Pe Mihai Ganea l-am cunoscut cu ceva vreme în urmă la o
manifestare culturală care a avut loc la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”
Baia Mare. Era un nonconformist: cu picior aşezat peste picior şi o cutie de „Pepsi
Cola” în mână, ba mai mult şi o bentiţă pe cap gen Nistor de la Savoy, m-am
gândit că omul acesta are ceva probleme. După ce l-am cunoscut mai bine, mi-am
dat seama că este o enciclopedie a literaturii române şi universale dar şi al
medicinei şi că a avut probleme majore de-a lungul existenţei Domniei sale. Se
pare că încă le mai are. Acum în 2014! Personal, trebuie să-i mulţumesc public
pentru faptul că am tipărit „Instantanee maramureşene” la editura dânsului din
Tecuci, altfel materialul zăcea şi acum într-un sertar. Scriitorul, care s-a
născut în 4 august 1940 într-un cartier al Băii Mari, împlineşte azi 74 de ani.
Cei 74 de ani nu-i arată, dar numai sufletul lui şi consoarta Virginia
Paraschiv ştiu cum este cu adevărat! A înfiinţat filiala Ligii Scriitorilor din
România la Baia Mare şi a dorit să facă schimbări (pozitive) în cultura
Nordului Literar dar s-a izbit de nişte piedici mai mari ca cele staliniste,
după spusele dânsului, dar nu se lasă. Ăsta este doctorul chirurg Mihai Ganea,
nu se lasă până nu stârpeşte răul din rădăcină! Noi îi dorim multă sănătate lui
„Iagan Ameih”, fericire alături de cei dragi şi pentru a-l descoperi cât de
puţin vă las cu Aniversatul dr. Mihai Ganea într-un dialog realizat de redacţia
ziarului naţional „Atac”:
„Comunismul a fost
comparat cu multe altele, însă niciodată cu SIDA sau hepatita.
Veţi întreba care este legătura?! Ei bine, doctorul Mihai
Ganea a găsit punctele comune ale regimului bolşevic cu cele ale viruşilor aşa
zişi „şmecheri", ce îşi transmit singuri informaţia genetică, prin ARN,
către ADN-ul gazdei. Într-un cuvânt, ca să nu ne pierdem în ştiinţă, în opinia
lui Mihai Ganea, comunismul românesc este ca o maladie ce nu poate fi vindecată
nici după mai bine de 20 de ani de la Revoluţie.
Nu ştiu câţi dinte noi ne mai aducem aminte de perioada
comunistă. Unii am fost prea mici, iar alţii am încuiat aceste amintiri urâte
într-un sertar ascuns al minţii pentru a le da uitării. Vă vine să credeţi sau
nu, sunt şi alţii care se gândesc cu melancolie la zilele în care stăteau
ceasuri întregi la rând pentru o bucată de pâine şi erau mereu „pe fază"
să nu supere puterea nici măcar cu gândul. În romanul „Loli", Mihai Ganea
ne prezintă comunismul exact aşa cum a fost el, cu date şi fapte veridice, cu
personaje reale ce au terorizat şi chinuit oamenii de rând, oamenii culţi şi pe
cei care aveau alte convingeri decât cele impuse de doctrinele vremii.
„Loli" şi-a câştigat partizani peste graniţele ţării, deşi, printre
literaţii maramureşeni, romanul nu a lăsat o impresie prea bună.
Unul dintre părinţii patronatelor din România, doctor în
ştiinţe, lector universitar, Mihai Ganea are un curriculum vitae impresionant.
Ne oprim azi la scriitorul Mihai Ganea. Are 71 de ani, însă atunci când
povesteşte despre operele lui, parcă este un copil înainte de prima zi de
şcoală, încercat de emoţii şi plin de entuziasm. Clopoţelul este înlocuit de
butonul reportofonului, banca- de o masă dintr-un restaurant, iar învăţătoarea
- de o jurnalistă. Însă, acea sclipire din ochi nu poate fi înlocuită de nimic.
Ştia că va fi chirurg încă de la grădiniţă, dar de scris, scrie de când se
ştie. Mai exact de la vârsta de patru ani şi jumătate. Lucrările au început
să-i fie publicate la 7 ani, când un poem i-a apărut în „Scânteia
Pionerului". „Că mă voi face doctor, ştiam de la grădiniţă. Locuiam, cu
Viola, mama mea, pe strada Georg Coşbuc. Provenind dintr-o familie modestă,
vroia ca vecinii să crape de ciudă că ea are student la medicină", îşi aminteşte
Ganea. „La sfârşitul studiilor, toţi se luptau pentru un loc cât mai bun. Eu
vroiam să fiu repartizat într-o zonă de care fugeau toţi pentru că ştiam că
oamenii aceia vor avea nevoie de mine. Şi aşa a şi fost!", spune Mihai
Ganea.
„Loli", o muncă
de 20 de ani
„Loli" este o lucrare mare, rezultată după 20 de ani de
muncă. Este un roman verist, cu 1.000 de pagini. Cartea îl are ca personaj
principal pe tatăl scriitorului, căruia i se zicea Loli, un diminutiv de la
„Culae", Nicolae. „Am fost iubit de părinţii mei. Mama a fost din Tăuţii
de Sus, iar tata din Olteniţa. A venit să studieze în Baia Mare, pentru că aici
taxele de şcolarizare erau mai mici. Visul lui a fost să fie funcţionar public,
un vis mare în vremea aceea. Visul i s-a împlnit. În vremea războiului a fost
numit administrator la minele din Roşia Montană", povesteşte scriitorul.
„Tata a iubit clasa muncitorească. Mama lui a fost servitoare la boieri. S-a
făcut comunist. Din păcate, comuniştii i-au făcut zile grele. Loli a fost un nonconformist
şi îşi închipuia altfel acest regim", continuă Mihai Ganea. Astfel a luat
naştere romanul „Loli". Personajele sunt reale, îşi păstreză numele,
prenumele şi funcţiile. După o viaţă zbuciumată, în care avântul de a schimba
lumea îi este tăiat rapid, fără drept de replică, Loli îşi încheie socotelile
cu viaţa. „Romanul se sfârşeşte cu moartea lui Loli, pe care o descriu doar în
prefaţă. Virginia Paraschiv, una dintre cele mai deştepte femei în viaţă din
Europa, a fost marea şansă a lui Loli. Ea l-a scos peste hotare. Prin
intermediul site-ului cititor de proză, cartea a fost printată şi se află în
biblioteca acestuia, din Londra", spune scriitorul.
„Comunismul nostru
este unul periculos"
"Loli" este o carte de breşă între comunismul
rusesc, al lui Alexandr Soljeniţîn şi cel german, al Hertei Müller. Publicat în
trei ediţii, a stârnit tot felul de discuţii, de controverse, de bârfe. „Prima
reacţie a fost a Uniunii Scriitorilor Români. Au spus să ascund repede această
carte care, cu siguranţă, nu îmi va face intrarea în USR", spune Mihai
Ganea. „Loli" însă i-a impresionat foarte mult pe străinii din Statele
Unite ale Americii, din Colorado, Arizona, New York. Romanul a fost apreciat în
câteva reviste de prestigiu, precum „Agero-Sttutgart" din Germania, „Faleze
de piatră" din Anglia, „Pheonix Arizona" din SUA. „Trebuie să reţinem
că acest comunism românesc este cel mai periculos de pe planetă. Poate fi
comparat cu cei doi duşmani ai lumii, care îşi transmit singuri informaţia
genetică, prin ARN, pe care îl transformă în ADN-ul gazdei. Este vorba despre
SIDA şi hepatită, aşa a fost şi comunismul nostru", este de părere
scriitorul. Pentru „Loli", Ganea a câştigat marele premiu pentru proză la
Festivalul Internaţional „Mihai Eminescu", din acest an. Mihai Ganea spune
că nu se va opri aici. Promite ca, nu peste mult timp, să apară „Batalionul de
pedeapsă", o carte asemeni lui „Loli", doar că, de această dată,
subiectul va fi despre Revoluţia din 1989. Aviz celor care se simt cu musca pe
căciulă: Ganea nu a uitat nici de voi!”
N.N. Şi aşa cum a promis, a apărut „Batalionul de
pedeapsă", ba mai mult decât atât a fost premiat la un concurs literar
internaţional de gen.
Concluzia?! Pe dr.
Ganea, poetul, romancierul este bine să-l ai prieten. Asta în cazul în care şi
tu ai conştiinţă! La mulţi ani !
Gelu Dragoş
