fara tine
pierdut
in disperare
precum corabia-n
furtuna
m-agat
de-o iluzie
precum spinzuratul
de funie
oricit
de departe
as merge
chiar si dincolo
de moarte
port
chipul tau
dulce
in inima
precum apostolul
crucea
fara tine
acest septembrie
nu-i decit
monumentul
tristetii regretelor
fara tine
scheletul zadarniciei
isi dezvaluie
toata hidosenia
din ochii tai
superbii
se scurge
o chemare
mai dulce
si mai trainica
decit
un cintec
de iubire
si mai vesela
si-nsorita
decit
o zi de primavara
trupul tau
vibrind
de dorinta
parca naste
sunete
dintr-o incantatie
divina
cu regrete
de bocet
privesc frunza
vesteda
si-mi regasesc
defuncta
existenta
ca orice
zadarnicie
ce se descompune
fara tine
pierdut
intr-o disperare
ca-ntr-o mare
pipai zarea
si descopar
infricosat
o noua
disperare
mult mai mare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu