Tema pe
care am ales-o pentru acest articol priveşte o noţiune care a căzut în
discredit astăzi, mai exact utilitatea sau inutilitatea oferită de educaţie în
contextul societăţii româneşti actuale.
Aparent afirmaţia anterioară ar putea fi foarte uşor
combătută şi criticată deoarece ab initio
este de la sine înţeles că educaţia este un factor inerent şi absolut
necesar în viaţa unui individ. Dar după cum putem constata, spiritul modern
gravitează din păcate în jurul criteriului utilităţii practice, renunţând la
ideea că gradul de civilizaţie a unei societăţi este direct proporţional cu
nivelul de cultură generală a oamenilor care o compun. În numele acestei
utilităţi practice, ori mai bine spus sub schizofrenia culturală a acestei noţiuni
greşit înţelese, România a devenit o ţară care suferă de molima diplomelor.
România suferă de molima diplomelor.
Aptitudini, talent, abilitate, toate acestea sunt foarte bune, dar numai dacă
sunt însoţite de diplome. Iar românii isi scot diplome intr-o nebunie, de parcă
ar pleca la razboi cu ele. Doua masterate, două facultati, cu studenti care
după 3 ani de facultate nici nu stiu locaţia bibliotecii; masterate in management,
căsătorii, slujbe, reputaţii... Admiterea la masterat se face pe baza de proiecte,
de cateva pagini, fara admitere. Totul s-a banalizat...
Se discută despre tezele de doctorat,
multe dintre ele copiate, însă situatia e şi mai gravă la nivel de licenţă, dar nimeni nu recunoaşte aceasta în
mod expres. Mediocritate, amagire cu diplome care nu te duc nicaieri... Admir
aroganţa celor care dupa anii de studii nici nu mai merg să-şi ridice diploma.
Dintr-un stat de tărani România a ajuns o republică a muncitorilor construită
pe anihilarea puţinilor dar valoroşilor intelectuali; iar azi România e o ţară a intelectualilor cu teze de licenţă, dizertatii,
doctorate plagiate. De fapt sa spunem simplu: mediocritate si regres.
Oricine poate intra azi la facultate, taxele de studiu
sunt foarte mici la majoritatea universităţilor particulare, prin urmare orice
absolvent de liceu ce abia a reuşit să treacă banalul examen de bacalaureat,
devine student cu acte în regulă şi în 3 ani, fără a şti ce înseamnă a da un
examen serios, trece fluierând prin facultate, îşi ia diploma şi o flutură cu o
mândrie ostentativă, pretinzând drepturi egale cu un student de la o
universitate de stat.
Practic trăim un paradox: facultăţile particulare ar
trebuie să ofere o pregătire profesională mult mai bună decât cele de stat, dar
totuşi nivelul studenţilor acestora este sub orice critică. A obţine o diplomă
de licenţă a devenit o banalitate. Masteratul a devenit de asemenea ceva banal,
se intră la masterat mai uşor ca la facultate, numai bani să ai.
Numai bani să ai... Diploma e cumpărată, nu câştigată
prin efortul normal de studiu şi cercetare individuală. Absolventul de
facultate devine astfel un fals licenţiat, un slab profesionist care nu face
altceva decât să îngroaşe turma de
mediocrităţi.
Bineînţeles că există excepţii de la acest fapt, dar prea
puţine. Observ de asemenea în rândul „tinerilor intelectuali” o nevoie aproape patologică de a scrie în
blogosferă. Încă de la vârste fragede, dacă îmi este permisă această formulă,
încep să scrie, dar majoritatea o fac foarte prost. Nu este nimic rău în a
scrie, dar înainte de a scrie este necesar să citeşti. Azi în România toată
lumea scrie şi nimeni nu mai citeşte.
Cine are carte are parte?
Înainte de a încerca să oferim un răspuns este interesant
de precizat că această maximă la origine avea o altă semnificaţie,după cum
arată Ioan-Aurel Pop, nu avea nici o
legătură cu şcoala sau avantajele celor şcoliţi, ci se referea la charta (diploma, documentul, cartea de
moşie) a celor care vroiau să aibă de drept pământ. Numai cei cu acest document
de la suveran aveau parte, în faţa legii, de proprietate funciară, baza
prosperităţii medievale.
În accepţiunea majoritară a face facultate e pierdere de
vreme, poţi învăţa cât vrei că oricum ajungi să ai un salariu de mizerie. Să
fie asta realitatea?
Unul din principiile liberalismului este dat de
promovarea oamenilor competenţi în funcţiile cele mai importante. Din nou pomenesc un paradox – comunismul a
împrumutat acest principiu de bun simţ şi a promovat în etapa de apogeu a
acestuia numai oameni valoroşi, şcoliţi. Şi cum se face că în democraţia pe
care o avem azi există mai mulţi incompetenţi decât competenţi? Nu este locul
aici de a face un diagnostic al societăţii româneşti din 2012, dar putem afirma
că tocmai incompetenţa generată de sistemul de învăţământ românesc poate fi una
dintre cauzele majore ale acestei crize profunde.
Nu se investeşte în educaţie. Un şef de promoţie de la o
facultate preferă să lucreze în sectorul privat decât să şcolească, aşa cum
s-ar cuveni, pe studenţii ce vin din spate. În locul lui, în continuarea
raţionamentului anterior, vine altcineva, mai puţin pregătit, deci consecinţele
sunt clare.
Intelectosfera, cum îi spune Adrian Cioroianu, pentru a
descrie mediul intelectualilor, este formată în mare parte din nulităţi
absolute, iar puţinii intelectuali nu sunt ascultaţi de nimeni. E şi perfect
justificat că nu se poate trata cu un prost, iar această chestiune de mistificare şi de naţionalism prost înţeles concentrat în
expresia – românii sunt deştepţi – este o mare falsitate. Din păcate, îmi asum
riscul de a spune în mod expres şi de a fi acuzat de marii patrioţi, precum cei
din Partidul Poporului, căci această formaţiune politică este expresia
concretă, clară, în oglindă, a inculturii, - că românii de azi nu sunt deloc
deştepţi, sunt proşti de dau în gropi, dar atât de aroganţi şi mândri în a
persifla pe cei care fac carte, şi nu-şi cumpăra diplomele precum ei, încât îşi
merită cu adevărat soarta actuală.
Prin urmare, cine are carte, are parte dar sub un imperativ
categoric: să facă carte! Ori românii nu fac carte, ci cum am arătat mai sus,
şi-o cumpără!
Când
clasa politică va înţelege necesitatea investiţiei masive în educaţie, când
profesorii valoroşi vor fi plătiţi bine, atunci se va face şi carte, iar România
va reveni la normalitate şi prosperitate.
Ionuţ BUDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu