Porcii de sticlă

Pesta porcină africană pune în pericol siguranţa alimentară a României. Dacă pentru pesta porcină clasică există un vaccin eficient, cea africană nu poate fi stopată decît prin uciderea (gazarea cu monoxid de carbon) a porcilor bolnavi şi dezinfectarea focarelor de infecţie. Dar la pagubă nu se află nici un vinovat, deşi aceştia există!

Statele din Occident au avut epidemii de pestă porcină africană în anii 1960-1970. Virusul a fost adus în 1959 din Africa şi a urcat spre nord din Portugalia. Infecţia cu PPA poate fi supraacută, porcii pier în 2 zile, acută (7 zile), subacută (în 15-45 zile, mor 30-70% din porci), cronică (mortalitate sub 30%) sau subclinică (inaparentă), porcii difuzează virusul toată viaţa.

PPA supraacută apare la porcii cu sensibilitate mare, din fermele cu condiţii de viaţă artificializate. Fără rezistenţă la patogeni, victimele sînt multiple – 130.000 de porci ucişi într-o singură fermă din judeţul Tulcea! Furajaţi cu aditivi chimici, rupţi de mediul natural, porcii devin gazde pentru orice bacterie sau virus, au receptivitate individuală, reacţionează supraacut chiar şi la infecţii naturale cu tulpini slab patogene, la care mistreţii sau porcii de ţară rezistă.

Nu mai avem rase precum Bazna sau Mangaliţa, ci purcei obţinuţi prin metisarea a 3-4 rase, cu performanţe zootehnice ridicate, consumă 260 kg de furaj concentrat în 150 de zile şi-l transformă în 70 kg de carne. Cei mai mulţi gospodari cumpără şi ei astfel de purcei de 30 kg, din fermele de reproducţie. În tîrgurile de animale (acum închise), se vînd purcei importaţi din Olanda, Danemarca, Germania, Austria, pe care ţăranii îi cumpără şi îi cresc în coteţ. Dar imunitatea lor este scăzută, nu-i de mirare că, în lipsa imunizărilor continue, se îmbolnăvesc.

Mistreţii din pădure, avînd rezistenţă dobîndită în decursul mileniilor, intră în contact cu viruşii, însă de regulă fac forme subclinice de boală, inaparente. În mod normal, neavînd contact cu porcii ţărăneşti şi cu atît mai puţin cu cei din fermele comerciale, mistreţii nu amplifică epidemia de pestă, deci nu este recomandat să fie împuşcaţi în masă. Nu avem dreptul să eliminăm din natură această specie de animal, ar fi lipsit de etică şi de raţiune să ne punem în locul lui Dumnezeu şi să decidem că mistreţii trebuie exterminaţi.

Marii crescători de porci cer eliminarea mistreţilor şi interzicerea creşterii porcilor în curţile ţăranilor. Ar fi o altă eroare economică pe care ar face-o politicienii. După ce au permis îngrăşămintele chimice, pesticidele de sinteză, hormonii, antibioticele ca stimulent de creştere, după ce au acceptat o zootehnie cu animale rahitice (nu văd soarele şi stau toată viaţa pe propriile excremente) şi o agricultură ce produce materii prime vegetale de foarte slabă calitate nutritivă şi gustativă, acum unii ar dori ca agricultura naturală, ecologică şi biologică să dispară.

Ideea este incalificabilă. Dacă cinteza din colivie moare, ar fi absurd că cerem ca toate păsările cîntătoare să fie împuşcate, pentru că poartă boli. Să respectăm lumea animalelor sălbatice, aşa cum ne-a lăsat-o Dumnezeu ca moştenire genetică. Fermierii mari ar trebui să îndeplinească normele de biosecuritate, să-şi amplaseze fermele departe de sate (10 km, nu 1 km), să aibă garduri şi zăbrele, iar muncitorii să respecte regulile (să nu aibă porci în propriile gospodării). În oraşe, creşterea animalelor este interzisă (cu cîteva excepţii) şi dacă va fi oprită şi la sate, atunci … partidele ecologiste vor avea cîştig de cauză. Iar noi vom deveni susţinători ai mişcării verzi.

Politica europeană în domeniul zootehniei merge pe o cale de subvenţionare greşită a fermelor bazate pe inputuri chimice, poluante. Exploatarea superintensivă a animalelor de fermă are o limită, iar cei care o încalcă trebuie să dea seamă şi să suporte pagubele. Nu contribuabilii!

Autor: Nicolae Goja

Sursa: Graiul Maramureşului