După nouă luni, de la instalarea d-voastră la Cotroceni , ați ajuns de
râsul presei bucureștene!
Unii se întreabă
dacă mai trăiți, atât de bine vă „ascundeți” de ochiul public. Alții vă numără
zilele de chiul prezidențial, din acest an, și constată că ați muncit puțin
peste 60% din zilele lucrătoare. Numai prim-ministrul Ponta vă întrece, cu un neonorant procent de puțin sub
60% zile lucrate. Amândoi sunteți considerați autorii măririi fără rușine a
salariilor demnitarilor, între care vă numărați. Și amândoi v-ați tras zile
libere imediat după ce v-ați asigurat lefurile mărite. Ce să mai spun că
amândoi ați fost inexistenți pentru România pârjolită de focul solar. Mă întreb
de unde aveți atâta putere să suportați asemenea critici, sfidându-le!, de
parcă ați fi umili funcționari de stat, nu ditamai demnitarii, șefii lui.
Veți spune că cei
care vă critică nu v-au simpatizat niciodată, mai ales de când ați ajuns
președinte. Și? Vi se pare că asta scuză criticile pe care vi le aduc?
Personal, cred că de ce mi-a fost frică n-am scăpat! V-am votat cu inima
strânsă, pentru că ați fost contracandidatul lui Victor Ponta. Aveam argumente
să-l văd pe Ponta ca pe un pericol național, în calitate de prim-administrator
al societății noastre. Și nu cred că m-am înșelat. Ponta a vrut la guvernare,
dar habar nu are să administreze o țară. Poate, nici măcar un chioșc. De aceea
v-am ales ca pe Iliescu, în 2000, atunci împotriva lui Vadim Tudor, bufonul de
serviciu al politicii dâmbovițene.
Pe d-voastră nu
aveam de ce să vă cred pericol național. Renașterea Sibiului – e-adevărat, cu
minusuri, dar și cu mai multe plusuri -, după 2000, vă este și d-voastră
datorată. Chiar dacă ați avut antecesori importanți, pe care niciodată nu i-ați
recunoscut. Și totuși mi-a fost teamă că nu veți renunța la stilul sfinx de-a
vă manifesta ca ales (și ce ales!), indiferent și rece la critici, sugestii și
opinii binevoitoare. Mi-a fost teamă că nu veți renunța la plecările
intempestive în concedii exotice, ca pe vremea când ați fost primarul Sibiului.
Și cel mai teamă mi-a fost că nu veți face față comunicării publice specifice
Capitalei României. În special, relațiilor cu jurnaliștii bucureșteni, știind
că pe ei nu-i veți putea „controla” ca pe cei din Sibiu. Și toate temerile
mele, în timp record, s-au dovedit întemeiate. Dar, fiți sigur, nu mă bucur!
D-le președinte Johannis,
Ați fost 14 ani
primarul Sibiului, și în numai nouă luni ne-ați făcut de râs! V-ați luat zile
libere, de parcă pentru asta ați vrut să ajungeți președinte; ați fost plecat
din țară și noi am aflat de la jurnaliști străini; n-ați convins că sunteți
pregătit să faceți ce ați promis, atunci când spuneați apăsat că veți fi
președintele românilor. Măcar să fi recunoscut, public – în direct, nu virtual!
– din ce motive, și tot era mai bine decât nespusul lucrurilor, pe care poporul
trebuie să le știe din partea președintelui lor, pe nume… Dle Johannis, iată de
ce consider că ne-ați făcut de râs, pe noi, sibienii! V-ați gândit vreodată că
sibienii, care v-au ales primarul lor, de patru ori, sunt cartea d-voastră de
vizită cea mai convingătoare, ca președinte al României?
Au trecut nouă luni, în care n-ați făcut nici un pas spre o
nouă politică. Nu pentru că n-ați avea potențial de conducător, ci pentru că
păreți ținut pe loc de trăsăturile bogatului evanghelic, aroganța seniorială și
arivismul narcisiac. Vor spune adversarii d-voastră (chiar intelectuali sași
sibieni respectabili!), unii poate cu siguranța bucuriei inconștiente, că ei
știau, de la început, că așa va fi, că nu veți putea fi altul decât ați a fost
ca primar. Lor le-aș reaminti că nimeni nu e perfect, iar plusurile
realizărilor de la Sibiu
puteau fi – la momentul 16 noiembrie 2014 – cel puțin motive de speranțe că
veți realiza saltul de la Sibiu ,
la Bucure ști,
nu doar geografic. Ci, evident, cu
concursul conștientizării punctelor slabe pe care destui vi le-au punctat
public, între 2000-2014.
În încheiere, vă
mai spun doar că, în noiembrie 2014, v-am votat, personal, cu speranța că veți
iniția măcar ridicarea nivelului de pretenții din interiorul clasei politice
românești. V-am votat și pentru că aveam semnale că erați pe valul
preferințelor tinerilor alegători, din țară și din străinătate. Alegându-vă, m-am simțit solidar… ca un
fel de garanție, fie și necerută de ei, din partea generației părinților lor.
Și încă ceva: mai sper că, la toamnă, vom începe să numărăm și plusurile care
au făcut posibilă „minunea” răsturnării rezultatului așteptat de adversarii
d-voastră, la 16 noiembrie 2014. Sursa: Ora de Sibiu
Dorin Teodorescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu