În fața Liceului Pedagogic „Regele Ferdinand” din Sighet, a fost dezvelit bustul filosofului prof. dr. Ion Bălin, fost ambasador al României în Regatul Marocului

Bustul lui Ion (Jean) Bălin amplasat în fața Liceului „Regele Fredinand” a fost dezvelit pe data de 22 august a.c. ora 12.40, eveniment precedat, în stil românesc, de o zvonistică grosolană și de pasiuni pe măsură.

Întâi, s-a zvonit că un număr de 300 de „monarhiști” (cam mulți pentru Sighet!) vor organiza o contra-manifestație, în aceeași zi și în același loc, în fața Liceului Pedagogic „Regele Ferdinand”, pe motiv că acolo ar trebui să se amplaseze o statuie a Regelui Ferdinand și nu a altcuiva, de parcă cineva i-ar fi împiedicat pe respectivii să ridice (și) o statuie a Regelui Ferdinand, de parcă nu ar mai exista alt spațiu potrivit pentru o încă o statuie în jurul clădirii respective și de parcă Jean Bălin nu ar fi fost el însuși un rege în felul său, adică un rege al culturii și gândirii. De aceea, ca să prevină ceva incidente neplăcute, organizatorii au procedat ca la susținerea publică a tezei de doctorat de către Elena Ceaușescu, anume au anunțat pentru dezvelire ora 13.00, dar au ținut evenimentul cu vreo jumătate de oră mai devreme, cu o prezență mai discretă, dar cert partizană  și non-vindicativă. 

Ironia obiectivă este că acuma, săptămâna trecută, se declarau monarhiști de ocazie, anti-Bălin, indivizi care în urmă cu vreo 20 de ani erau, în primul rând, împotriva Regelui Ferdinand, care se pronunțau vehement împotriva ideii ca Liceul Pedagogic să-și reia numele de „Regele Ferdinand”, nume pe care l-a purtat cu nedisimulată mândrie în perioada interbelică. Placa repetată a acestei retorici este că: „ce a făcut Bălin pentru Sighet?”, interogație care denotă lipsă de înțelegere față de cultura majoră ca atare, față de faptul că o personalitate de mare anvergură „face ceva” pentru o localitate oarecare în mod involuntar, prin simplul fapt că s-a născut sau a trăit o vreme acolo. Cine ar mai fi auzit azi de satul Rășinari de lângă Sibiu, dacă acolo nu s-ar fi născut Goga și Cioran, sau cine ar mai fi auzit azi de fostul sat Hordou de pe Valea Sălăuței, actualmente numit Coșbuc, dacă acolo nu s-a fi născut poetul George Coșbuc? Încă o dovadă că Jean Bălin a fost un om mare este că, iată, el stârnește invidii ignobile și resentimente inavuabile, chiar și la peste nouă ani de la moartea sa.

Dincolo de oricare alte considerente conjuncturale, statuia lui Jean Bălin este o reușită estetică de for public prin ea însăși. Sculptorul băimărean Ion Marchiș, de altfel un prieten apropiat al  filosofului nostru, a reușit să-i redea foarte bine caracterul, un zâmbet fin pe buze, semn al unei ironii caustice à la Voltaire, privirea marcată de un astigmatism superior, care îi permitea să privească lumea de sus și să emită răspunsuri în doi peri.

Statuia a fost realizată integral pe cheltuiala unui grup de inițiativă privată, condus de către prof. univ. dr. ing. Ștefan Marinca din Irlanda, format din câțiva foști prieteni ai lui Jean Bălin, care au contribuit generos la finanțare și care, unii dintre ei, au preferat să rămână anonimi. Nici Primăria municipiului Sighet, beneficiara într-un sens a acestui monument de for public, și nici primarul Ovidiu Nemeș personal (cu origini în Călinești, ca și Jean Bălin) nu au contribuit cu absolut nimic, după cum nu au contribuit cu nimic nici mulți dintre foștii elevi ai filosofului, azi oameni cu stare, și pe care Jean Bălin i-a făcut oameni.

Asta însă nu l-a împiedicat pe dl. primar al municipiului Sighet Ovidiu Nemeș să caute să își adjudece evenimentul pentru sine, în sensul vizibilității publice, să condiționeze prezența sa la ceremonie de absența altor persoane din opoziție, și să țină el însuși singurul discurs mai amplu, menit să sugereze o relație privilegiată a sa cu filosoful omagiat, vrând parcă să împlinească neapărat profeția lui Eminescu din Scrisoarea I:  „Iar deasupra tuturora va vorbi vr’un mititel, / Nu slăvindu-te pe tine,  – lustruindu-se pe el”.  

                                                                  *

Filosoful Ion Bălin s-a născut în 1947 în Călineşti. A absolvit Liceul Pedagogic din Sighetu Marmaţiei în anul 1966, după care a urmat Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, unde este remarcat ca un vârf al generaţiei sale. A fost profesor de filosofie la liceele „Dragoş Vodă” și Pedagogic din Sighet, între 1972–1978. În anul 1978 pleacă, prin concurs, asistent universitar la Catedra de Logică a  Institutului Politehnic din Bucureşti, unde va rămâne până în anul 2001, când pleacă la Universitatea „Titu Maiorescu” şi funcţionează aici ca profesor universitar până la sfârşitul prematur al vieţii sale, în anul 2006. Doctoratul în Filosofie îl susţine la Universitatea din Bucureşti în 1984, cu o teză referitoare la semiotica discursului artistic. După 1990, Jean Bălin este fondatorul şi mentorul celebrului săptămânal de satiră politică „Academia Caţavencu”, majoritatea redactorilor de aici fiind foşti studenţi ai profesorului Bălin. Între anii  1997 – 2001 a fost ambasador al României în Regatul Marocului, unde a avut o prestaţie diplomatică excepţională, fiind decorat de către Regele Marocului cu Ordinul de Mare Comandor al Casei Regale. A fost îndrumător de doctorat în Filosofie la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj, fiind adus aici de către congenerul său Andrei Marga, de care l-a legat o strânsă şi îndelungată prietenie.

Cărţile  pe care le-a lăsat în urma sa sunt:  Reflecţii de semiologia literaturii, Pan Publishing House, 1995;  Silogistica tradiţională şi modernă. Contribuţii româneşti, Ed. Nemira, Bucureşti, 1996 (Premiul Academiei Române, 1997);  Forme şi operaţii logice,  Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1998;  Sociologia  noologică, Ed. Nemira, Bucureşti, 2003.

                  dr. Nicolae IUGA