Asistăm, în aceste zile, la un dublu deces: Uniunea Europeană şi NATO. Fireşte, ele nu mor subit, ci încet-încet. Dar procesul e ireversibil. Nu Grecia moare, repet – ci Oculta Mondială. O ţară care supravieţuieşte de 3.000 de ani nu poate muri. Mor, însă, produsele artificiale, care au parazitat-o în ultimele decenii. „Datoria odioasă”, de peste 300 de miliarde de euro, pe care, chipurile, ar avea-o de plătit Atena NU există în mod real şi nu se regăseşte nicăieri. Aceşti bani le-au fost daţi grecilor pe hîrtie, sau pe circuitul dus-întors. Marea Finanţă prectică un şmen istoric: se preface că dă bani, după care forţează ţările să-i restituie, cu dobînzi pe măsură. Asta e boala veche a cămătarilor evrei, ridicată, acum, la rang de politică planetară. Pe dinafară, totul arată bine, e poleit cu cele mai bune intenţii – dar în interior, putregaiul e mortal. Cele două ventuze de stors vlaga popoarelor – FMI şi Banca Mondială – s-au lovit de o stîncă tare. Rapacitatea lor a mers pînă acolo încît Germania (o marionetă în mîna lor, mereu pusă la zid şi culpabilizată) le-a cerut grecilor să-i vîndă nişte insule, în contul datoriei. Nu mi-a venit să cred! Iar Lebensraum (Spaţiu Vital)? Hai să ridicăm puţin nivelul discuţiei, pentru că aici nu e vorba numai de bani, ci şi de mîndrie naţională.În cartea mea „Cele mai frumoase aforisme” există aceste rînduri: „O scenă de o măreţie antică, povestită de aromânul Victor Eftimiu: «Cînd trupele germane biruitoare au intrat în Atena şi au arborat zvastica pe înălţimile Acropolei, paznicul cetăţii s-a înfăşurat în drapelul Patriei şi s-a aruncat în prăpastie»”. Am fost de multe ori acolo şi vă asigur că prăpastia e, pe cît de adîncă, pe atît de măreaţă. Un alt munte eroic e Athos. Începe tot cu A – ca Acropole, ca Atena. Leagănul ortodoxiei, ţintuit, ca o coroană de aur verde, cu pietrele preţioase ale daniilor voievozilor români. Mă mir că Germania nu a cerut, direct, Athosul, supranumit „Ochiul lui Dumnezeu”. Este puţin probabil ca grecii, care au negustori excepţionali, să nu fie capabili să se gospodărească singuri, să ajungă datori vînduţi. Ei au fost traşi în piept. Aşa s-a întîmplat şi cu argentinienii, şi cu brazilienii, şi cu ecuadorienii. Marea Finanţă nu-şi permite „terapii de şoc” şi „jupuire de piei” cu ţări ca Anglia, Italia, Israel – ci cu cele considerate a fi la periferia lumii civilizate. Aproape peste tot pe unde a trecut, FMI-ul a provocat revolte populare. De ce oare? De generos ce e? Aiurea, de escroc ce e.Fondul problemei este acesta: nivelul de trai ridicat al principalilor contributori, Germania şi Franţa, se menţine prin fondurile jefuite, metodic, de la ţările şantajate. Inclusiv de la noi, din România. Atunci cînd vine la putere, prin vot popular, un guvern care judecă şi nu se lasă intimidat de Mafia Transnaţională, mecanismul jafului se blochează. Este cazul Executivului acestui grec fără cravată, Tsipras. N-au mai suportat oamenii şi pace! Iar aşa-zisele negocieri au eşuat pentru simplul motiv că, între timp, s-au ivit şi alţi finanţatori, mult mai puternici decît tipăritorii de bani falşi: mă refer la cele două puteri emergente, Rusia şi China. În special Rusia, legată de Grecia atît prin religia comună, Ortodoxia, cît şi prin alfabet (alfabetul chirilic e o copie a alfabetului grecesc). Atît Rusia, cît şi China au tot interesul să provoace o spărtură în zidul UE şi NATO. Pentru că, mai mult ca sigur, Grecia va ieşi din ambele structuri. Şi o vor urma şi alte ţări. Subita dărnicie a Băncii Centrale Europene nu face decît să amîne deznodămîntul. „Copacul, unde e aplecat, acolo cade“. Ce-or să facă americanii? Vor bombarda Grecia, ca pe Serbia? Acela va fi Armaghedonul, de care scrie Biblia. Personal, am sperat că proiectul Uniunii Europene va rezista. Acum, încep să mă îndoiesc. Sînt prea multe orgolii şi diferenţe între ţările membre. Şi prea îşi vîră coada monstrul bicefal America-Israel. Nimic din ceea ce e artificial nu rezistă. Nici masoneria, care tot încearcă, de sute de ani, să submineze religia creştină. Evenimentele din această vară fierbinte reprezintă uvertura unui război. De care vor fi răspunzători numai şi numai „asasinii economici”, care nu mai au nici măsură, nici instinct de conservare, punînd ţările cu spatele la zid, trimiţîndu-le Note de Plată scrise, parcă, de nişte chelneri nebuni şi împingîndu-le la faliment. Eu ţin cu Grecia!
CORNELIU VADIM TUDOR
28 iunie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu