PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

Filosoful, Omenirea și... Concurența

1. „FILOSOFUL SE GÂNDEŞTE LA DIVINITATE, CREDINCIOSUL LA DUMNEZEU. UNUL LA ESENŢĂ, ALTUL LA PERSOANĂ".

Emil Cioran (1911-1995),

a fost scriitor şi filosof român stabilit în Franţa, unde a trăit până la moarte fără să ceară cetăţenia franceză. Tatăl său a fost protopop ortodox şi Consilier al Mitropoliei din Sibiu. După 1941 părăseşte definitiv România şi pleacă în Franţa, la Paris unde locuieşte până la sfârşitul vieţii în Cartierul Latin. A trăit mult timp retras, evitând publicitatea. În schimb a cultivat darul conversaţiei cu numeroşii săi prieteni: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan, Barbu Fundoianu, Samuel Beckett ş.a. S-a consacrat mai mult pe cugetările profund personale: "N-AM INVENTAT NIMIC, AM FOST DOAR SECRETARUL SENZAŢIILOR MELE". Mai târziu a început a fi un gânditor de sentimente şi senzaţii violente, fiind preocupat de problema morţii şi a suferinţei, fiind atras la un moment dat de ideea sinuciderii ca idee care ajută supravieţuirii. Câteva teme mari străbat opera lui Cioran: "contingenţa fiinţei umane, păcatul originar, sensul tragic al istoriei, sfârşitul civilizaţiei, alimentarea Răului, refuzul consolidării prin credinţă, obsesia absolutului, viaţa ca expresie a exilului metafizic al omului ".

***

2. „OMENIREA ÎN DESĂVÎRŞIREA VIEŢII ESTE LEGATĂ DE IISUS HRISTOS MAI MULT DECÂT ORICARE ALTUL".

Johann Strauss (1804-1849),

A fost compozitor romantic austriac, faimos pentru valsurile sale şi popularizarea acestora alături de Joseph Lanner, aşezând astfel fundaţiile pentru ca fiul lui să continue dinastia sa muzicală. Cea mai cunoscută piesă a sa este probabil Marşul Radetzki, în timp ce valsul cel mai renumit este probabil Lorelei. Devine unul din cei mai cunoscuţi şi iubiţi compozitori de muzică de dans din Viena. Cu orchestra sa "Orchestre Strauss" călătoreşte şi susţine concerte în Germania, Olanda, Belgia, Anglia, şi Scoţia.

***

3. „CINE VREA SĂ FACĂ CONCURENŢĂ LUI DUMNEZEU ŞI SĂ CREEZE PERSONAJE ALĂTURI DE CELE DIN NATURĂ, TREBUIE SĂ SCRIE CÂT MAI CONCRET. EL TREBUIE SĂ AIBĂ STIL PRIN CARE SĂ DEA CONCRETUL, ADEVĂRUL, SĂ-L INDIVIDUALIZEZE"

Garabet Ibrăileanu (1871-1936),

critic, istoric literar, eseist, pedagog, redactor literar, romancier român. Frecventeză la Universitatea din Iaşi cursurile Facultăţii de Filosofie, Istorie şi Literatură. Este una dintre cele mai influente personalităţi din literatura română a primelor decenii din sec. al XX-lea, teoretician, promotor al criticii literare ştiinţifice (direcţia poporanistă), creator literar, profesor de istoria literaturii române la Universitatea din Iaşi, principalul redactor al revistei Viaţa Românească. Sub pseudonimul Cezar Vraja, pe care avea să-l folosească cu interminenţe, toată viaţa, debutează în paginile revistei Şcoala nouă cu articole, versuri, proză, cugetări, traduceri. Membru post mortem al Academiei Române.

***

P.S. „Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut Cerul şi Pământul”  (Psalm 120, 1-2).

„1001 CUGETĂRI” vol. XII,

Prof. Olimpia Mureșan L.S.R. Maramureș,

Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul