Zece lucruri mai puţin ştiute despre Capela
Sixtină a Estului şi despre cum a apărut superba culoare Albastru de Voroneţ.
Supranumită „Capela Sixtină a Estului” pentru fresca „Judecăţii de Apoi” care a
fost pictată cu celebrul pigment „Albastru de Voroneţ”, în mai bine de jumătate
de secol de existenţă biserica Mănăstirii Voroneţ, monument UNESCO, a avut
parte de o istorie zbuciumată.
1. Biserica Mănăstirii Voroneţ a fost ridicată în anul 1488 în
numai 3 luni şi 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme;
2. Pictura interioară a bisericii datează, în cea mai mare
parte, încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare, fiind realizată în 1496, iar
pictura exterioară a fost realizată în perioada lui Petru Rareş;
3. Biserica Mănăstirii Voroneţ este supranumită „Capela Sixtină
a Estului” datorită frescei de pe faţada de vest care ilustrează „Judecata de
Apoi”
4. La Mănăstirea Voroneţ şi-a petrecut Daniil Sihastrul ultimii
26 de ani din viaţă. Pustnicul a murit în 1496 şi a fost îngropat în biserica
Mănăstirii Voroneţ. A fost canonizat în 1992 şi a devenit Sfântul Cuvios Daniil
Sihastrul.
5. Caracteristic Voroneţului nu este doar natura pigmentului
albastru, aşa-numitul „Albastru de Voroneţ”, ci mai ales rezistenţa acestuia în
condiţii climatice foarte aspre, fapt care se datorează originalităţii tehnicii
de lucru aplicate de către pictorii moldoveni;
6. Cu excepţia pigmentului negru, obţinut din cărbune de lemn,
toţi ceilalţi pigmenţi folosiţi în pictură (interioară şi exterioară) sunt
substanţe minerale, naturale sau de sinteză: argile colorate cu oxid de fier
hidratat (ocru), sau oxid de fier anhidru (ocru roşu), hidrosilicat de Fe, Al,
Mg şi K (verde de pământ), oxid roşu de plumb (miniu), minerale de cupru
(azurit şi malachit), sulfură de mercur (roşu cinabru), silicaţi (albastru
smalţ), carbonat de calciu (alb de var);
7. Suprinzător, pictura include şi cele 12 semne zodiacale, în
imediata apropiere a Mântuitorului;
Desfiinţată în 1785, de ocupanţii austrieci, Mănăstirea
Voroneţ îşi reaia activitatea abia în 1991;
Biserica Mănăstirii Voroneţ a fost declarată monument
istoric în urmă cu 97 de ani, în 1918;
8. A fost inclusă în 1993 în patrimoniul cultural mondial
UNESCO.
10. Din punct de vedere geografic, mănăstirea este situată la
sud de orașul Gura Humorului din județul Suceava, pe valea râului Voroneț.
ISTORIC
Mănăstirea Voroneț a
fost înălțată pe locul unde se afla o
biserică de lemn. Când lucrările de construcție
se apropiau de final, Ștefan cel Mare
dăruiește mănăstirii prin actul de la
17 august 1488, moșia Știlbicani. Odată cu încheierea construcției biserica a preluat vechiul hram al
„Sfântului și Slăvitului Marelui
Purtător de Biruință Gheorghie”.
Încă de pe timpul domniei lui Ștefan
cel Mare, dar mai ales după 1488, mănăstirea devine un important centru de
credință și
cultură din Moldova medievală. Se consideră că apariția monahului Daniil la Voroneț
după o perioadă de ședere la Mănăstirea
Putna și de sihăstrie a dat nu numai un
impuls vieții monahale din acest lăcaș dar a și
imprimat un nivel de viață
duhovnicească deosebit de înaltă.
Ștefan cel Mare a
fost cel ce a dăruit mănăstirii pe lîngă o serie de moșii și mai multe cărți, cel mai relevant exemplu fiind
Tetraevanghelul din 1490, dar și veșminte și
odoare bisericești. Acest lucru a fost
practicat și de urmașii săi la domnie, Bogdan al III-lea, Petru
Rareș și
Alexandru Lăpușneanu care dăruiesc sau
confirmă anumite donații către
mănăstire. Deseori aceste donații se
făceau cu ocazia prăznuirii hramului mănăstirii, cât și la alte sărbători religioase.
Astfel, la 27 martie 1598, la hramul Sfântului Marelui
Mucenic Gheorghe, Ieremia Movilă dăruiește
„1 bute săcară, 1 bute slad, 1 poloboc vin, 1 poloboc stridie, 3 camene pietre
ciară, 6 taleri de chieltuială, 3 zloți
la tămîie”, ca la 3 aprilie 1602 același
voievod să vină cu daruri cu ocazia aceleiași
sărbători. La 21 aprilie 1614 întocmește
„catastif de praznic ce au dat și
miluit …. sfintei sale mănăstiri a Voronețului”
Ștefan Tomșa voievod, care vine cu aceeași
ofrandă. Constantin Mavrocordat dă mănăstirii Voroneț, la 7 noiembrie 1733, „din vama mare cîte 2 ocă de untdelemn și cîte 8 dramuri tămâe pe lună ca să fie
pentru luminarea înaintea sfintelor icoane”. În pomelnicul mănăstirii sunt
înscriși spre pomenire boieri cu cele
mai înalte ranguri, cu membrii familiilor lor, ceea ce arată importanța mănăstirii ca fiind unul dintre cele mai
importante lăcașuri de cult ale
Moldovei pe parcursul secolelor XV-XVIII.
În 1490 la Voroneț
se fondează o scriptorie în care erau copiate cărțile
necesare oficierii slujbei religioase, cel mai bun exemplu fiind copierea unui
Tetraevanghel de la 1490 de către călugărul Pahomie, din partea locului. Se
consideră că aici a fost înființată, ca
și la alte mănăstiri, o școală de slavonie unde erau aduși pentru instruire și educație copii de
boieri și de preoți care învățau
pentru a deveni preoți, copiști de cărți,
dieci pentru cancelariile ținuturilor și orașelor,
dascăli pentru biserici și școli.
Descoperirea Psaltirei voronțene
și a Codicelui voronțean, i-a determinat pe cercetători să
considere că de pe timpul aflării lui Grigore Roșca
la Voroneț, activa o școală mănăstirească în care se studia în
limbile slavonă și română. Puține sunt însă exemplele care ar demonstra că
un tînăr sau un monah și-a făcut
studiile la școala mănăstirească de la
Voroneț. În una din însemnările de pe
Tetraevangheliarul din 1550/1551, dăruit de mitropolitul Griogore Roșca, mănăstirii Voroneț: „… unde din fragedă copilărie m-am închinat lui Dumnezeu, cu
rugăciunea Sfântului părinte al nostru Daniile cel nou, și unde am primit cinul îngeresc, și
unde mult m-am trudit cu sufletul”, reiese că înaltul prelat moldovean s-a
format ca preot sub supravegherea monahilor din partea locului.
O înviorare deosebită a vieții
monahale pe diverse planuri a cunoscut mănăstirea Voroneț pe timpul egumenului Macarie(1756-1782), cînd s-au construit
noi chilii, a fost reparată biserica, au fost reparate cu insistență proprietățile
mănăstirești, efectuîndu-se în acest
scop și întocmirea în 1775 a unei
Condici de averi de tot felul ce a fost tălmăcit și
renovat de Vartolomei Mayereanu Pomelnicul, au fost procurate cărți noi, a crescut numărul monahilor.
După anul 1775, cînd are loc anexarea teritoriului amplasat
în N-V Moldovei (Bucovina) de către Imperiul Habsburgic, are loc o diminuare
traptată a privilegiilor și drepturilor
de care se bucurau odinioară bisericile și
mănăstirile ortodoxe, lucru ce a dus la o serie de nemulțumiri, astfel pe 13 noiembrie 1782, egumenii de la șapte mănăstiri, printre care și Inochentie al Voronețului se întrunesc pentru a alege doi delegați ce urmau să prezinte cererile lor
împăratului Iosif al II-lea, pentru recunoașterea
vechilor privilegii, aceleași cerințe fiind înaintate și episcopiei ortodoxe din Cernăuți;
în cele din urmă la cerințe s-a răspuns
printr-un compromis ce prevedea desființarea
schiturilor și reducerea numărului de
călugări. A fost creat un fond bisericesc ce a avut drept scop controlul
veniturilor bisericilor și mănăstirilor
și au fost secularizate moșiile mănăstirilor, Voronețul nefăcând excepție în acest caz.
După 1785, biserica Sf. Gheorghe a Mănăstirii Voroneț a rămas să activeze ca biserică parohială
pînă în 1991 și o mare parte din
relicvile mănăstirii au fost transferate la mănăstirile Teodoreni, Sucevița, Putna. După 1918, biserica fostei
mănăstiri Voroneț a fost declarată de
statul român drept monument istoric.
Acest statut îl are pînă în prezent. În perioada socialistă
aici s-au efectuat o serie de săpături arheologice dar și restaurări ce au fos apreciate contradictoriu.
Prin decizia nr.1 din 14 martie 1991, semnată de Î.P.S.
Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, pe baza adresei Cancelariei Sfîntului
Sinod al Bisericii Ortodoxe române nr. 5373, același an, Mănăstirea Voroneț
și-a reluat viața monahală după 206 ani, de data aceasta fiind obște de călugărițe.
Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte
din timpul lui Ștefan cel Mare, anul
1496. În scenele din altar și din naos
artistul a urmărit să redea îndeosebi sensul teologal al imaginilor, realizând
un ansamblu solemn, dar cu vădit caracter de monumentalitate. Printre aceste
picturi de interior atrag atenția mai
ales: Cina cea de Taină, Împărtășirea
Apostolilor, Spălarea picioarelor (in altar), Ciclul patimilor și tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel Mare (în naos).
Pictura exterioară a Voronețului,
datând din timpul domniei lui Petru Rareș,
este realizată la un înalt nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești. Figurile biblice din aceste fresce
exterioare sunt apropiate de viață,
însuflețite, firești. Frescele se disting prin coloritul lor
viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare și
în care predomină verdele și albastrul,
prin compoziția larg desfășurată a diferitelor scene. Fațada de vest, cu impresionanta scenă a Judecații de Apoi, este alcatuită compozițional pe patru registre. În partea
superioară se află Dumnezeu Tatăl, registrul al doilea cuprinde scena Deisis,
încadrată de apostoli așezați pe scaune. De la picioarele Mântuitorului
pornește un râu de foc în care păcătoșii își
află chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfântului Duh,
simbolizat în forma unui porumbel, Sfânta Evanghelie și Protopărinții
neamului românesc – având spre nord un grup de credincioși călăuziți de Sfântul
Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredincioși care primesc dojana lui Moise. În registrul al patrulea, la
mijloc, apare cumpăna care cântarește
faptele bune și pe cele rele, lupta
dintre îngeri și demoni pentru suflete;
în zona de nord raiul, iar în cea de sud iadul.
O notă caracteristică a acestor fresce o constituie și bogata imaginație creatoare a realizatorilor ei, care introduc în compoziție elemente folclorice (spre exemplu
arhanghelii care suflă din buciume, instrumente specifice păstorilor de munte).
În interiorul bisericii rețin atenția jilțurile
și stranele din secolul al XVI-lea
(printre altele un jilț domnesc, o
adevărată capodoperă a sculpturii în lemn), mormântul mitropolitului Grigore Roșca, din pridvor, mormântul sihastrului
Daniil (Daniil Sihastrul), din pronaos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu