MONDEN
"Senatorul
melcilor" si-a invatat baietii sa fie corecti, si acum acestia trebuie sa
se descurce intr-o societate corupta.
Dupa pelicula
"Senatorul melcilor", actorul Dorel Visan si-a castigat statutul de
guvernant cinstit. Ii pare rau ca si-a invatat fiii sa fie corecti pentru ca
acestia sunt nevoiti sa se acomodeze intr-o societate corupta.
VIATA
Dorel
Visan si-a facut datoria cum a putut: a mers cu mieii la camp, a cantat la
vioara, a devenit artist, s-a casatorit.
O, TEMPORA!
Actorul crede ca a trecut vremea poeziilor religioase
Jurnalul
National: Senatorul melcilor scrie o carte de bucate?
Dorel Visan: De
vreo 15 ani o pritocesc. N-am scos-o pana acum pentru ca am avut alte
prioritati.
Ati publicat
poezii religioase, si nu carte "in bucati"?
A fost randul poeziilor religioase. Acum nu mai scriu asa ceva, pentru ca am
certitudinea ca nu mai intereseaza pe nimeni. Si nici nu vad perspectiva mare de interes pentru
viitorul apropiat, cam de-un secol.
De unde ati
procurat retetele?
De la mine din sat,
de la maica-mea, de la vecine. Mancarea era gatita foarte simplu, ciorbele cu bors, tocanitele fara
rantas... Cu alimente proaspete. Nu cum mancam acum carne dupa ce NATO a
tinut-o trei ani in frigider.
Dupa psalmi,
urmeaza si sfaturile gastronomice?
Da. Am facut un
Doctorat in Arta si am lasat bucatele deoparte. Dar vremea apusa trece repede.
Ati lasat teatrul
si v-ati apucat de doctorat?
Mi-am dat demisia
din teatru acum cinci ani si m-am apucat de doctorat. Am avut si tragedii...
V-ati pierdut
sotia...
Da, acum 11 ani.
S-a imbolnavit de o boala incurabila. Depasim aceste momente si castigam
experienta nemuririi... A fost o femeie deosebita.
Cum ati
cunoscut-o?
Eram studenti, la Bucuresti. Pe vremea
aceea nu era atata prostie... Nevasta-mea era foarte frumoasa, iar eu eram la
fel de urat ca si acum. N-am cucerit-o asa cum se cuceresc, de obicei, femeile.
Avea fata de mine o incrancenare puternica. I se parea ca sunt foarte increzut,
fiind student la Arta. Dar
o data ce am inceput sa ne cunoastem, ne-am inteles foarte bine, ea fiind o
profesoara de sport foarte serioasa. Am trait multi ani impreuna si avem trei
baieti ca painea calda, cum se zicea odata. Poate ca acum sunt mai mult cu ea
decat atunci cand traia.
Sunteti un
"senator" cinstit !
De aceea mi-am
crescut si copiii prost. I-am invatat sa fie corecti. Acum incearca sa se
acomodeze pentru o societate corupta.
Le-ati dat ceea
ce ati primit de la parinti?
Asa e. Tata a
fost brigardier silvic, era mereu prin paduri. Mi-a zis ca n-a vazut lup in
viata lui, desi a umblat zeci de ani prin padure. In schimb, a vazut multe la
viata lui si a reusit sa ne tina, pe toti fratii, foarte strans.
Ati mancat
bataie?
Da, dar nu prea
multa, pentru ca fugeam cand se enerva taica-meu. Mancam mai multa de la
maica-mea. Pe vremea aceea, copiii se bateau, dar nimeni nu-si ucidea pruncul.
Se dadea o palma dupa cap sau la fund. Erau alte relatii, pe atunci, cu
parintii. Acum vad o lume urata, apocaliptica.
Ati muncit pe
camp?
Da. Si acum o
fac. Dorinta mea a fost sa-mi fac o vie si sa am stupi. Asa era obiceiul la noi
acasa. Si am facut-o! Am si vie, si stupi. Intru intr-o alta lume, unde nu se
cunoaste lenea si ura. Imi ajutam parintii.
Pana si
Shakespeare le dadea o mana de ajutor parintilor sai.
Asa e! Ii ajuta
sa taie painea, sa puna masa. Lucrurile astea se faceau si la noi, la tara.
Acum, nu. Baietii au pantalonii pana la glezne, mesteca guma sau chiar cocaina.
Simteam ca viata are sens! Or noi, cei de acum, nu mai dam sens vietii. Dam
sens altor lucruri, care ne transforma in oameni bolnavi.
Prima meserie pe
care ati incercat-o!
Am fost cu mieii
la camp, la 6 ani. Dupa miei, au urmat bivolii, pe care i-am si calarit. Aveam un batran de vreo 90 de ani. Si el
era la miei. Se numea
Cretelu. Si la varsta aceea, familia il folosea. Mergea cu noi la miei, el
fiind seful. Ma intelegeam foarte bine, desi eu aveam 6, iar el 90 de ani. Nu
era mare diferenta! Fuma pipa si tinea bagau. Adica, scotea tutunul ars din
pipa si il tinea pe dinti. Era o lume pe care o intelegeam prin ochii de
copil. Imi amintesc si de Grigore Apucoaii, care purta plete ca Stefan cel
Mare. Asa umblau batranii. M-am format intr-o lume apropiata de antichitate.
Ati scris ca
n-ati vazut tren decat la 11 ani?
Da. Iar drum cu
piatra am vazut tot la 11 ani, cand m-am mutat la o alta scoala. La noi, in
satul Tauseni, se umbla cu cataligea (n.r. - prajini prevazute cu suporturi
pentru picioare). Toti tinerii si batranii aveau catalige, din cauza
noroaielor, care ajungeau, pe ulite, pana la 30 cm . A venit apoi civilizatia,
tovarasul Ceausescu si ne-a pus piatră.
Cand ati plecat d-acasa?
La 14 ani.
Intotdeauna ma desparteam cu greu de parinti, mai ales de maica-mea. Aveam
impresia ca nu am sa ma mai intorc. De aceea, de cate ori plec dintr-un loc in
celalalt, imi iau ramas bun de la lucrurile dragi. Uneori rad de unul singur,
cand ma gandesc la aceasta deprindere. Am urmat o scoala de specializare, de
educatie fizica. Am fost profesor trei ani, apoi am facut armata. Am fost
artist in armata.
Ati vrut sa fiti
actor?
Niciodata nu m-am
gandit sa devin artist. Dar in sinea mea am avut aceste date. Am jucat o piesa de Cehov, pe langa Zalau.
Aveam foarte multi prieteni mineri. Am intrat in galerie si am stat mai mult de
o luna prin subteran, ca si cartitele. Atunci am vazut ce viata grea au
minerii. Mi s-a spus ca sunt foarte bun ca actor si am venit la Bucuresti , dar n-am
reusit din prima la ATF. M-am invatat minte, iar in anul urmator
am intrat.
L-ati avut ca
profesor pe Dem Radulescu?
Da. Am invatat
multe de la Bibanu. Era
un om extraordinar. Cand urca el pe scena, noi, studentii, cadeam pe jos. Avea
o intuitie geniala. De la el am prins exersarea vocatiei. Sa fii actor nu este
o meserie.
N-aveti nici o
meserie?
Nu. Am avut doar
la 6 ani, cand mergeam cu mieii!
V-ati pregatit
pentru nemurire?
Pentru moarte?
Incep... Desi am o oarecare intelepciune, inca nu inteleg moartea. Vorba aceea,
nu de ea mi-e frica, ci de vesnicia ei. Omul moare doar atunci cand cei care
l-au cunoscut il uita. De aceea, Eminescu nu poate muri, are viata
vesnica.
V-ati intalnit cu moartea?
Da. Mi s-a gresit
diagnosticul si era sa mor. Alta data, filmam la Predeal , intr-un cimitir,
noaptea. Daca nu pun mana pe mort, mi se face frica. Si eram cu un coleg pe la
miezul noptii si vorbeam despre o fata care era in camera mortuara, iar un
mormant s-a umflat deodata in fata mea. Am crezut ca-mi crapa inima. Mormantul
era acoperit cu un nailon, iar vantul l-a umflat si am avut impresia ca iese
ceva din mormant.
Ati fost destul
de intelept, incat sa stiti sa va traiti viata?
Oricat de bine
ti-ai trai viata, intotdeauna la sfarsit vei spune ca nu m-am priceput sa
traiesc.
Lasati vreo
avere?
Cred ca las multe
lucruri. Nu cat ar trebui... N-am avut puterea si intelegerea sa las cat a
lasat Beethoven. El a scris mai putine simfonii decat canta astazi o interpreta
de muzica usoara (rade)... Eu am studiat vioara, iar un compozitor din Ungaria
a pus muzica pe versurile mele. Mi-am facut datoria, dupa puterile mele.
DEGRADARE
"Acum,
baietii au pantalonii pana la glezne, mesteca guma sau chiar cocaina. Noi, cei
de acum, nu mai dam sens vietii. Dam sens altor lucruri, care ne transforma in
oameni bolnavi"
VESNICIE
"Desi am o
oarecare intelepciune, inca nu inteleg moartea. Vorba aceea, nu de ea mi-e frica,
ci de vesnicia ei. Omul moare doar atunci cand cei care l-au cunoscut il uita. De
aceea, Eminescu nu poate muri, are viata vesnica"
PICIOROANGE
DANA ANDRONIE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu