Cinismul față în față cu naivitatea
Se
pare că ăsta este specificul democrației originale pe care ne-o dorim (pardon,
demagogii o doresc, iar celor mulți le este vârâtă pe gât) și la care trudim de
un sfert de veac: Ca voința poporului exprimată printr-un referendum să fie
ignorată de palavragiii cu putere decizională (vezi soarta plebiscitului din
2009, când la urne s-au prezentat peste 50% dintre români, care în proporție de
80% au votat pentru un parlament unicameral cu maximum 300 de membri!) și ca
toate campaniile să decurgă șnur (că, de, pentru impresie doar coaja democrației
contează) în binecunoscuta manieră dâmbovițeană a schimbărilor fără modificări
esențiale.
Adică
pleacă ai noștri grei de osânză, vin ai noștri dornici să-și depășească înaintașii
într-ale potlogăriilor, de unde continuitatea mafioto-ipocrită ca traiul celor
mulți să meargă în jos.
Cum
altminteri să ne explicăm paradoxul că România, o țară încă bogată în pofida
jefuirii ei sistematice (și asta nu de azi sau de ieri), are atâția săraci lipiți
pământului?! Apropo, cu actualele năravuri și deprinderi („Dai un ban dar stai
în față”, „Osia neunsă scârțâie”, „Cine muncește n-are timp de făcut bani”, „Hoțul
neprins e om cinstit” etc.) pentru mine nu-i de mirare că în România s-a furat,
se fură și se va fura, ci că încă se mai găsește cîte ceva de furat. Iar acest
„ceva”, deloc neglijabil pentru tâlharii locali și cei cu moț de la centru, se
cheamă bugetul, privatizările frauduloase și licitațiile trucate.
Credeți
că de florile mărului este așa o bătălie pentru fotoliile de primar și/sau de
consilieri? Naivul va spune că așa este firesc într-o democrație (sic!) și că
din atari confruntări electorale se ajunge, dacă nu la cetățenii cei mai
vrednici (câți dintre aceștia consimt să intre în politică și câți dintre intrați
rămân nepervertiți?), atunci măcar la oameni cu ceva mai vrednici ca cei
dinainte.
Iar
eu mă uit la dezastrul din jur (economia pe butuci, pădurile măcelărite, tot
mai precara stare de sănătate a nației, localitățile sufocate de mașini parcate
pe unde se nimerește, spațiile verzi pe sponci etc.), am în vedere datoria
externă a României de circa 100 miliarde euroi și întreb: Unde sunt aleșii noștri
vrednici (în teritoriu și la centru), când – vorba poetului – biet de el, român
săracul, înapoi tot dă ca racul?...
Dând uitării sau, mai
de grabă, nevroind să știm de tranșanta afirmație a gânditorului francez Henri
Bergson, cum că în democrație (evident, el avea în vedere democrația
occidentală, nicidecum sinistra noastră caricatură) nu există criterii pentru selecția valorilor, noi continuăm să-i
considerăm buni pe acei edili care izbutesc să-și ducă mandatul până la capăt și
care se achită de cel mult un sfert din atribuțiile cuprinse în fișa postului –
promisiunile făcute în campania electorală!...
Următoarele motive mă
determină să n-am pic de încredere în politruci și făcătura numită politica
postdecembristă (în găunoasele lor promisiuni cu atât mai puțin), drept urmare
îmi îndemn compatrioții din țară și străinătate ca prin neparticiparea lor la
vot să contribuie efectiv și conștient la reușita grevei electorale:
1)Dacă nici referendumul,
însăși coloana vertebrală a unei veritabile democrații, nu este respectat de
politrucii postdecembriști, atunci e clar că toate speranțele de mai bine
pentru grosul românilor sunt doar o cruntă amăgire și că politica pe aceste
meleaguri binecuvântate de Dumnezeu este aidoma unui Ianus: Zero cu ochi se
cheamă fața mincinoasă cu care privește spre națiune, în principal spre uriașa
armată a dezmoșteniților, dar fața cu care privește spre clan și partid se
cheamă o afacere nerușinat de rentabilă, ea făcând (ne)oameni sus-puși din toți
avortonii slugarnici!
2)Știind prea bine că
peștele de la cap se împute, ce încredere mai poți să ai (mă raportez la
primele două partide ca mărime) într-un PSD care în continuare este condus de
un penal (l-am numit pe Liviu Dragnea) condamnat la doi ani cu suspendare, în
jurul lui făcând zid de susținere alți penali, potrivit principiului tovărășesc-nelegiuit
că în acest mod se apără pe ei înșiși (nu tot așa a fost apărat ani de zile
bravul plagiator Victor Ponta?), sau ce încredere poți să ai în struțo-cămila
doldora de penali numită PNL, care și-a permis prin loazele sale și alte multe
secături din această țară să-l împroaște cu noroi pe Marian Munteanu, cel care
trebuia să fie vârful de lance al adevăratei schimbări în bine din România.
Că toate partidele
postdecembriste sunt o apă și un pământ (bunăoară, ce au în comun cei mai mulți
dintre așa-zișii liberali din zilele noastre cu principiile liberale din
perioada interbelică?), rezultă cu prisosință din alianțele conjuncturale
înjghebate. Dar, stați liniștiți, nu pentru prestigiul României și binele
majorității românilor pe care cică-i reprezintă (de fapt îi vând și-i jupoaie),
ci strict pentru sforarii lor.
În urmă cu patru ani
peneliștii și pedeliștii se pupau de zor în monstruozitatea cu numele USL
(Uniunea Social Liberală), ca astăzi să se iubească atât de mult, încât sunt
gata să se strângă de gât. Nestimabililor, care-i adevăratul vostru obraz de
toval: cel de-acuma sau cel din urmă cu patru ani, când prioritatea priorităților
era să dați de pământ cu Traian Băsescu și cu Partidul Democat-Liberal (PD-L)?
Dar iată că ăștia s-au aranjat: Băsescu în calitate de lider PMP, PD-L-ul lui
Vasile Blaga înfulecat cu fulgi cu tot de PNL. Păi de pomană se spune că
România postdecembristă este țara tuturor posibilităților certate cu legea?...
3)Din statistica
oficială, dușmana de moarte a statisticilor bunului simț, reiese un surplus de
cetățeni cu drept de vot (să-i spunem lotul de rezervă) de aproximativ trei
milioane. Se subînțelege că aceste voturi fictive, știute și acceptate de
oficialități, la o adică vor înclina balanța într-o parte sau alta, funcție de
simpatiile și profitul celor însărcinați cu numărarea. Nu spunea Stalin că nu
contează câți cetățeni se prezintă la vot, ci totul depinde de cine numără
voturile?...
N.B. Broșura cu oferta
PSD-ului pentru primăria și consiliul municipiului Sighetu Marmației este de un
monumental cinism. Deși candidatul la fotoliul de primar este actualul
viceprimar, dar nu oricare viceprimar dacă te iei după tovărășeasca recomandare
a senatorului Liviu Marian Pop (se spune dividende, domnule senator, nu
dividente, iar pe viitor nu mai numărați realizările PSD-ului la nivel național
cam așa cum Ghiță Pristanda dădea socoteală de steaguri!), și deși cap de listă
la consilieri este doamna Eugenia Godja, fosta primăriță a orașului timp de
trei mandate (2000-2012), vasăzică taman atunci când două părculețe au fost
dezafectate pentru tot atâtea stații PECO, când piața de alimente a rămas fără
mult promisul Mall, în schimb a rămas cu haite de câini vagabonzi și s-a
pricopsit cu trei supermagazine în plin centru, iată că acuma toate astea apar
ca perpetue priorități.
Sigur că da, din
respect pentru sigheteni...
Sighetu Marmației, George
PETROVAI
15 mai 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu