IN MEMORIAM -VASILE RADU GHENCEANU

Vasile Radu Ghenceanu (născut la  17 mai 1939 – decedat la 30 octombrie 2006) a fost un scriitor și jurnalist român, membru în Uniunea Scriitorilor din România.
Urmează cursurile şcolii primare în satul natal din localitatea Bobota  un an (1950 – 1951) şi  apoi în satul Zalnoc între (1951 – 1953).
Merge la Şcoala Normală de Învăţători din Oradea (1953 – 1957). La absolvire continuâ studiile la Institutul Pedagogic de 3 ani din Baia Mare (1961 – 1964).
Urmează cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii “Babeş Bolyai” din Cluj Napoca. La terminarea studiilor lucrează ca învăţător în comuna Nuşfalău  şi apoi profesor suplinitor în satul Doh. După ce îşi ia licenţa este numit metodist  la Casa regională a creaţiei populare din Baia Mare (1964 – 1965) iar din 1965 este numit inspector la Comitetul regional de cultură şi artă Maramureş. A lucrat ca redactor la ziarul Pentru socialism din Baia Mare.
Între anii 1968 – 1973 este şeful Comisiei de artă a comitetului judeţean de partid Maramureş.
Între 1974 şi 1978 este director  al Teatrului dramatic din Baia Mare şi profesor la liceele “Gheorghe Şincai” şi “Vasile Lucaciu” tot din Baia Mare.
A fost asistent universitar la  Institutul Pedagogic din Baia Mare.
După 1990 devine redactor, şef de secţie Cultură şi redactor şef adjunct la ziarul Graiul Maramureşului1989 – 2003.
Se retrage la pensie în 2003.
Ghenceanu s-a impus publicului prin activitatea sa de gazetar desfășurată în paginile cotidianului Graiul Maramureșului din Baia Mare.

"Eu nu sunt poetul

Eu sunt doar scribul"

• Cântece pentru inimă tânără, 1967 primul volum de versuri;
• Cartea literelor mari, 1970  - versuri pentru copii
• Ora locală, 1978;
• Paralele și memorie, jurnal, note de călătorie 1992;
• Vindecarea de melancolie, eseuri şi note de călătorie, interviuri, colaje 1996;
• Însemnați de uitare, poeme; 1997;
• Grădinile din fereastră sau călătoria ca stare de spirit, jurnal, Note de drum din Spania, Franţa, Iugoslavia, Grecia, Germania, danemarca, Ungaria, Basarabia - 1998;
• O viață pentru muzică (Convorbiri cu Ion Săcăleanu), 1999;
• Dreptul la singurătate. Scriitor la ziar, eseuri, comentarii, cronici, interviuri, 2001;
• Complexul de egalitate, versuri, 2002;
• Comentarii de sâmbătă, eseuri, interpretări, note. 2004.

         În poemul Motiv, autorul spunea:

 „Mai exist, iată, mai sunt

 Anotimpurile încă

 Mai au nevoie de  mine.”

Cântec la fluier

Daţi-mi un fluier să cânt doar atunci

Când nu pot să duc; un fluier cioplit

Din creanga ruptă de vânt,

Fără de lustru şi fără prihană; un fluier

Răguşit şi bolnav de cântec ca mine.

Ştiu doar cântece lungi în minor

După care pasul devine agale

Şi frunza cea mai de sus se usucă.

Dacă nu, atunci

Daţi-mi măcar un lujer de plop

Să mă pot amăgi în poveste,

În cântecul care ar fi putut

Să se aştearnă ca o moarte pe buze.