Puterea şi opoziţia parlamentară se află în conflict total,
fără putinţă de împăcare sau măcar de convieţuire. Rare sînt ocaziile în care
deputaţii şi senatorii din cele două tabere politice antagoniste sînt de acord
cu o lege şi votează împreună. De regulă, ies din sală cînd vorbesc adversarii.
Dialogul constructiv putere-opoziţie este obligatoriu dacă vrem să trăim mai
bine în ţară!
Cu toate că au majoritatea voturilor, PSD şi ALDE nu reuşesc
să-şi impună punctul de vedere. Opoziţia respinge din start toate ideile
puterii şi coaliţia nu acceptă nimic din ce propun opozanţii. Preşedintele
coordonează opoziţia şi întîrzie promulgarea legilor, avînd succes mai ales pe
legile justiţiei, la modificarea cărora se opun şi procurorii şi judecătorii,
încurajaţi de Comisia Europeană şi de ambasadorii occidentului.
Războiul pe legile justiţiei a ajuns în Parlamentul
European, fiind previzibilă o moţiune-recomandare ca legile justiţiei să nu fie
modificate, ceea ce ar însemna că UE doreşte ca statul să se menţină puternic
în raport cu cetăţenii români, iar drepturile încălcate prin protocoale secrete
şi abuzurile din justiţie să nu fie supralicitate. Cu alte cuvinte, mai bine să
sufere cîţiva decît întreaga ţară. Mai puţin periculos pentru democraţie este
ca procurorii să comită unele abuzuri, decît să nu fie condamnaţi corupţii.
Experimentul judiciar românesc vine însă în contra practicilor europene şi
totuşi comisarii îl susţin, ceea ce ne face să credem că Europa nu mai este
atentă la drepturile omului, cum era înainte de invazia arabilor terorişti.
Premierul Viorica Dăncilă va merge probabil la Parlamentul
European şi va explica că statul de drept trebuie respectat. Ministrul
justiţiei Tudorel Toader va răspunde la întrebările verzilor. Dar şi mai bine
ar fi dacă şefii Parlamentului României i-ar convinge pe europarlamentari că
justiţia română a scăpat de sub controlul democratic, că este nevoie de
echilibru între puterile din stat, nu de o superputere alimentată cu fonduri
publice uriaşe, pentru spionarea cetăţenilor. Se pare că „big brother” este
acceptat tacit în occident, deci şi drepturile cetăţenilor europeni sînt
încălcate pe motiv de terorism, anticorupţie, mafie, crimă organizată…
Lupta politică internă a dus la slăbirea PSD, care acum este
atacat şi din interiorul partidului. Primăriţa generală Gabriela Firea se
plînge într-o scrisoare că Bucureştiul are mari probleme, Guvernul nu susţine
capitala şi preşedintele-şef Liviu Dragnea n-o ajută. Cu experienţă
administrativă minimă (n-a fost consilier local, primar de sector), fosta
jurnalistă Gabriela Firea cere bani de la Guvern pentru a rezolva necazurile
capitalei. Dar bugetul ţării este strîmtorat, fondurile de dezvoltare locală au
fost deja repartizate în ţară, iar granturile europene se cîştigă pe proiecte
cofinanţate. De unde să scoată Guvernul alţi bani?!
Cel mai mare pericol este că cele 500.000 de apartamente din
Bucureşti depind de sistemul centralizat de încălzire, care a intrat oficial în
faliment – cetăţenii nu-şi plătesc datoriile. Primăriţa trebuia să recunoască
şi să-i sfătuiască pe cetăţeni să-şi monteze centrale termice de apartament –
precum în Baia Mare. Gabriela Firea îşi dă seama că a greşit la cheltuirea
bugetului de un miliard de euro şi, pentru a-şi ascunde imaturitatea
administrativă, aruncă vina pe alţii.
Românii n-au apă, canalizare, drumuri, iar primăriile
risipesc fondurile publice pentru stadioane şi festivaluri. Prioritizarea
investiţiilor şi a alocărilor ar trebui să fie tema principală a dialogului
putere-opoziţie. O soluţie ar fi ca cetăţenii să fie consultaţi prin referendum
dacă vor un stadion de 100 de milioane de euro, ori apă, canalizare, drumuri,
curăţenie, spaţii verzi?…
Autor: Nicolae Goja
Sursa: Graiul
Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu