ALEXANDRU VLAHUŢĂ – 160 DE ANI DE LA NAŞTERE
(n. 5 septembrie 1858, Pleşeşti, azi Alexandru Vlahuţă, judeţul Vaslui — d. 19 noiembrie1919, Bucureşti)
“ – “Eu prins?” Atâta doar apucă să zică Mihai şi, întorcându-se să-şi caute sabia, fu străpuns pe la spate de suliţa unui valon. În aceeaşi clipă un gealat c-o izbitură de topor îi zbură capul de pe umeri, - cap şi trup căzură, izvoare de sânge, la picioarele ucigaşilor.
Aşa s-a sfârşit, la 43 de ani, în dimineaţa zilei de 9 august 1601, cel mai cinstit şi mai viteaz ostaş al celor mai făţarnice şi mai mişcătoare vremi.
Toate-n viaţa omului acestuia au fost mari şi vijelioase: speranţele ca şi amăgirile, bucuriile ca şi durerile, biruinţele ca şi înfrângerile – straşnic şi fulgerător a fost în uimitoarea lui înălţare, ca şi-n tragica lui prăbuşire. Erou al Crucii, al nostru şi al tuturora, erou în toată larga putere a cuvântului. Mihai rămâne una din cele mai strălucitoare figuri în istoria omenirii.
În el românii, toţi românii şi-au văzut în scăpărarea unei clipe de noroc, pe-ntâiul izbânditor al celui mai scump vis al lor, - încetat, nepriceput încă pe-atunci, vis încă şi azi – din ce în ce mai desluşit însă, din ce în ce mai luminat de raza dreptăţii ce va să vie.”
MIHAI VITEAZUL
DIN TRECUTUL NOSTRU (1908)
ALEXANDRU VLAHUŢĂ
VERSURI ŞI PROZĂ
EDITURA EMINESCU, BUCUREŞTI 1986
Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu