Și rădăcinile se uscă ...
Și rădăcinile se uscă fără
a da în rod
în foarte puține cazuri ajunge floare
și-și împrăștie sămânța pe cărările
dorului toamna ce va să vină cât de curând
geme de greutatea poverii
târziu în noapte toamna rămasă singură
privește luna și stelele
rugând să ocrotească
floarea sincerității măcar în acest an
sămânța din floare să nu se mai piardă
poate o vor găsi doi tineri
ce stau la răscruce de drum în această clipă
jurându-și că vor fi
la fel de sinceri și peste trei secole.
Baia Mare, februarie, 2015
Spune-mi (I) ...
Spune-mi
că n-ai uitat sărutul
în ceas de taină
ce ți l-am dăruit
doar stropii cei de rouă
au fost martorii
trecerii mele
peste pietrele
ce poartă
încă amprenta
iubirii noastre.
Baia Mare, 3 iunie 2015
Spune-mi (II) ...
Spune-mi
că vrei măcar o dată
secunda
să o mai întorci
și-apoi cuprinși
de farmecul iubirii
să ne dăruim
unul altuia
fără niciun
preț.
Baia Mare, 3 iunie 2015
Spune-mi (III) ...
Spune-mi
că vrei să numeri
stelele de pe cerul senin
al unei nopți de vară
cuprinsă
în brațe și printre
sărutări pasionale
să uităm
spre dimineață
numărătoarea.
Baia Mare, 3 iunie 2015
Spune-mi (IV) ...
Spune-mi
că tu mă chemi
în fiecare seară
să-ți dărui
în fața altarului
de salcâm
sărutările promise
îmbrățișările
chinuite
doar de amintire.
Baia Mare, 3 iunie 2015
Spune-mi (V) ...
Spune-mi
că fiecare pas ce-l faci
spre mine
înseamnă fericire
și împlinire
bucățile de nori ce ne acoperă
seninul nopților
pline de dragoste
se va spulbera în lumina
răsăritului
spune-mi
că e deja dimineață
spune-mi ... spune-mi ... spune-mi.
Baia mare, 3 iunie 2015
Aș vrea să uit de mine ...
Aș vrea să uit de mine de rău de fățărnicie
de minciună de nimicuri
lutul de pe cărarea prăfuită
mă ajută să mă descopăr
oare voi ajunge lut sau viermii și viperele mă
vor mânca de viu
apa-mi pare întunecată
nu-i văd limpezimea nici albastrul curat
mult prea curat
copilăria a fost altfel
atunci credeam în mine
credeam în Dumnezeu
rosteam rugăciuni și țineam post
azi nimic din toate acestea
nu-și mai găsesc loc în inima mea.
Baia Mare, februarie, 2015
Doar Dumnezeu mai crede în mine ...
Doar Dumnezeu mai crede în mine
a fost răstignit pentru mine
deschid ochii și parcă-i am mereu închiși
nu pot să ajung unde-mi doresc
piedici îmi ies mereu în cale
păcate, osândă, cruce, spini și gol
nimic nu mă atrage totul mă respinge
nici măcar lutul deși va fi o greutate
să ajung în el
unii trec fericiți pe lângă mine
ei cred în rugăciune cred în post
doar ei ce mai umplu biserica
în zi de sărbătoare se roagă
aș vrea să pot striga dar nici voce nu mai găsesc
putere nici atât
petalele trandafirilor deja s-au ofilit
pe unele le-a suflat vântul
după ce-au fost brumate
mândră ești biserică a lui Cristos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu