Atunci, de-abia atunci
am ajuns
Cu genunchii zdrobiţi,
pantalonii în mână
Aveam părul acela netuns
Poate de-o zi, ori de o săptămână
Nu ştiu, ba ştiu, că mama a intrat
în casă,
Tata, mâhnit mă privea peste mână
Chiar ajunsesem la mine acasă
Poate, de-o zi ori de o săptămână...
Sandu Augustin
BĂBAN
16.03,2012, acasă la Gelu Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu