M-a întrebat cineva, citind ce-am scris aici, ”bine, bine, tu crezi că tot scandalul cu
frauda e doar o strategie de manipulare, dar de ce excluzi total posibilitatea
să fi fost mânărite voturile?” Și, deși mi-am propus să nu mai scriu nimic
despre aceste alegeri, conștient de faptul că niciodată logica nu va bate
parti-pris-urile emoționale, încerc un răspuns. Pentru că, om rațional fiind și
fără orbiri umorale, înainte de a intenta un proces cuiva, mă asigur că
”infracțiunea” putea fi, în mod real, comisă de cel acuzat, în condițiile
existente la momentul faptei.
Deci, să plecăm de la o realitate pe care o ignoră
partizanii teoriei. Spre deosebire de alegerile anterioare, acum s-au scanat
buletinele, având în timp real o situație a numărului votanților. Prin urmare,
n-au mai putut vota morți și nici nu s-au mai putut ”completa” tabelele cu
oameni care nu au fost, în realitate, la urne. Așadar, orice fraudă trebuia să
se producă ”în interiorul” numărului de buletine de vot ștampilate până la
închiderea secției, număr deja cunoscut STS-ului, prin sistemul electronic de
verificare a identității alegătorilor. Prin urmare, nu prea merge varianta A,
pentru că nu se puteau adăuga, pur și simplu, alte buletine, ștampilate
convenabil ”hoților”.
Nu merge nici varianta B, în care, pe măsură ce erau
verificate buletinele de către comisie, erau înlocuite cele favorabile unui
candidat cu cele ștampilate în căsuța altuia. Pentru că ce te faci cu
buletinele ”în plus”, cele ale candidatului nedorit, care au fost înlocuite? Nu
le poți arunca, pentru că nu mai ies la numărătoare atunci când le aduni pe
cele valabil exprimate, anulate și nule. Nu le poți declara nule, punând încă o
ștampilă, pentru că vor ieși, cu totul, mai multe buletine băgate în urne decât
alegători verificați electronic.
Mai rămâne varianta C, în care un număr mare de buletine
favorabile doamnei Clotilde (minim 1717) au fost anulate, prin ștampilarea
multiplă după închiderea secției. Presupunem, prin absurd, că așa s-a-ntâmplat.
Pentru o astfel de operațiune ar fi fost nevoie de o conspirație monstruoasă
între PSD-PNL-ALDE-PMP-PRU și ce alte partide or mai fi avut reprezentanți în
secțiile respective. Care să fie pusă la punct cu mult înainte de ziua
alegerilor. Adică din perioada în care sondajul IRES îi atribuia Clotildei 12%
din intențiile de vot! Și să fie la nivelul întregului sector 1, pentru că nu
se putea ști dinainte din ce secții o vor șterge la concert oamenii USB-ului,
ca să lase calea liberă ticăloșilor să pună ștampile într-o veselie pe
buletinele candidatului indezirabil. Ceea ce induce ideea că și aceștia din
urmă erau, de fapt, oameni ai complotului. Totul pentru a oferi primăria
sectorului 1 candidatului PSD!
Deci, din două una: ori a existat o conjurație extinsă,
perfect articulată, pe care n-a trădat-o nimeni, deși se știe că din doi români
care știu un secret, unul îl va dezvălui la primul colț de stradă, ori n-a
furat nimeni voturile. Pentru că eu n-am fost niciodată fanul poveștilor despre
tunelurile giganților din Carpați, mă opresc la a doua variantă.
PS. Între timp, BEC a lămurit și gogorița cu cele 250.000 de
buletine ”rătăcite” prin tabele. Dar, desigur, nu este exclus ca și BEC-ul să
fie parte a conspirației!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu