“Reformita”

Indiferent de  forma de organizare a unei ţări, capitalistă sau socialistă, două domenii sunt mereu la zi şi prioritare: educaţia şi sănătatea. În ţările ceva mai democratice decât altele, dezbaterile publice sunt axate pe cele două domenii.

Nu acelaşi lucru se întâmplă în România. Educaţia, mai pe înţelesul tuturor învăţământul, la fel ca Sănătatea, sunt cenuşăresele ministerelor. Ar fi nedrept să nu adăugăm şi Cultura.

Este adevărat că la prima vedere nu pare să afecteze în aceeaşi măsură populaţia ca neglijarea Educaţiei şi Sănătăţii, dar pe termen lung Educaţia, Sănătatea şi Cultura se constituie în coloana vertebrală a fiecărei naţiuni.   

Ţările, naţiunile, se diferenţiază între ele prin modul în care rezolvă problemele celor trei domenii. Din această cauză ele cad în sarcina celei mai reprezentative figuri politice dintr-o ţară.

Cine altcineva decât preşedintele poate fi cel mai în măsură să susţină cele trei domenii?! :tefan cel Mare a rămas în istorie ca ctitor de biserici şi mănăstiri. Constantin Brâncoveanu a fost martir al credinţei. Alexandru Ioan Cuza a pus bazele unor instituţii fundamentale. În ciuda defectelor sale, Carol al doilea a fost un susţinător al culturii.

Din păcate, istoria este plină de politicieni pentru care Educaţia, Sănătatea şi Cultura nu au reprezentat o prioritate.

Printre ei se numără şi şefii de stat din ultimii 30 de ani.

Face excepţie cel de-al patrulea preşedinte post-decembrist?  Klaus Iohannis s-a remarcat printr-o altă abordare decât predecesorii lui? În discursul său de la deschiderea anului şcolar a anunţat că se lucrează de doi ani la un proiect  pentru educaţie. În acelaşi timp, nu s-a sfiit să critice desele modificări legislative, găsind o formulă pentru reformă: reformita. Este o găselniţă. Ceea ce nu înseamnă că nu oglindeşte o realitate.

Poate că nu era momentul să critice situaţia şcolii româneşti. Nu de critică se duce lipsă, ci de acţiune. Poate că noi nu ştim, dar a făcut ceva concret fostul profesor Klaus Iohannis pentru şcoală? Anunţul că de doi ani se lucrează la un proiect naţional pentru Educaţie nu-i scuză neimplicarea în problemele şcolii.

Dar să trecem peste momentele mai mult sau mai puţin festive. Putem trece şi peste criticile convenţionale. Ceea ce trebuie să rămână ţine de un proiect naţional unanim acceptat de toate forţele politice.

Preşedintele a criticat desele modificări ale legislaţiei, dar de câte ori i-a chemat la aceeaşi masă pe liderii partidelor, pe reprezentanţii cadrelor didactice, pe primari, preşedinţi de consilii judeţene, pe sindicalişti pentru a ajunge la un punct de vedere comun? Niciodată.

S-a constituit o echipă la Cotroceni care lucrează de doi ani. Dar la cel rezultat a ajuns? Fostul preşedinte Traian Băsescu a avut o iniţiativă asemănătoare. Concluzia la care a ajuns poate fi sintetizată în cuvintele şoptite la urechea unui cunoscut om de cultură: „Şcoala românească scoate tâmpiţi”.

Emil Constantinescu, profesor universitar, a lăsat în sarcina lui Andrei Marga reformarea învăţământului.  La rândul lui, Ion Iliescu, nu s-a implicat în problemele învăţământului.

Prin urmare, cel de-al patrulea preşedinte, din punctul de vedere al preşedinţiei, are în faţă un teren virgin. Mai are la dispoziţie un an pentru a rămâne în istorie ca reformatorul învăţământului românesc. Are, aşa cum a spus, o echipă care lucrează de doi ani la un proiect pentru Educaţie. Raportul respectivei comisii se va înscrie  în ceea ce preşedintele Iohannis numea „reformită”?

Făcând disecţia acestui termen preşedintele voia să facă o trimitere la „mită”? Adică „reformita” să însemne reforma mitei?

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş