti? Sigur era de aici dintr-un sat de al nostru. A urmat un dialog care m-a marcat. O discuţie între un Profesor, vedeţi majuscula şi un elev. Uluitor.

- Mă Văsălică, de ce nu eşti tu prunc de omenie? Pe faţa tânărului începea să curgă tristeţea. Iar s-o plâns diriginta de tine. De ce nu te poţi astâmpăra? Domn profesor... m-aţi spus la tătucu? Acum faţa lui Dragomir Ignat se posomora. Nu te-am spus încă. N-am vrut să-l supăr. Ştii cât îi e de greu să-i ţină pe fraţii tăi la şcoală. Îi şi bolnav. Tânărului îi curgeau lacrimile pe obraz. Erau lacrimi care brăzdau obrazul şi inima.

- Nu plânge, Văsălică, nu plânge. Nu te-oi spune, da fă-te prunc de omenie.

Discuţia a continuat minute în şir. Ca între tată şi fiu. Profesor adevărat şi un elev bun în inima lui, dar neastâmpărat, clocotitor. Am mai auzit finalul.

- Văsălică, să-ţi dau nişte bani, să ai şi tu un leu în buzunar. Nu, nu domn profesor. Am, am... Ştiu că ai, da mai ia câţiva...

Tânărul s-a dus cu inima limpezită. Dacă şi domn profesor Dragomir mi-o spus să mă îndrept, îi musai să mă îndrept. Bine că nu m-o spus la tătucu, că are el bugăte pe cap.

 - Cine-i pruncul, l-am întrebat pe profesor?

- Mă, Vasile, pruncul acesta e cel mai mare talent la vioară pe care l-am întâlnit în viaţa mea.

Atunci, în cele câteva minute de „tras cu urechea” am avut răspunsul la întrebarea: Cum trebuie să fie profesorul? Şi vă spun şi dumneavoastră. Ca Dragomir Ignat. Dacă l-aş fi auzit pe oricare profesor din această lume vorbind cu fiul meu cum a vorbit Dragomir Ignat cu cel despre care am scris azi, l-aş fi iubit toată viaţa. Câtă frumuseţe, câtă căldură, câtă aplecare spre semeni. Azi vi l-am prezentat pe prietenul meu Dragomir Ignat ca profesor. Personalitatea lui, însă, e cu mult mai fără de margini. Dar prietenul nostru nu e numai profesor. Despre celelalte calităţi să nu uităm vorba plină de miez a lui Dragomir: „Viaţa e scurtă. Dacă n-o putem lungi, măcar s-o facem lată”. Aşa-i Ignate, adă taragoata, să o lăţim până sub barba unui lămpaş nestăciunat cu care aduceam noi mai an vinul din beciul cu boltă clădit de un meşter sas din Miercurea Sibiului. În rest...?! Ei, asta-i. De generoşi ce suntem după o anumită vârstă, nu mai stăm după rest!

Vasile Morar 

Fotografia zilei - Regretaţii scriitori Dragomir Ignat şi Ion P. Pop la o şedinţă de cenaclu băimărean

 

IN MEMORIAM – DRAGOMIR IGNAT

(30 ianuarie 1947 – septembrie 2019)

           

(Spicuiri)

            ,,Pe cât de falnic își poartă statura-i înaltă, în școli, redacții sau cenacluri, pe atât de discret și modest este DRAGOMIR IGNAT când e vorba de creațiile sale literare. ... DRAGOMIR IGNAT este de meserie profesor de limba și literatura română și, deci, știe ce-nseamnă forța Cuvântului, mai ales când îl și imortalizezi prin tiparnițe ... și-a adunat creațiile sale mai vechi și mai noi și le risipește cu drag tuturor, printr-o carte cu titlul <<RISIPIRI>>. Ne-am fi așteptat ca poetul care în viața de zi cu zi este un bonom, un hâtru, cu un ales simț al umorului, să-și reflecte personalitatea și în versuri ironice, iconoclaste, cum este la modă la mulți literați ai literaturii actuale. Nu este așa: prin majoritatea versurilor trece vântul cald al tandreții, al suavității, al poeziei de tip clasic, atât ca ideatică, cât și ca formă” ... (pag. 5)

-       Spicuiri din Prefața volumului RISIPIRI – prefață numită UN VIKING ÎN POEZIA MARAMUREȘEANĂ –DRAGOMIR IGNAT, semnată de regretatul prof. Ion BURNAR (Ionuʹ Împăratului) ...

POETUL 

Nefiresc de pământește călcând

Cu vara iubirii arama din grâne

Trece printre oameni poetul, când

Mijește a mâine în noi și rămâne

Numai zumzetu pasului umplând

Sufletul nostru cu miresme de pâine.

Nefiresc de pământește, cu inima

Tribut plătind devenirii noastre,

Poetul e lamura patriei, vinul

De lungă viață-n mărgele albastre

Din neam moștenit cu dreptate.

Nefiresc de pământește-mplinind

Cu zborul său veacul, poetul rămâne

Pasărea Flamingo neîncetat căutând

De aur mkierea-n fagure de bine.

(1975)

- din volumul RISIPIRI, Editura Eurotip, Baia Mare, 2007, ISBN 10/973-88154-4-4, pag. 36.

                                    

O DEFINIȚIE A POETULUI

Din plete-i coboară

mărgele precum rășina de brad

neînțelese cimilituri

dintr-o și mai neînțeleasă

tragedie.

Ar fi putut să aibă

paharele mereu cu cidru pline

dar cuvintele-i cad

asemeni unor conuri

de brad.

La întretăieri de drumuri

decibelii nu-l mai ascultă,

condeier demodat

oferind licoarea silabelor sale

în cupe de stârvuri de vită.

(2002)

- din volumul RISIPIRI, Editura Eurotip, Baia Mare, 2007, ISBN 10/973-88154-4-4, pag. 59.

EPILOG

Seîntâmpla prin luna lui Răpciune,

Pășeam tăcuți, nimic având a spune,

Cădea un soare roșu peste noi

Și miroseam a vechi tristeți, apoi

Cărarea se-mpărțea spre asfințit,

În două ca-ntr-un fim nedeslușit.

În cumpănă stătum când ne-am oprit,

O vom lua spre apus ori răsărit?

E cumpăna mai grea decât se pare

Și nu găsim a tainei dezlegare,

Privesc, privesc cu ochii în pământ

Și nu mai știu de suntem ori de sunt.

.................................................................

Și nu mai știu de suntem ... ori de sunt?!

(2006)

- din volumul RISIPIRI, Editura Eurotip, Baia Mare, 2007, ISBN 10/973-88154-4-4, pag. 64.

DRUM LIN – POET AL RISIPIRILOR DE SENTIMENTE, CU O PRIVIRE DE PROMOROACĂ ... DRUM LIN!

Vasile BELE – Chiuzbaia 2020

IN MEMORIAM - Dragomir IGNAT

IN MEMORIAM -- DRAGOMIR IGNAT

A trecut la cele veşnice poetul şi profesorul de limba română Dragomir Ignat din Chechiş, Maramureş. Sufletist, om de mare valoare spirituală, domnul inspector şcolar Ignat a deschis porţi şi a clădit punţi între oameni. Emisiunile dumnealui de la la TL Plus erau adevărate lecţii de educaţie civică. Şi-a crescut cei doi copii în credinţa adevărată devenind la rândul lor oameni de seamă ai Băii Mari sau a continentului american. Personal, l-am iubit şi stimat atât pentru poezia lui cât şi pentru pedagogul desâvârşit ce era!
Dumnezeu să vă dea odihna veşnică! 

                                                                                           Gelu Dragoş

Note de lectură

BIBLIORAFTUL CU SENTIMENTE

Versuri de DRAGOMIR IGNAT

Poeziile- în general, răspund nevoii de propria cunoaștere și  a realității din jurul scriitorului; astfel poetul scrie ceea ce simte, meditează și trăiește, așternând în versuri originale aceste simțăminte; în unele poezii străbate cu putere tristețea  vieții, alteori cotidianul, dar și iubirea față de aproapele și față de țară.

Viața omului ar deveni mult mai ușoară dacă s-ar manifesta uniform, dar ea este mereu aceeași și mereu alta. Într-o lume sfâșiată de numeroase confruntări- atenția autorului se îndreaptă spre realitatea imediată, spre marile întrebări existențiale dar și spre manifestarea sentimentului iubirii.

Poetul se resemnează în fața timpului nemilos care cerne totul în calea lui: „Trudesc pe vers de câteva decenii, /Am prins și lin tăpșan, am prins și spini,/ Pentru acei ce-mi inventează vini,/ Zic, las pe alții să ajungă genii.” Poezia „Resemnare”.

Chipul României răstignit în istorie ca un Christ mai mic cere „Curcubeul Învierii” ca un rezultat al credinței manifestate de către poporul român  de-a lungul istoriei: Ai cam îmbătrânit/ Românie/ Chipul tău răstignit/ În istorie…/ E așa/ Un fel de Christ…Poezia „Țara mea”.

Trecerea inexorabilă a timpului face măsurătoarea imposibilă: ca și Pământul, păpădia sau floarea soarelui și noi oamenii ne încadrăm și ne rotim într-un univers cu vise mărețe în drumul nostru spre veșnicie: „Ne mai rotim o dată pe sub soare/ Ca globurile mici de păpădie/ Și visul vine ca să ne măsoare/ Momentul trecerii în veșnicie. ”Poezia Măsurătoare imposibilă”.

Poezia „Moartea veselă” este dedicată profesorului Gheorghe Chivu-fost profesor de desen la Liceul Pedagogic din orașul Sighet și poet reprezentativ al nordului transilvan; acest mare om al școlii avea un caracter deosebit în a menține-n clasa de elevi un climat de destindere și colaborare afectivă  la fiecare oră de desen, de aceea a rămas „un zeu solar” pentru cei ce l-au cunoscut- printre care am avut onoarea să mă număr și eu ca elevă: „Peste năsălie stăteam aplecați,/ Simțindu-ne de el mereu aproape,/ Cadavrul ne privea cu ochii mirați/ Și ne făcea ghiduș din pleoape…Regia pregătită e spre toate/..Între olimpuri, zeități, țărână, /Clepsidra se întreabă și socoate, Poate omul zeu solar să rămână?”

Timpul prezent nu poate explica ce va fi în viitor deoarece nu are un reper strălucitor și luminos„ într-un secol îngropat în zăpezi” unde sufletul omului zace și e rece precum un„ fluture răstignit în anotimpul hibernal. „Sufletul meu,/Fluture răstignit/ În anotimp/ Hibernal…Imposibilă întâlnirea/ Dintre a fost/ Și va fi/ Într-un secol/ Îngropat în zăpezi. Poezia „Stare hibernală”.

Deoarece pe pământ se perindă toate evenimentele destinului uman, iubirea dăinuie undeva acolo sus chiar după moarte: „Azi o zi,/ Mâine o zi,/ Până când moartea/ Va acoperi/ Ca o plapumă neagră/ Cotidienele noastre/ Mizerii./ După ora închiderii/ Rămâne doar/ Iubirea. Poezia „Atac sentimental”.

Poezia „Ziua copilului” în loc să fie o poezie veselă precum sunt majoritatea copiilor- transmite o tristețe incomensurabilă;  cele sugerate ne duc cu gândul  la soarta copiilor fără de prihană „dăruiți cerului hrană”-fără de mamă care sunt sortiți „destinelor moarte” așa cum doresc unii politicieni de astăzi ai țării noastre care încurajează avortul: „Pe deasupra norilor/ Plânge mama pruncilor/ Părăsiți fără de vreme/ Toți în scutec de blesteme…Roata lumii o întorc/ Pruncii fără de noroc/ Pruncii fără de prihană/ Dăruiți cerului hrană.”

Urmându-și visul metaforic, scriitorul Dragomir Ignat pendulează prin cuvinte între cer și pământ, ceresc și teluric folosind cuvinte alese cu o muzicalitate potrivită anume care să exprime legătura cerului „de aur” cu pământul grosier. „Lumi străfulgerate/ de necuprindere,/ cuvintele,  între ceresc și teluric. / Imaginea numelui,/ cometă cu coadă/ de aur,/ urmându-și calea/ pe potecile/ visului meu. ”Poezia „Univers fonic”.

Imagini apocaliptice coborâte pe pământ „cu gust de smoală au noaptea cuvintele mele”…„pucioasa acoperă dogorind sufletul”-astfel poetul renunță la vorbe meșteșugite întâmpinând și dorindu-și întunericul veșnic- „Pentru visele mele început-a exodul/ Chipul lui  Christ  poartă satârul călăului/ Când mă îndeamnă spre a încerca eșafodul.” Poezia „Noaptea cuvintelor”.

Închei printr-un citat celebru din Lev Tolstoi despre prezent: „Prezentul este acel moment din afara timpului care unește trecutul cu viitorul. În acest prezent pot face apel la conștiință ca momentul să devină real. Trecutul și viitorul sunt însă iluzii.”

OLIMPIA MUREȘAN, L.S.R.-Filiala Maramureș, A.S.-Baia Mare

            

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

                                    Pravila, Munca și... Datoria de Țară

               1.  „Căci astfel e pravila, / Unui om pe care vrei să-l neantizezi / Fără a-l ucide, / IA-I CÂNTECUL, RELIGIA ȘI LIMBA- / ȘI FĂ-L SĂ-ȘI UITE ISTORIA, / Atunci legumă e, / Precum s-a văzul.”...„Vârcolacii lumii încă mai există, / Rod osia lumii până hăt departe/ Unde s-a pus piatra grea de temelie, / Subminând cetatea pentru veșnicie.”... „Of, cât de grea e desaga / Ce-o purtăm în spinare / Cu neîmpliniri încărcată.”...„Nu-mi mai găsesc liniștea / Nici lacul din care lua / Curcubeul dragostea”    (Hieroglife pe creastă de val).

                        Dragomir Ignat  (1947 -),

 a  absolvit liceul la Baia Mare, Facultatea de Filologie din cadrul Universității Babeș Bolyai-Cluj Napoca; a lucrat în învățământ și în cultură; în paralel a desfășurat de-a lungul a peste patru decenii activitate jurnalistică scriind în presa locală și națională ; este membru U.Z.P. din România ;membru L.S.R. Filiala Maramureș, al Uniunii Epigramiștilor din România, redactor șef al revistei „SPINUL„ din Baia Mare, membru al Cenaclului Scriitorilor din Baia Mare. A publicat volume de versuri: „Risipiri”-2007, „Biblioraftul cu sentimente”-aceeași editură Eurotip Baia Mare; „Privirea de promoroacă”, Editura Dacia Cluj Napoca-2011 și „Hieroglife pe creastă de val”, Ed.Marist. Baia Mare, 2015; în anul 2012 la împlinirea vârstei de 65 de ani Biblioteca Petre Dulfu din Baia Mare i-a editat un documentar biobibliografic aniversar în cadrul colecției „Personalități maramureșene”; este cuprins în mai multe antologii literare locale și naționale.

***

2. . „OAMENII DE ȘTIINȚĂ ȘI CULTURĂ” trebuie să arate popoarelor că ele nu au nici un interes de a se urî și ucide între ele; că interesul cel mare al omenirii e de a munci în mod solidar pentru a pătrunde cât mai adânc, spre a dezrobi jocul forțelor oarbe”.

 Constantin I. Parhon (1874-1969),

mare om de știință, militant democrat român, demnitar comunist, medic endocrinolog și neuropsihiatru, care a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române în perioada 1948-1952. A mai făcut parte dintr-un comitet interimar prezidențial împreună cu scriitorul Mihai Sadoveanu. În anul 1900 a obținut un doctorat în medicină. Stagiul de perfecționare l-a făcut la Munchen-Germania. A fost ales în anul 1928 membru al Academiei Române. În 1946 regele Mihai înființează Institutul de Endocrinologie cu numele lui C.I. Parhon.

***

3. „CONDUCĂTORI  AI ȚĂRII”! - Tragediile și nenorocirile din țară sunt ale acelora care nu-și fac datoria față de țară cu demnitate, fiindcă poporul și-o face întotdeauna”. „Iubirea și înțelegerea poporului este prima contribuție a reușitei voastre în viață care trebuie să fie un serviciu permanent în luminarea și deșteptarea poporului”.

Iuliu Hațieganu (1885- 1959),

medic internist român recunoscut în mod special pentru cercetările făcute în domeniul tuberculozei, profesor universitar. A format la Cluj-Napoca o valoroasă   școală de medicină internă. Astăzi Universitatea de Medicină și Farmacie îi poartă numele. A fost membru ala Academiei Române și fratele politicianului Emil Hațieganu. A fost coleg cu episcopul Iuliu Hossu, ambii excepționali la învățătură. În anul 1910 și-a încheiat studiile  cu un strălucit doctorat și a devenit asistent al prof. Z. Purjesz. Prof. Iuliu Hațiegani a adunat în jurul lui mai mulți specialiști printre care Victor Babeș și Emil Racoviță. În urma Dictatului de la Viena  clinicile clujene s-au mutat la Sibiu. A înființat un parc al tineretului care-i poartă numele, pe o suprafață de 24 de ha., dedicat singurului copil pe care-l avea și care a murit la vârsta de 8 ani.

***

P.S. „Să desăvârşim sfinţenia întru frica lui Dumnezeu curăţindu-ne pe noi înşine de toată răutatea trupului şi a sufletului”   (II Corinteni 7, 1)

„1001 CUGETĂRI” vol. XII,

Prof. Olimpia Mureșan L.S.R.Maramureș,

Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul

Minutul de poezie - Dragomir Ignat

Foto: Anca GOJA

...se intampla la biblioteca - agenda evenimentelor culturale din saptamana 30 octombrie - 4 noiembrie 2017

Oaspetele bibliotecii: Comisar şef de poliţie Liviu Constantin Grozavu, Direcţia Generală Anticorupţie – şef Serviciu Judeţean Anticorupţie Maramureş.

Luni, 30 octombrie

ora 13, Sala de conferinţe

            Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” vă invită la o dublă lansare de carte a jurnalistului şi poetului Dragomir Ignat. Vor fi lansate volumele: “Hieroglife pe creasta de val” - poezie şi „Meridiane neconvenţionale”- interviuri şi reportaje, ambele apărute la editura Marist, Baia Mare.

            Prezintă: Nicolae Scheianu, dr. Nicoară Mihali;

            Moderator: Florin Pop alias Emanuel Luca;

            Sponsor: Florin Teofil Ignat.

ora 15, Salonul Artelor (Cabinetul de medalii)

            Va avea loc vernisajul expoziţiei personale de fotografie Peng Da Li - Taiwan (China), din cadrul Festivalului Fotografiei Chineze din România, ediţia a V-a, organizat de Asociaţia „Euro Foto Art” Oradea, în perioada 26 septembrie – 26 noiembrie 2017. Expoziţia va rămâne la dispoziţia publicului vizitator din Baia Mare, până la data de 14 noiembrie 2017, zilnic între orele 08:00 - 19:00, la care accesul publicului este gratuit.

            Autorul expoziţiei este artistul fotograf de talie mondială, Peng Da Li din Taiwan, care a participat, alături de Ştefan Tóth A.FIAP, la trei tabere de creaţie organizate de Asociaţia Artiştilor Fotografi din China (CPA), în Jiaozuo, Lishui şi Regiunea Tibet.

            Publicul prezent la eveniment va fi salutat de către un reprezentant al Bibliotecii Județene ”Petre Dulfu” din Baia Mare. La  vernisaj vor participa şi artiștii fotografi orădeni Eugen Antal, Gardó Zoltán  și Ştefan Tóth A.FIAP. Expoziţia va fi deschisă oficial de către artistul fotograf Ştefan Tóth A.FIAP care va fi prezent şi în calitate de preşedinte al Asociaţiei „Euro Foto Art” și directorul festivalului. Momentele muzicale vor fi oferite artistul de violă Thurzó Sándor József din Oradea, care va interpreta mai multe piese muzicale ale compozitorilor chinezi.

            Mai multe detalii despre artist găsiţi în comunicatul de presă de mai jos:

                                                     Expoziţia personal  Peng Da Li - Taiwan (China)

Ediția a V-a a Festivalului Fotografiei Chineze în România organizată de Asociația Internațională ”Euro Foto Art” sub patronajul Ambasadei Republicii Populare Chineze în România  oferă oportunitatea de a prezenta în acest an peste 25  de manifestări expoziționale de excepție în capitală și în cele mai mari orașe ale României. Festivalul dedicat Zilei Naționale a Chinei a debutat marți 26 septembrie 2017 la ora 11:00 la Casa Româno - Chineză din capitală.

În acest context în colaborare cu Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu” urmează a fi vernisată o expoziție de artă fotografică deosebită și în Baia Mare.  Autorul expoziţiei este artistul fotograf de talie mondială, Peng Da Li din Taiwan, care a participat, alături de Ştefan Tóth A.FIAP, la trei tabere de creaţie organizate de Asociaţia Artiştilor Fotografi din China (CPA), în Jiaozuo, Lishui şi Regiunea Tibet.

Autorul trăieşte în zona montană Yangminshuan, unde a avut posibilitatea să fotografieze imagini inedite despre păsările din regiune. A realizat o cercetare, pe termen de 14 ani, despre viaţa păsărilor mici, în mediul natural. Astfel, a avut posibilitatea să urmărească creşterea puilor şi munca grea a părinţilor, depusă pentru protejarea  şi hrănirea progeniturilor. Acest studiu l-a determinat să realizeze şi o expoziţie de fotografie. În cele 37 imagini, de format 50 x 60 cm, artistul fotograf Peng Da Li, prezintă publicului vizitator, creşterea a păsărilor, în cadrul lor natural, în condiţii de iluminare naturală, fără să folosească o altă sursă de lumină, cum ar fi fulgerul electronic (blitz). Autorul expoziţiei susţine faptul că, prin imaginile sale, a intenţionat să prezinte publicului vizitator, relaţiile de familie,  cu totul deosebite, ale păsărilor, care ar putea fi un model şi pentru oamenii, care locuiesc închişi în jungla de beton a  oraşelor. Pentru realizarea expoziţiei, a consumat peste 5000 de role de film diapozitiv, tip Kodak 100 profesional şi unul din cele mai bune aparate de fotografiat analog din lume. Imaginile diapozitive, au fot transpuse pe o hârtie fotografică specială (cibachrom), care a permis copierea unei imagini, pe un suport pozitiv. Pe lângă mesajul artistic a exponatelor, publicul vizitator va avea posibilitatea să admire fotografii realizate, la un nivel profesional de excepţie. Premiera acestei expoziţii, a avut loc imediat după finalizarea proiectului, la Galeria Foto Art, de pe strada Moscovei nr. 3, apoi a devenind itinerantă, fiind prezentate în mai Galerii de artă ale Europei.

Vernisajul expoziţiei va avea loc în cadrul festivității de închidere a ediției a V-a a Festivalului Fotografiei Chineze în România luni, 30 octombrie 2017, la ora 14,00, la care  organizatorii îi invită să participe pe iubitorii de artă fotografică, împreună cu membrii lor de familie. Publicul prezent la eveniment va fi salutat de către un reprezentant al Bibliotecii Județene ”Petre Dulfu” din Baia Mare. La  vernisaj vor participa şi artiștii fotografi orădeni Eugen Antal, Gardó Zoltán  și Ştefan Tóth A.FIAP. Expoziţia va fi deschisă oficial de către artistul fotograf Ştefan Tóth A.FIAP care va fi prezent şi în calitate de preşedinte al Asociaţiei ”Euro Foto Art” și directorul festivalului. Momentele muzicale vor fi oferite artistul de violă Thurzó Sándor József din Oradea, care va interpreta mai multe piese muzicale ale compozitorilor chinezi.

 Notă. Noua expoziţie organizată sub patronajul Primăriei Municipiului Baia Mare  va rămâne la dispoziţia publicului vizitator până la data de 14 noiembrie 2017, în zilnic între orele 08:00 - 19:00, la care accesul publicului este gratuit.

 Asociaţia “Euro Foto Art” 

Ştefan Selek
bibliotecar
Biblioteca Judeteana "Petre Dulfu" Baia Mare
Email: pr.bibliotecamm@gmail.com

 

Lumea Poeziilor - Dragomir IGNAT

Fotografia zilei - Manifestări literare la Biblioteca Judeţeană "Petre Dulfu" Baia Mare

EDITORIAL. DRAGOMIR IGNAT

„IZVOARELE CODRENE” SE REVARSĂ ANIVERSAR

În luna mai a anului 2010, gruparea culturală „Izvoare Codrene” iniţiată prin strădania poetului Vasile Dan Marchiş împreună cu un grup de intelectuali din zonă, în Asuaj, scotea primul număr al revistei cu acelaşi nume. Mulţi sceptici opinau că publicaţia va sucomba după una, cel mult două apariţii, din lipsă de fonduri financiare în primul rând, iar apoi din lipsa condeielor care să ţină în viaţă o asemenea alcătuire.Dar realitatea a vrut şi a reuşit să fie altfel. Revista a apărut an de an şi a polarizat oameni de cultură şi artă nu numai din părţile locului, ci şi din întreg judeţul şi din ţară. De la bun început, revista s-a numit ...„ de cultură, literatură, artă, etnologie, religie, istorie şi cu substrat tradiţional”. Aşadar ajunsă acum la numărul 15 aniversar ,această revistă cu un spectru foarte larg de domenii, în care viaţa zonei să fie reflectată fie din perspectiva prezentului, fie din cea a istoriei ori tradiţiilor locale şi regionale. Nu-i mai puţin adevărat că membrii grupării au găsit înţelegerea cuvenită în demersul lor cultural şi din partea autorităţilor locale, primari, consilieri, parlamentari, oameni de afaceri care de-a lungul vremii au sponsorizat sau chiar au tipărit pe speze proprii numere ale revistei. Şi cum fiecare loc de pe pământ are atâta viaţă câtă i-o dau oamenii, zona Codrului vine după o nejustificat de lungă stare de espectativă şi tăcere, să arate lumii că oamenii de aici nu sunt cu nimic mai prejos decât alţii, fie trăitori în metropole sau oraşe, fie la ţară.

De coordonarea apariţiilor revistei s-au ocupat mai mulţi condeieri din zonă, iar conţinuturile pe domenii le-au asigurat specialiştii, aşa încât şi calitatea grafică şi cea a materialelor au fost mereu la înălţimea exigenţelor ce le reclamă cuvântul tipărit. Dacă de primele numere s-au ocupat în special Vasile Dan Marchiş, Gelu Dragoş, Gelu Dragoş junior, Emil Domuţa ş.a. de cele mai recente s+a ocupat acelaşi Vasile Dan Marchiş, avându-i alături pe Milian Oros şi Mircea Pauşeniuc. Între redactori şi colaboratori se numără preoţii Mihai Ghiţ şi Radu Botiş, scriitorul şi folcloristul Vasile Bele, gruparea băimăreană a membrilor „Ligii Scriitorilor”, venerabilul dascăl fărcăşan Viorel Pop, Maria Stegeran, primarul, poetul şi filosoful Ioan Călăuz, poeţii Vasile Morar,Anghel Pop, Nicolae Scheianu, Dumitru Fânăţean, Ioan Romeo Roşiianu, Ioan Georgescu, Dragomir Ignat, Aurelia Oancă, Mihai Ganea, criticul şi eseistul Virginia Paraschiv ş.a. Cum editorialul de faţă nu-şi propune şi o analiză critică a conţinuturilor revistei, încheiem cu observaţia că dintr-un bulgăre mic de zăpadă lirică şi estetică s-a ajuns astăzi la avalanşa culturală scrisă, atât de necesară într-o lume a virtualului, în care tineretul amăgit de iluzia că socializează, dimpotrivă, se izolează pierzând zi de zi şi ceas de ceas contactul cu realitatea adevărată. Care vor fi consecinţele nu vrem să anticipăm. Oricum, nu din cele mai bune! De aceea, urăm revistei „Izvoare Codrene” viaţă lungă şi bogată, pentru că s-a născut deopotrivă din necesităţi locale şi entuziasm spre a bucura minţile şi sufletele noastre!

Recenzie la volumul de poeme "Hieroglife pe creastă de val" de Dragomir Ignat

                     Mi-a atras atenția dintr-un început titlul volumului celor șaizeci de poezii „HIEROGLIFE  PE CREASTĂ DE VAL”-volum apărut la editura Marist-Baia Mare 2015-titlu pe care am încercat să mi-l explic, bineînțeles după lecturarea la prima vedere a poeziilor.Astfel am împărțit mesajul titlului ales de scriitor în trei părți.: „ Hieroglifele”     fiind   subiectul  comunicării reprezintă idealul spre care tinde orice autor „creasta de val” fiind „locația”sugerează mișcarea și transformarea având și ea urcuș și coborâș.

                 Grafica e un haos modern fiind realizată de Ioan Marchiș dintr-un bazar de linii și forme sugestive pentru ilustrarea ideii de legătură dintre cer și pământ.„Când surâde autorul”-cuvânt înainte scris de Emanuel Luca e-o metaforă.

                 Ce e cuvântul?

                 E elemental primordial, e-nceputul începutului, e totul din nimic, e la Dumnezeu-prin care toate s-au făcut! Cu acest material„cuvântul”lucrează poetul.

                 Voi încerca o analiză a unor  cuvinte cuprinse în poeziile din acest volum SUB ASPECTUL  LUMINII  SAU  UMBRELOR  PE  CARE  ÎL  SUGEREAZĂ  ELE.Voi alege cuvintele care-l definesc ca și poet pe Dragomir Ignat -le voi analiza pe unele atât separate, ,cât și încadrate în context –căci altfel n-ar transmite ideile autorului

                  .Unde e lumină e și umbra, umbra-l însoțește pe om pretutindeni, fiind o parte a lui, istoria-I venerează pe cei ce-au câștigat lupta, deși uneori nu ei sunt  eroii, au ieșit victorioși printr-o întâmplare favorabilă, șiretlic etc. Memoria colectivă-I venerează-n umbră pe eroii necunoscuți,  ascunși ai neamului-știut fiind că adevărul iese la suprafață ca untdelemnul.Umbra va birui doar partea întunecată a existenței, ea conține multe adevăruri ascunse:

                          „ Ci noi visăm

                            Numai ideea de pasăre,

                            Numai ideea de zbor,

                            Numai străfulgerarea clipei

                            Când soarele ucide umbra,

                             Iar umbra nu poate muri

                             Fără pasăre.”

                Cuvintele din partea dreaptă a valului sunt: SPERANȚA, CREDINȚA, ȚARA  ȘI POPORUL.

                 Vrând să-și înscrie numele în cartea vieții, autorul urcă scara de la pământ la cer cu un simț al credinței dobândit din strămoși, ajuns la maturitatea înțelegerii față de„EU” și față de semeni.

                  Astfel poezia de început a volumului„Secretul scării” pare a fi o profesiune de credință a scriitorului, Badea Iftene încearcă să urce scara spre lună, s-o dea lumii curată, urcând mereu s-a despărțit de viața deșartă,  depune-precum poetul un mare efort în drumul lui pe fușteii scării, nu se teme de eșec,  deși s-ar putea ca-n urma efortului său să eșueze.                  „Drumul e lung/Fușteii sunt mulți,

                          „   Drumul însă trebuie urcat /

                             Dacă el e alesul/

                             Să dea lumii luna curată./”

                             Și va spăla blidul,/

                             Chiar dacă apoi/

                             Nu va pune nimic în el./”

E răbdarea omului hotărât a spune ce are pe suflet.

                 Astfel apar cuvinte cheie reprezentante ale PĂRȚII DREPTE DIN CREASTA VALULUI: mal, scrib, sămânță, lac, cetate, vise,  pământ, bibliotecă, apă,  istoria, carte, călător, apă, vise, cetate,  corabie, cale etc.

                  Călător prin lume autorul îndeamnă cititorii să-l înțeleagă:    

                               „De vrei să deslușești/Un fir din/Brâul tainei mele/

                                        Reazămă-ți fruntea/De umbra valului/

                                           Și tâmpla/De urma pasului meu/

                                               Și astfel/Liberă-ți va fi/Calea pe care/

                                                      Vrei și tu să pornești.”

                  Forma în care sunt expuse ideile e rezultatul unei trăiri deoarece poetul se zbate să găsească un sens în vârtejul haotic al lumii ce-l înconjoară. Se creează o armonie formală atunci cănd se găsește „cuvântul ce exprimă adevărul” Interiorul gândirii poetului prezintă o continua fluctuație, iar un singur fragment ne poate arăta sensul întregului. Rostul limbajului poetic este de a trezi în cititor anumite imagini care să-l ducă atât spre înțelegerea ideilor scriitorului cât și spre ințelegerea ideilor sale ca persoană de sine stătătoare, în ultimă instanță la revelarea „EULUI”  propriu.”

               Este un moment în care trebuie să te faci auzit, să spui ce ai în suflet prin poezie ; în acest volum s-a căutat lumina și umbra din cuvinte spre a transmite un mesaj: e o lume-n care„copii peregrini” pleacă  din  verdele  naturii spre grota cu lilieci, haos și-ntunetic  ca      la- nceputuri, străfulgerări de lumină, evoluție și involuție-n rânduiala lumii acesteia. Se caută adevărul din adâncul istoriei, dar și clipa prezentă; autorul asemeni eroului badea Iftene  urcă treaptă cu treaptă scara desăvârșirii ideii; se adăpostește -n lumi de vis și speranțe la sânul credinței strămoșești-poetul devine-căutător de pietre în afund:

                                 „ O roată se va frânge adânc în prund

                                  Și din caleașcă vom cădea pe rând

                                  Căutători de pietre în afund

                                  Murind cu visul perlelor în gând.”

                 POETUL UMBREI ASCUNSE-dătătoare de viață, scoate din adâncul conștiinței cuvinte potrivite , ridicăndu-le pe val și dându-le un sens : uneori cuvântul e otravă, alteori e plin de miere, lumea e lumină și întuneric.Scriitorul se spovedește –n  fața istoriei; consideră un act de eroism scoaterea la lumină a adevărului din cuvinte.

                  Scriitorul-poet culege cuvintele din subsolul existenței, le ridică, le dă valoare, în căutarea permanentă a cuvântului ce exprimă adevărul-e un circuit al cuvintelor care urcă și coboară- precum apa în natură ce se preface din aburi în lichid și invers.

                   Poetul se găsește într-o stare de miracol așteptând întâlnirea cu „eul” său:

                                  „ Va fi o întâlnire

                                     Cu mine întâi,

                                       Apoi cu ceilalți.

                                         Și cu Dumnezeu

                                            Dacă va fi posibil.”

Zbuciumul din sufletul poetului și visul său ce caută perlele în gând,pietre în afund:

                                      „ Nu-mi mai găsesc liniștea

                                       Nici lacul din care lua

                                       Curcubeul dragostea. ”

                  Strop de apă efemer,  scriitorul încearcă să se definească : cuvinte ce vor să cadă pe un sol fertil -uneori date uitării , alteori duse-n largul zării,  apa ce inundă emisferele, eul ce se-nalță spre lumină:

                                      „Mă reazem de iluzii

                                       Și e răsturnată

                                       Clepsidra trecerii timpului

                                       În care eul se înalță

                                       Prin fanta irizată de lumină

                                       Precum stropul de ploaie

                                       Menit să cadă

                                       Pe un sol fertil.”.

                      MOTIVUL UMBREI e mereu present, poetul ar vrea ca poporul român să nu rămână-n umbra celorlalte popoare. Dar ce să facem dacă noi nu avem în prezent un„Napoleon ”care să ne scoată din anonimat și să ne ducă spre victorie?

Suntem un popor de Cezari:

                                        „ Locuim, păcat,

                                          În maghernițe

                                          Unde viitorii Cezari uneltesc

                                          Decapiterea Cezarului,

                                          Neluând seama

                                          Că în alt creuzet,Alți Cezari

                                         Le pregătesc Decapitarea,

                                       

                                          Pentru că suntem

                                          Un popor de Cezari.”

Peisaj posibil dezolant:

                                   „„  Of, cât de grea e desaga

                                      Ce-o purtăm în spinare

                                      Cu neîmpliniri încărcată.”

„Prezicere sumbră ce sperăm să nu se împlinească:

                             Vârcolacii lumii încă mai există,

                              Rod osia lumii până hăt departe

                              Unde s-a pus piatra grea de temelie,

                              Submințnd cetatea pentru veșnicie.”

.”

                     Celelante cuvinte din PARTEA  STÂNGĂ  A  CRESTEI  VALULUI  ar fi: ochi de șarpe, Religie Universală, ură, ucigătoare,  neîmplinire, sutaș, decapitare etc.

                      Pe CREASTA DE VAL  s-ar găsi: lumea (în derivă), luna (eternă), joc (copilăria), corabia (tuturor), judecata (de pe urmă), șarpele (primordial), scara spre cer (idealul) nisip (ucis) timp (pervertit) etc. Fiecărei imagini îi este asociat un sens prezentând lupta eternă a contrariilor: bine și rău, lumină și întuneric, adevăr și înșelăciune etc.

                                                              

                     Prin sonoritate și ritm CUVÂNTUL  CAPĂTĂ  ÎNCLINĂRI  MAGICE. În interiorul conștiinței sale poetul e frământat de idei contradictorii iar cuvintele ce ies la suprafață prin versuri se combină cu alte cuvinte alcătuind un izvor nou de înțelesuri (sensuri).

Stropii de apă din val nu au nume-, ci doar un prezent efemer. Acest prezent cu bune și cu rele e surprins de autor. Cuvintele obișnuite enumerate mai sus nu rămân în poezie simple cuvinte din vocabular, -ele primesc din context forța lirică de a transmite un mesaj: e un foc în care se topesc cuvintele oglindind o lume întreagă (lumea noastră) cu tainicile ei sensuri.

Scrib al societății actuale-cum însuși se consideră autorul, e atent la „tot ce mișcă-n țara asta”mai ales la istoria cea adevărată; astfel „hieroglifele” sale sunt destăinuiri  preferențiale, alese cuvinte care să exprime un loc și un timp anume.

                          „ Deșert e visul istoricilor

                            De a descifra hieroglife

                            De-o clipă

                            Ivite pe creasta de val,

                            Prin ele tâlcuind universul

                            Redus la monadă.”

Scriitorul e frământat ca și Isac Lazarovici (Ion Pribeagul-cum se mai numea )de mersul inexorabil al omenirii către pieire-lansează un apel pentru țara din care face parte:

                          „ Căci astfel e pravila,

                           Unui om pe care vrei să-l neantizezi

                           Fără a-l ucide,

                           Ia-i cântecul, religia și limba

                           Și fă-l să-și uite istoria,

                           Atunci legume e,

                           Precum s-a văzut.”

                    Atitudinea scriitorului față de spectacolul lumii nu e una indiferentă, ci de implicare eliberare, echilibru, precum scria Eminescu: „Nu spera și nu ai teamă/Ce e val ca valul trece./„în marea călătorie a vieții cei mai mulți sunt„plevușcă de mal”, ”valul” se înscrie în motivul trecerii iremediabile a timpului.

                   Călător în luntrea vieții pe ape tulburi dar și liniștite care urcă și coboară, nisip în steaua  (lumina din adâncuri)  ce n-a murit încă: eroi necunoscuți -picuri de amintire -puternici ca piatra, zid puternic, datoria poetului în societate,  scară spre cer, apă transformată,  picuri de luciditate, toți o apă și-un pământ,  ce e val ca valul trece : efemer și amintire,  speranța care moare ultima, metaforă permanentă. ACESTA E TABLOUL POEZIEI SALE!

                    Trăind într-o lume a non-valorilor,  aceste„gândiri lirice”aduc un strop de speranță în mintea și inima cititorului.

                     Îi doresc autorului Dragomir IGNAT să aibă și pe viitor putere de muncă creatoare spre bucuria noastră, a tuturor!

Mureșan Olimpia-membră în Liga Scriitorilor Români-Filiala Maramureș