Academia Română vrea
să salveze aniversarea centenarului Unirii de nepăsare și amnezie și
organizează o sesiune de comunicări științifice la care a invitat mai mult personalități
importante pentru studiul istoriei României de început de secol XX. Manifestarea
se desfășoară pe 18 septembrie la Ateneul Român.
Comunicările vor analiza, aproape fără excepție, din perspective diferite configurarea
socială, culturală și politică a noii
Românii din ruinele vechii Europe. Victor Voicu, vicepreședinte al Academiei, spune că, în mod deliberat, au fost invitați cercetători care au studiat îndeaproape și cu prietenie cultura și istoria României. Lucrările conferinței vor fi adunate după aceea în paginile
unui volum care, speră el, va avea influență
asupra istoricilor și politicienilor.
Trebuie să ne spunem punctul de vedere, e de părere și academicianul Alexandru Surdu, nu să dăm
apă la moară celor care ne contestă. Iar adevărul este că „pentru fiecare palmă
de pământ românesc s-a pierdut sudoare și
sânge". Controversele nu-și aveau
locul aici.
Istoricul britanic Dennis Deletant care va prezenta o
cercetare intitulată Romania: Creating the Nation State, 1918 and Beyond, este
un vechi prieten asl României, încă din perioada dictaturii comuniste. După
1989, a colectat și a adus sute de mii
de cărți pentru Biblioteca Centrală
Universitară, incendiată în timpul evenimentelor din decembrie 1989. A fost
observator al Adunării Constituante de la începutul anilor 1990 și competent comentator al perioadei care a
urmat. Profesorul Michael Metzelten, membru titular al Academiei austriece de științe
și membru de onoare al Academiei Române
va prezenta și el o lucrare cu titlul
De ce a fost posibilă constituirea României? Devenirea României ca stat național. Iar profesorul american Paul E.
Michelson de la Universitatea din Huntington, care a fost bursier Fulbright în
România și legat prin nenumărate fire
de mediul academic și de cercetare
românesc, va prezenta un studiu despre România Mare și noua lume postbelică. Schimbând perspectiva dar păstrând
tematica configurării postbelice a României mari, profesorul Josef Wolf de la
Institutul pentru cercetarea istoriei și
geografiei șvabilor dunăreni din
München va prezenta lucrarea Loialități
în schimbare. Remodelarea identitară a minorității
germane din Romnia postbelică. Iar Florian Kührer Wielach de la Institutul
pentru cultura și istoria germană din
sud-estul Europei va studia viziunea proclamației
de la Alba Iulia și realitatea
interbelică.
Așadar un program
dens care nu ocolește delicata temă a
impactului Marelui Război și al Unirii
asupra minorităților etnice. Victor
Voicu, inițiator și organizator al acestei Conferințe internaționale,
dă de înțeles că au existat presiuni
pentru a transforma această reuniune într-o demontare și reevaluare a Tratatului de la Trianon însă și-a spus că ar fi nepotrivit ca aniversarea
centenară să fie marcată printr-o polemică purtată cu cei care privesc cu ochi
neprietenoși momentul de la 1
Decembrie. Nu e rolul istoricilor să discute un document semnat de marile
puteri ale lumii, și nu doar de cele
europene, spune academicianul. Cel care a făcut indiscreția să facă aluzie la aceste presiuni a fost Dan Dungaciu,
directorul Institutului de Științe Politice și
Relații internaționale Ion I. C. Brătianu" al Academiei Române. El susține că această conferință internațională
stabilește un nou standard al
sărbătoririi centenarului, dar este nemulțumit
de tot ceea ce s-a făcut până la această oră. „Spirala violențelor interne a canibalizat interesul"
pentru această aniversare și există
pericolul ca românii să treacă somnolenți
de acest moment fără ca istoria să fi devenit mai limpede. E posibil ca la un
moment dat să trebuiască să dăm răspunsuri clare la întrebările acumulate în
acești o sută de ani și noi ne pierdem în fleacuri, e de părere
Dan Dungaciu. Norocul este că, în fapt, aniversarea se întinde până în 2020
pentru că și România a mai fost
implicată într-un război după război: cel împotriva extinderii bolșevismului dincolo de hotarele noii URSS. Mai
avem, prin urmare, timp să ne reconsiderăm poziția.
Cu toate acestea, o conferință
(chiar și internațională) de o zi organizată în septembrie
(adică spre sfârșitul anului) nu poate
risipi impresia că establishment-ul (politic sau științific) nu este interesat cu adevărat de
această temă, considerând mai importante războaiele și dezbinarea internă decât Unirea. Academia însăși trece prin momente de cumpănă și contestări după ce numele mai multor
academicieni, inclusiv al președintelui
acestei instituții, s-au regăsit în
documentele Securității, dar și pe diverse comunicate naționalist-conservatoare publicate în ultimii
ani. Chiar și conferința aceasta pare prea puțin și
prea târziu, chiar dacă este patronată de președintele
Iohannis care va participa adresând un mesaj celor prezenți. Adevăratul erou al evenimentului pare să
fie, la o primă vedere, însuși președintele Academiei, Ioan-Aurel Pop, care va
inaugura conferința cu comunicarea Cum
s-a făurit România modernă: treptele edificiului național și va rosti
cuvântul de închidere. Sunt mulți care
ar vrea să afle care au fost adevăratele sale relații cu Securitatea și ce
studii de istorie a publicat în reviste străine înainte de 1990. Pe de altă parte,
Ioan Aurel Pop este prețuit de colegii
săi de breaslă și de o parte însemnată
din opinia publică tocmai pentru opiniile sale conservatoare și eurosceptice.
Însă aceste neclarități
biografice ale protagoniștilor sunt
secundare și ar trebui să considerăm,
alături de Dan Dungaciu, că Academia este cea care trebuie să dea și pe viitor legitimitate, soliditate și rigoare științifică actului Unirii în fața contestatarilor ei, dar și a viitoarelor generații. Și
că adevăratul personaj principal sărbătorit este România Mare.
RGN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu