Editorial - Parlamentarii Maramureşului, mari specialişti în bătutul apei în piuă

Un miner mi-a spus candva, uitandu-se la o combina de abataj, ca are curaj sa urce pe ea si sa taie carbune. „Si asta tot de om e facuta”, a explicat el. Daca m-as intalni acum cu el si mi-ar spune sa ii arat alte lucruri facute de oameni as avea ce sa ii arat. Daca mi-ar cere sa ii arat ceva facut de parlamentarii maramureseni mi-ar fi greu… Tot incerc sa imi aduc aminte ceva facut de deputatii si senatorii maramureseni, pentru cei ce i-au ales.

 Ca daca e sa arat lucrurile facute pentru ei nu as prididi cu enumeratul. Au trecut mandate bune de cand tot aud de Vasile Berci. De deputatul Vasile Berci, sa fim intelesi. In afara de faptul ca el candideaza si e ales nu stiu altceva. Tot la capitolul „multe mandate, mici realizari” pot fi trecuti deputatii Istvan Bonis, Calin Matei si Mircea Man. Bine-nteles ca nu trebuie uitati senatorii Sorin Bota si Liviu Titus Pasca. Am mai spus si altadata ca marele merit al lui Titus Pasca este faptul ca reuseste, la fiecare ciclu de alegeri, sa fie trecut pe lista.

 Nu conteaza cine este presedinte de partid, nu conteaza daca se voteaza pe lista sau, chipurile, uninominal, Liviu Titus Pasca nu trece neobservat. E si greu sa nu il vezi. E mare la stat si mic la sfat, daca ne luam dupa gabarit, cuvantarile lui si dupa rezultatele muncii lui de parlamentar. Florin Tataru e si el printre ceilalti, la numar, cand e de ridicat mana, Ciprian Rogojan bate toba pe-acolo, Cornelia Negrut e… blonda, Gheorghe Simon nu mai face tandem in Consiliul Judetean Maramures cu Anton Rohian, asa ca tace si… nu face.

 Ceva din personalitatea lui Simon are si Mircea Dolha. Nici el nu face dar, spre deosebire de Simon, nici nu tace. Cred ca s-a uitat, cand era mai mic si visa sa fie mare, la emisiunile prezentate de Horia Brenciu. Un lucru am remarcat si eu la Brenciu: nu se opreste din vorbit indiferent de prostiile pe care le insira. Cred ca i s-a spus, cand a intrat in televiziune, ca este un moment penibil cel in care te opresti din vorbit, invitatul tau nu zice nici el nimic si tacerea cuprinde panoul de filmare.

Asa ca, indiferent ce spui, turuie inainte. La urma urmei, lumea va spune ca te-a vazut la televizor si prea putini vor fi cei care isi vor si aminti ce ai spus. Pe principiul asta functioneaza si Mircea Dolha. Dornic sa fie vazut, si-a cumparat pantofi cu inaltator si haine viu colorate, care sa ii reflecte personalitatea. Apoi, si-a dat drumul la gura. A invatat ca e mare diferenta intre declaratiile pe care le facea in calitate de viceprimar sau primar interimar si cele de parlamentar. La adapostul unei imunitati pe care nu am inteles-o niciodata, ataca in stanga si in dreapta. Ma rog, face ce crede ca stie.

Tot de la mineri am invatat un lucru: cand dai in cineva, dă să nu se mai poată ridica de jos, ca daca se ridica si apuca el sa dea nu se stie ce va fi. Dolha nu a lucrat in minerit, nu stie asta… Prea mult am scris despre el si mai sunt si altii ce trebuie bagati in seama. Sunt prea multi cei care se gandesc la parlamentarii nostri si mamicile lor, asa ca imi ramane sa ii bag (doar) in seama. Liviu Marian Pop a stiut sa schimbe macazul in asa fel incat sa îi fie lui bine. S-a tot spus despre România ca este o tara cu mentalitate comunista, asa ca nu-i de mirare ca se aplica inca principiul conform carora românii o duc bine prin reprezentanti.

S-a scolit in activitatea sindicala, a invatat sa spuna multe fara sa spuna nimic si… este un reprezentant al nostru la masa celor bogati. Nuţu Fonta a ajuns in Parlament si borsenii asteapta multe de la el. De fapt, multa lume nu mai asteapta nimic de la borseni. Stiu ca orice ar astepta, vor avea parte de cu totul alt­ceva, asa ca nu stiu ce as putea astepta de la borseanul din parlament. Dupa cum, de altfel, am ajuns sa nu mai am asteptari de la niciunul dintre cei ajunsi prin Casa Poporului.

Cum isi infig fundul in scaune se gandesc doar cat de calde sunt si de moi si cum sa faca sa ramana acolo pentru mai mult timp. Uita ce au promis in campania electorala si ridica mana in functie de ce le cere conducerea partidului, chiar daca se bate cap in cap cu dorintele celor care i-au ales. In cazul in care sefii lor nu le spun cum sa voteze, se gandesc ca nu ar strica sa aiba grija de ei si de familia lor. Nu de alta, dar ar fi pacat sa nu asigure zece generatii dupa un singur mandat. Iar daca prind mai multe, mai da-i incolo de alegatori. Vorba haiducilor dintr-un cantec de-al lui Alexandru Andries: „Iar cand au fost sa-mparta banii la popor/ Ei au stat si s-au gandit: De ce tocmai lor?!”…

                                                                             de  IOAN BUDA ŢEŢU

Preluare http://www.emaramures.ro/stiri/Stire.aspx?NewsID=114881