Nașterea Domnului – speranță și ideal

                      de  pr. Radu Botiş

            Profețiile Vechiului Testament (Fac.3:15; Num. 24:17; Deut. 18:15; Dan. 9.24-27; Mal.3:1-3) aveau să cunoască împlinirea pe timpul când rege al Iudeii era prigonitorul Irod, iar la Roma domnea Cezarul Augustus (27 î.e.n. – 14 e.n.)                Miracolul nașterii avea să se petreacă într-o peșteră din Betleem, când trimisul cerului coboară de la tronul dumnezeiesc pentru a răscumpăra omenirea întreagă din păcatul neascultării protopărinților noștri Adam și Eva, cu posibilitatea iertării dar și a împăcării cu Atotputernicul Creator. Momentul solemn al Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos avea să primească salutul celor trei magi veniți să aducă Pruncului ceresc daruri alese (aur, smirnă și tămâie) dimpreună cu glasul de bucurie al îngerilor care cântau: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pre pământ pace, între oameni bună voire” (Luca 2:14). An de an, bucuria nașterii Pruncului Hristos readuce acest sfânt mesaj în inimile noastre prin colindele intonate de cele mai mici și mai pure ființe (copiii) și până la oamenii adulți. Această operă de mare preț, păstrată și transmisă din generație în generație – colindele – poartă adevăruri de credință cu referire la evenimentele care s-au petrecut: naștere, Betleem, steaua, magi, etc.                        

 Cuvântul „Crăciun” este înrudit cu termenul latin „creatio” din limba latină cultă. Creștinii au înțeles Crăciunul ca o creație pentru că Nașterea Mântuitorului este unică și nouă prin ea însăși. Pruncul „mititel și înfășat în scutece de bumbăcel” vine de fiecare dată la cumpăna dintre ani apropiindu-ne de raiul ceresc. El se naște pentru fiecare dintre noi în micuța peșteră, spre împăcarea noastră cu Bunul Dumnezeu.   Acest praznic, înconjurat de strălucire, păstrează și astăzi atmosfera solemnă tocmai prin grupurile de colindători cuprinzând toate vârstele și purtând vestea sublimă în fiecare casă. Nașterea Domnului avea să dea nou sens vieții împlinind „legea iubirii” spre mântuirea celui pierdut (Luca 19:10). Prin întruparea Domnului Iisus Hristos prezența Sa rămâne, noi, fiecare devenind frați ai lui întru dreapta credință pe drumul mântuirii.