“Credinţele, datinile şi tradiţiile mitologiei dace pot fi reduse la cateva principii:
1. Imortalitatea sufletului. Se pune întrebarea de ce fel de suflet era vorba: de suflet corporal sau spiritual. Noi susţinem că era vorba de sufletul spiritual, de vreme ce dacii dispreţuiau corpul ca o închisoare a sufletului şi considerau moartea cea mai convingătoare eliberare a sufletului din această inchisoare. Probabil că pentru ei sufletul spiritual era o entitate metafizică de tipul celei elaborate de metafizica greacă antică;
2. Comuniunea între zeul suprem şi popor se realiza pe două căi: individuală şi publică; individuală prin abstinenţă, rugăciuni, descântece; publică, prin rituri, ceremonii şi praznice periodice, urcări pe munte în incintele sacre circulare sau sub bolta înaltă a pădurilor seculare, la izvoare sacre;
3. Sacrificiul uman care putea fi: a) în lupta cu inamicul ţării, al regelui şi zeului lui suprem; b) ca mesager de încredere al clerului dac către zeul suprem din cer; c) prin sinucidere magico-mitică din proprie iniţiativă, pentru a salva situaţia imparabilă;
4. Numai cei care se sacrificau în luptă, pe câmpul de bătălie împotriva duşmanilor ţării sau ca mesageri ai regatului în cer, nu cei care mureau în pat de boală sau pe picioare de neputinţele bătrâneţii erau primiţi în paradisul lui Zalmoxis. Pe ultimii, zeul îi putea refuza fără drept de apel. Aşa că în ansamblu dacii îşi cunoşteau bine interesele. Paradisul dac era pretutindeni şi nicăieri în cer, pentru că cerul era nemărginit. “
MITOLOGIE ROMÂNĂ
Romulus Vulcănescu
Editura Academiei
Bucureşti 1985
http://www.romaniamagnifica.ro/?do=%C5%9Ecoala&optiune=ACADEMIA&optiune2=1912.02.23+-+1999.11.10+-+Romulus+Vulc%C4%83nescu
Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea spirituală a Românilor de pretutindeni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu