Psalmul 50 Fie-ţ milă, Doamne, de mă iartă, Şi pentru a ta ieftinătate Să mă curăţăşti de răutate. Şi mai cu de-adins de rău mă spală Şi mă limpezeşte de greşală. Că eu îm ştiu a mea fărălege Şi răul mieu nainte-mi ce merge. Ţie ţ-am greşitu-ţ, Doamne svinte, De-am făcut răutăţ denainte. Cuvintele tale te-ndireaptă La giudeţ să-nvinci, când vei da plată. Iacă-s zămislit în strâmbătate, Aplecat de maică-mea-n păcate. Ce tu, Doamne, iubeşti dereptatea, De-ţ arăţ pre mine bunătatea, Şi cu taine ce nu să pot spune Mi-ai arătat a ta-nţelepciune. Cu izopul tu mă ocropeşte Şi mă scaldă de mă curăţeşte. Să hiu spălat şi alb ca omeţii, Să mă bucur şi eu cu direpţii De veşti bune şi preacuvioase, Şi să-mi bucuri mişelele oase. Doamne, nu-ţ întoarce svânta faţă De greşele ce-am făcut, cu greaţă, Şi de câte-am lucrat fără lege, Cu milostivirea ta le şterge. Inemă curată tu-m zideşte Şi duh dirept în zgău îm noieşte. Nu mă urni din svânta ta faţă, Şi duhul tău cel svânt ce mă-nvaţă Să nu-l depărtez de cătră mine, Ce să-m dai bucurie cu bine, Cu svânta ta, Doamne, mântuinţă. Şi să-m dai şi duh de biruinţă, Ca să-nvăţ pre cei fără de lege Cătră căile tale s-alerge, Să să-ntoarcă de pre răutate Cătră a ta svântă bunătate. Şi mă scoate, Doamne, de la sânge, Cu mântuinţa ta de mă strânge. Şi cu adevarata ta-mpreună Limba mea să-ş facă voaie bună. Şi buzele mele, Doamne svinte, Să-m deşchiz, şi rostul să te cânte, Să dea veste fără de sâială În tot locul de svânta ta fală. Că de-ai pofti jărtvă, ţ-aş aduce, Că jărtvele de ars nu-ţ par dulce. Lui Dumnezău jărtva ceea place Cu sufletul înfrânt ce s-a face. Inema cea zdrobită şi frântă La Dumnezău nu va fi de smântă. Şi cu a ta, Doamne, bună vrere Sionului să-i faci mângâiere, S-aibă de toate părţile pace, Pănă zidiuri nalte să vor face Pregiur Ierusalim cetate, Să scripască dar şi bunătate. Atunci jărtve direpte ţ-vom face. Colaci şi prinoase, cumu-ţ place, Vin şi pâine, unt şi cu grâu dulce, Şi viţăi pre oltari ţ-vom aduce. Psalmul 99
Strigaţ din toate ţări cătră Domnul,
Ce lăcuiţ pre pământ tot omul.Slujiţ Domnului cu bucurie, Nainte-i să-ntraţ cu mărturie. Să ştiţ de Dumnezău că ni-i Domnul Ce ne-au făcut pre noi, pre tot omul, Că-i suntem ai lui oameni de turmă Şi oiţe de-i paştem pre urmă. Prin porţâle lui să-ntrăm cu rugă, Sama să ne ia Domnul pre strungă. Să-i mulţămim, să-i vestim svânt nume, Că-i bun Domnul şi slăvit în lume. Mila lui în veci este pre ţară Şi-n tot rodul svânta-i adevară. Psalmul 132 Cine face zidi de pace Turnuri de frăţâie, Duce viaţă fără greaţă Ntr-a sa bogăţâie. Că-i mai bună, depreună, Viaţa cea frăţască, Decât armă ce destramă Oaste vitejască. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu