Asta e o specie
umană nouă: cei care nu fac nimic, trăind din bîrfe, şuşoteli, colportaj. Ştiţi
babele la uluci. Sau fetele bătrîne, pe care nu le invită la dans nici un
cavaler. Stau pe margine şi fac garagaţă de toţi şi de toate. Specia asta e
ilustrată, cel mai grăitor, de microbiştii din Cişmigiu: ei se pricep la toate,
fiind în stare să-i explice lui Puiu Iordănescu cum a driblat şi a ratat, el, la Sevilla , sau lui Helmut
Dukadam prin ce miracol a apărat 4 lovituri de 11 metri. Ei se pricep mai bine.
Părerile lor contează, nu ale protagoniştilor.
De cîtva timp, se
tot ţine de mine, ca scaiul de coada oii, un idiot: Radu Paraschivescu. Ar vrea
să-şi facă, şi el, un nume. S-a vîrît peste tot: scrie (compilează) cărţi, îşi
bagă capul, turtit de forceps, în televizor, are pretenţia că se pricepe la
fotbal mai bine decît gloriile acestui sport – ce mai, parazitul se dă foarte
important. Numai că el nu produce nimic – el îi înjură, pe alţii, printre
dinţi. Pricepînd mangafaua că are o faţă de cur pictat, şi-a lăsat mustaţă, ca
mai toţi complexaţii. Din păcate, îl trădează fruntea: teşită şi îngustă, ceea
ce trădează o ascendenţă ţigănească. Bine – bine, ţigan e şi Miron Radu
Paraschivescu, pe care l-am cunoscut în studenţie, dar măcar ăla era talentat
(vezi poeziile „Rică”, „Hanny” etc.) Pe cînd tizul şi epigonul lui e zero
barat, n-a produs nimic din capul lui de frizer mort.
Periodic,
boschetarul ăsta îi păcăleşte pe cei de la Editura Humanitas ,
dîndu-le spre publicare cîte o broşurică. Ultima se intitulează: „Noi vorbim,
nu gîndim. Nouă colecţie de
perle româneşti”. Obsesia vieţii de rahat a acestui păduche sînt eu, desigur.
Şi, pentru că eu nu prea fac greşeli, dimpotrivă, îi corectez pe alţii –
derbedeul se leagă de… poemele mele (?!). Le-a văzut în publicaţiile mele şi a
extras cîteva distihuri şi strofe, cum ar fi: „Uzină a vieţii, dar, vai, şi a
morţii/ Acesta-i spitalul: un bîlci de proporţii!/ Ruletă rusească, în roşu şi
negru/ Ca hăul sălbatic din Milnegru”; „Ne-au lăsat în pielea goală/ Hoardele
de stîrpituri/ Ne-au luat apa minerală/ Petrol, aur şi păduri”; „Iar Ziua
Domnului, ca hoţul/ În miez de noapte va sosi/ Femeia va dormi, iar soţul/ Reviste
porno va citi”; „Îngenunchiaţi, cu fruntea în pămînt/ Sîntem pierduţi, acesta-i
punctual zero/ Satana, care n-are nimic sfînt/ Ne ispiteşte zilnic, ca pe
Nero”; „În zori de zi eu am insomnie/ La gîndul că în abatoare-i urgie/ Că vite
şi păsări sînt sacrificate/ Cu şocul electric, cuţite zimţate./ E-atîta cruzime în noi şi-n natură/ Din
ochi îmi curg lacrimi şi sînge pe gură”.
Ce e de rîs în
aceste elegii şi pamflete mă, porcule? Cum îţi permiţi tu să le pui alături de manelele lui Mihăiţă Piticu, Şişu,
Guţă? De ce te legi, tu, un neica nimeni, de toată lumea, forţînd intrarea în
acest volumeş ridicol şi a altor persoane publice, care n-au greşit cu nimic,
ci au spus lucruri de bun-simţ? Mă refer la Patriarhul Daniel ,
Miron Cozma, Adelina Pestriţu, Fuego, Mircea Badea, Cătălin Măruţă, L.O.
Vasilescu ş.a. Cum e posibil ca Lidia Badea (redactor de carte din partea
Humanitas) să nu observe că cel puţin 50% din textele arătate cu degetul n-au
nici o legătură cu „perlele”? Nenorocitul ăsta le-a băgat la grămadă, pe toate,
ca să arate că el n-are nimic sfînt şi că el se leagă de toţi şi de toate. Dar
face editura de rîs! Ce încearcă el, să intre pe sub pielea „elitiştilor”
Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu? Cu orice preţ? Chiar cu preţul unor falsuri
grosolane?
Dar, am pierdut
prea mult timp cu janghinosul ăsta. Am înţeles că-i e foame. Aşa că mănîncă, şi
el, ce-i iese în cale – inclusiv rahat.
CORNELIU
VADIM TUDOR
12 august, Bran
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu