de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA
Dragii mei enoriași!
Hristos S-a-nălțat!
Ziua Eroilor. Câteva cuvinte despre Ziua Eroilor am dori să
rostim în rândurile următoare. Pentru nenumăraţii eroi ai neamului, ştiuţi şi
neştiuţi, pe care numai Dumnezeu îi are în evidenţele Lui, acolo, sus, în
Cartea veşniciei.
Din cele câteva sute de zile ale unui an, una v-am dedicat-o
vouă, Eroi ai neamului românesc! E puţin, e prea puţin, ca să vă putem pomeni
după cuviinţă. Câteva manifestări omagiale, câteva discursuri, dintre care
unele de circumstanţă, câteva articole în presă înghesuite lângă altele cu
conţinut sportiv, politic sau economic, câteva imagini de arhivă la televizor
şi gata, socotim că ne-am împlinit datoria faţă de voi. În ultimii ani se
comandă oficial slujbe în biserici, parastase şi pomeniri, se bat clopotele
etc.
Şi, totuşi, de fiecare dată mi-a rămas gustul amar al neîmplinirii
după astfel de zile. Prea puţini sunt cei care observă trecerea unei astfel de
zile, prea puţini cei care participă efectiv la împodobirea ei, la comemorarea
voastră. Nimeni nu v-a numărat vreodată. Nici nu ar putea să vă numere pe voi,
puzderie de boabe semănate sub brazdele ţării de-a lungul a mii şi mii de ani.
Voi, eroii neamului meu, sunteţi ca frunzele şi ca iarba, sunteţi cântec şi
lacrimă, sunteţi binecuvântare şi blestem.
Numai Dumnezeu va citi din Cartea Veşniciei numele vostru,
al tuturor celor ce v-aţi poticnit loviţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi-n
închisori pentru apărarea ţării, pentru apărarea credinţei strămoşeşti, pentru
libertatea şi demnitatea noastră.
În această zi, voi, eroi ai neamului meu, ştiuţi şi
neştiuţi, strămoşi, părinţi şi fraţi, veniţi din zările nevăzute ale tărâmului
de dincolo şi vă aliniaţi, în coloane nesfârşite, aşteptând să primiţi omagiul
şi recunoştinţa noastră sinceră şi curată. Poate noi cei vârstnici avem
sufletele pângărite de păcate, de griji meschine şi efemere, dar adevărata
mângâiere v-o aduc pruncii aceştia nevinovaţi. Ei cântă imnuri de slavă şi de
aducere aminte, ei spun poezii înflăcărate, ei aşează cu mânuţele lor delicate
florile pe mormintele şi la monumentele voastre. Poate numai pentru sufletul
lor sincer şi curat ar trebui să vă simţiţi răsplătiţi pentru tot şi pentru
toate. Poate că zâmbetul lor 1-aţi visat prin ceaţa vremii, când moartea şi-a
pus zăbranicul peste ochiul vostru.
Mă închin memoriei voastre, scumpi Eroi ai neamului, ştiuţi
şi neştiuţi, care n-aţi pregetat să plătiţi cu viaţa, cu sănătatea, cu
libertatea, cu gândul şi cu slova voastră speranţa de mai bine. În lupta
voastră aţi apărat pământul acesta, ce ni 1-a dăruit Părintele Luminilor şi al
Veşniciilor, ca să nu fie strivit de cizmele uriaşilor vrăjmaşi. Aţi apărat cu
piepturile, cu braţul şi cu mintea voastră pământurile, altarele şi fecioarele,
aţi apărat mormintele şi sfintele locuri de aducere aminte.
V-aţi rezemat de Carpaţi şi aţi secerat liftele păgâne şi
lacome, lăcustele, şi zmeii, şi lupii, şi ciuma, şi holera. Aţi fost prometei
înlănţuiţi, sisifi ai unei zodii greu de purtat prin veacuri. V-au încoronat cu
spini adesea, v-au umilit şi v-au îngenuncheat, v-au răstignit de nenumărate
ori pe crucea istoriei, dar nu v-au înfrânt. Nu v-au înfrânt nici oamenii, dar
nici vremurile.
Voi aţi supravieţuit prin veacuri în fiecare vorbă
românească, în fiecare închinăciune creştinească, în fiecare piatră de hotar,
în fiecare slovă dăltuită pe hârtie, în metale sau în piatră, în fiecare suflet
românesc. Prigonitorii s-au dus ca vântul şi ca apa, voi aţi rămas ca pietrele
de granit şi supravieţuiţi prin fiecare fibră a fiinţei noastre de români, prin
fiecare speranţă, prin fiecare vis de mai bine, prin tot ceea ce suntem şi prin
tot ceea ce am vrea să fim.
Vă sărut memoria şi mă rog la Dumnezeu să vă aşeze acolo, în
locurile drepţilor, ale apărătorilor binelui şi dreptăţii, Amin.
*
Imnul eroilor. Redăm o poezie superbă închinată de poetul
Iuliu Roșca Dormidont eroilor neamului și
pusă pe muzică de Ionel Brătianu. Este recitită cu diferite ocazii, este
cântată de soliști și coruri în momente de mare vibrație patriotică. Iat-o:
„Presărați pe-a lor
morminte
Ale laurilor foi,
Spre a fi mai dulce somnul
Fericiților eroi.
Ridicați pe piramida
Nemuririi faima lor,
Scriți în cărțile de aur
Cântecul nemuritor.
Pe copii la sânul vostru
Alinați-i cu-acest
cânt,
Povestindu-le cu fală
Al eroilor avânt.
Dezveliți tot adevărul
Și le spuneți tuturor
Cum muriră frații noștri
Pentru neam și țara lor
Și pe sacrele
morminte
Puneți lacrime și flori,
Spre a fi mai dulce somnul
Miilor de luptători
Ridicați pe piramida
Nemuririi faima lor,
Scriți în cărțile de aur
Cântecul nemuritor.
*
File de jurnal – 29 iun. 1982. „La căminul Patriarhiei l-am
întâlnit pe Părintele Caliopie Georgescu, starețul
Mânăstirii Lainici. Mi s-a plâns că tot mai mulți
dintre cei care vizitează Mânăstirea Lainici nu au nici un dram de fond
religios. Vin din curiozitate unii, din snobism alții. Mulți vin doar
pentru a plăti acatiste cu cele mai deșucheate
blesteme și rugăciuni, ca și când mânăstirea ar fi ajuns pe post de
vraci. Părintelui Caliopie nu-i este frică de atei, pentru că, așa cum spunea dumnealui, „cu ateul te poți înțelege,
în timp ce cu indiferentul ți-e
imposibil”.
În tren am avut parteneri de drum din Dobrogea și Bârlad. Erau două femei de țară. Mi-au spus că pe la ei s-au aplicat
amenzi de câte 2.500 lei celor care n-au ieșit
la muncă. Recoltele pe la ei, ca și-n
Bărăgan și în Oltenia, sunt frumoase.
Se seceră în plin la orz.
La București un
copil s-a repezit și a luat două căpșune din coșul
unui țăran. Acesta i-a dat în cap cu
greutatea cântarului, pe care o avea, întâmplător, în mână. Lovitura a fost
mortală.
Ieri am fost la Severin. Coada la stația de benzină de la ieșirea
spre Craiova se întinde pe bulevardul Tudor Vladimirescu, cotește pe strada Topolniței, coboară pe la autogară până la poarta CPL-ului, apoi o ia
în sus pe strada Traian. În patru ore nu se poate ajunge la stație. Eu am avut o rezervă de 100 litri. Acum
mai am doar 20-30 litri, așa că mai pot
să supraviețuiesc puțin. De poimâine se vor scumpi produsele
petroliere și curentul electric.”
*
In memoriam: Pr. prof. dr. Nicolae Achimescu. Luni, 27
mai, a plecat spre veșnicii prietenul meu din copilărie, Preotul
Nicu Achimescu.
În vara anului 1968 am intrat în casa lui de la Șiroca și
l-am cunoscut pe el, pe frații lui
Gheorghe și Romică, pe tată lui Dumitru,
„Dumitru de la Fag”, cum îi spunea lumea în sat și
pe mama Romica. O familie de oameni primitori, omenoși, gata să te ajute, bucuroși
de prietenie. Eram de aceeași vârstă cu
fiul cel mare al familiei, cu Gheorghe și
aflasem că și el vrea să dea examen la
seminar, ba mai mult, chiar fusese la Craiova și
aflase toate detaliile privind actele necesare, probele de examen etc. M-am
împrietenit mai ales cu Gheorghe, iar la vremea potrivită ne-am dus la examen. Eu am reușit, el a picat, dar în anul următor a încercat
din nou și a intrat și el. A mai trecut un an și a venit la seminar și „prâslea” familiei, Nicu, băiatul cel mic. Între cei doi frați era mare deosebire. Gheorghe era fire
deschisă, comunicativă, în timp ce Nicu era mereu tăcut, îngândurat, preocupat,
cu cartea subsioară. Nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată pe Nicu jucând
fotbal sau alt joc. Dacă-l întrebai de vorbă răspundea scurt, la obiect, apoi
se scuza și se retrăgea. Gheorghe era
mai apropiat de mine decât de frate-său Nicu. După seminar (1970-1975) a urmat
studenția la Teologie în București (1976-1980), apoi doctoratul (1980-1982)
tot la București. Același om, aceleași
griji, aceleași preocupări. Mare
surpriză a fost, când am aflat că a obținut
o bursă la Universitatea din Tübingen (Germania), una dintre cele mai renumite
universități europene, ca să-și continue studiile doctorale (1983-1984 și 1991-1992). Ce mândră era tanti Romica!
Spunea tuturor cunoscuților unde a
ajuns copilul ei!
Aceste studii au fost încununate cu teza de doctorat Die Vollendung
des Menschen in Buddhismus. Bewertung aus orthodoxer Sicht (Desăvârșirea omului în budism. Evaluare din
perspectivă ortodoxă), elaborată sub îndrumarea a doi mari teologi, prof. dr.
P. Beyerhaus și prof. dr. J. Moltmann și titlul de doctor în teologie.
Am fost la nunta lui, la Șiroca,
împreună cu mulți colegi de-ai lui de
seminar și de facultate. Mireasa,
tânăra Ana Cornelia era studentă la Medicină în Iași. Ce bucurie, ce frumos a fost!
Între anii 1986-1991 a fost profesor în cadrul Seminarului
Teologic din Caransebeș, pentru
disciplinele: Istoria religiilor, Teologie Dogmatică, Îndrumări Misionare și Limba franceză, apoi, din 1993, lector la
Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași.
În anul 1998 a promovat Conferențiar
titular, iar în anul 2000, profesor universitar. Din anul 2002 a devenit
Conducător de doctorat la disciplina căreia i-a consacrat întreaga sa
activitate: Istoria și filosofia
religiilor. Consiliul Profesoral al Facultății
de Teologie Ortodoxă din Iași l-a ales
Decan pentru perioada 1993-1994 și
2000-2004. Între anii 2005-2010, a fost Directorul Școlii doctorale din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității „Al. I. Cuza”. Vreme de opt ani: 2004-2012, a fost membru în
Colegiul de Onoare al Universității
„Al. I. Cuza” din Iași. A funcționat în anii 2004-2005 și ca profesor la Facultatea de Litere a
Universității „Al. I. Cuza” din Iași, Catedra de Literatură comparată și estetică. Începând din 2008 s-a mutat la
București, fiind solicitat să preia
catedra de Istoria Religiilor la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul”,
unde a și devenit titular în 2012 și director al Școlii
doctorale a facultății.
A ocupat diferite funcții
și demnități, precum: membru al Academiei Germano-Române (2008), director
al Centrului de Studii și Dialog
Interreligios și Intercultural din
cadrul Universității din București (din 2014), președinte al Comisiei de Teologie în Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) din
cadrul Ministerului Educației și Cercetării (din 2011), membru în Consiliul
Național General al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) din
cadrul aceluiași Minister (din 2011),
Membru în Consiliul Studiilor Universitare de Doctorat (CSUD), Universitatea
din București (din anul 2012), expert
evaluator în cadrul Consiliului Național
al Cercetării Științifice din Învățământul
Superior (CNCSIS), membru fondator al Centrului de Dialog și Cercetare în Teologie, Știință
și Filosofie, Universitatea București (din 2010), membru în Colegiul de redacție al periodicului „Ortodoxia”, revista
Patriarhiei Române, membru în Colegiul editorial al Revistei Române de Bioetică
(din 2000).
Opera sa, bogată, valoroasă și
actuală, numără mai multe manuale universitare, volume (personale sau
coordonate), zeci de studii științifice și
sute de articole. Cităm câteva cărți
ale sale: Testamentul Domnului nostru Iisus Hristos (Iași, Editura Polirom, 1996); Istoria și filosofia religiei la popoarele antice (Iași, Editura Junimea, 1998), Budism și creștinism.
Considerații privind desăvârșirea omului (Iași, Editura Junimea, 1999); India. Religie și filozofie (Iași, Editura Tehnopress, 2001); Noile mișcări religioase (Cluj-Napoca, Editura Limes, 2002); Religii în
dialog (Iași, Editura Trinitas, 2005);
Universul religios în care trăim (București,
Editura Trinitas, 2013); Religie, Modernitate și
Postmodernitate(București, Editura
Trinitas, 2013); Istoria și filosofia religiilor. Religii ale lumii
antice(București, Editura Basilica,
2015) și altele. A coordonat, de
asemenea, numeroase volume colective în limba română și alte limbi. Momentul final l-a găsit lucrând asiduu la
finisarea unui Dicţionar enciclopedic al religiilor!
Nu a fost scutit de necazuri. I-au murit părinții de timpuriu, sperând că într-o bună zi
feciorul lor se va întoarce acasă. Până aproape de a pleca dincolo, o dată pe
săptămână, la o anumită oră, mama Romica se urca în vârful unui deal – uneori
chiar într-un pom acolo – și vorbea la
telefon cu Nicu, fiindcă era singurul loc unde avea semnal. I-a murit fratele
Gheorghe, preot la Șiroca. În 2012 a
fost profund marcat de decesul soției
sale, răpusă de o boală fără leac. El însuși
se lupta cu o boală perfidă, care l-a și învins. Au rămas în urma lui fiica Iuliana
și cei doi nepoței, Ștefan și Mihai.
La înmormântarea lui a slujit însuși patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, care a și rostit un emoționant cuvânt de despărțire.
Reținem un fragment din acest cuvânt:
„Firea harnică şi ordonată a Părintelui prof. dr. Nicolae Achimescu, cultura
credinței, a muncii corecte și a dreptății,
cultură primită în familie, studiile teologice temeinice, experiența academică germană armonios altoită pe moștenirea românească, l-au impus în ochii
tuturor ca pe un profesor universitar de vocație,
lăsând astăzi posterității imaginea
celui mai prestigios profesor și
specialist român al momentului, în domeniul Filosofiei și Istoriei Religiilor. Strălucit și
pasionat cercetător, Părintele Nicolae Achimescu a rămas mereu un om al credinței!”
Locul său de veci este în cimitirul Mânăstirii Cernica de
lângă București.
Dacă mi-ar cere cineva să indic o minune săvârșită de Dumnezeu în zilele noastre, n-aș ezita să-l menționez pe Nicolae Achimescu, copilul sărac plecat de la oi și ajuns pe culmile culturii și învățământului
românesc. Când vrea Dumnezeu….!
Dumnezeu să te ierte, frate Nicule, și să te primească în împărăția
Sa!
*
Ciudat! Am găsit un text pe internet plin de semnificații privind chipul omului de azi. Iată-l și sper să ne dea de gândit tuturor:
Ciudat, cum 10 lei par așa
de mulți dacă îi dai la biserică, dar
par așa de puțini dacă mergi la cumpărături…
Ciudat, ce lung pare să îi slujești lui Dumnezeu o oră, dar ce repede trec 90 de minute la
fotbal…
Ciudat, ce lungi sunt câteva ore în biserică, dar ce scurte
sunt orele când vezi un film…
Ciudat, cum noi de multe ori nu știm ce să ne rugăm, dar la prietena noastră/prietenul nostru
întotdeauna avem ce să îi povestim…
Ce interesant este când se lungește un meci de fotbal, dar cum ne pierdem răbdarea și cât ne tot uităm la ceas când durează
programul de biserică mai mult decât de obicei…
Ciudat, ce greu este să citești
un capitol din Biblie, dar ce ușor este
să „înghiți” 100 de pagini dintr-un
roman…
Ciudat, cum oamenii la un concert ar vrea cu tot dragul să
stea pe primul rând, dar la biserică „se înghesuie” pe ultimul rând…
Ciudat, cum pentru o slujbă în biserică ne trebuie 2-3
săptămâni ca să anticipăm, dar cum găsim loc pentru alte lucruri și în ultimul moment în calendarul nostru de
zi cu zi…
Ciudat, ce greu este să spui la alții despre vestea cea bună, Evanghelia, dar ce ușor este să dai mai departe ultima bârfă…
Ciudat, cât de repede se răspândesc bancuri pe internet, dar
dacă cineva trimite mesaje despre Dumnezeu, se gândește lumea de 2 ori dacă să trimită mai departe… Ciudat… nu?
*
Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a
primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnișoara Bordeiașu Rodica –
Ecaterina din București: 200 lei;
Domnul Dragomir Mihai din Baia de Aramă, fiu al satului Bârda, Domnișoara Dragomir Iulia din Timișoara, fiică a satului Bârda, Doamna Filip
Cornelia din Tr. Severin: câte 100 lei; Doamna Deatcu Viorica din Tr. Severin:
60 lei; Doamna Vlădica Florentina din Tr. Severin Domnul Col. Popa Mihai din Rm. Vâlcea și Domnul Botea Constantin din Șimian (MH), fiu al satului Bârda: câte 50 lei;
Domnul Cernea Mihăiță
din Malovăț a mai adăugat 100 lei
pentru contribuția de cult, totalizând
până acum 200 lei; Doamna Dragomir Virginia din Bârda și Doamna Mateescu Florica din Malovăț au achitat câte 100 lei pentru contribuția de cult.
Un fiu al satului Bârda, care nu dorește să i se știe numele,
a mai donat 400 lei, reprezentând manopera pentru restul de gard al bisericii
din Bârda; Doamna Rolea Marina, Domnul Turlacu Emil și
Doamna Sfetcu Stela din Bârda au donat
câte 50 lei pentru gardul bisericii de la Bârda
*
În cursul lunii mai am donat pâine, astfel: 3 Mai: 100 pâini
azilului de la Ilovăț; 5 Mai (Malovăț): 240 pâini; 12 Mai (Bârda): 200 pâini; 19
Mai (Malovăț): 170 pâini; 21 Mai
(Malovăț): 130 pâini; 26 Mai(Bârda):
193 pâini. Așadar, în luna mai s-au
donat 1.033 pâini. Copiilor prezenți la
slujbe li s-a donat ciocolată. Totodată, s-a vândut pâine la prețul de achiziție
de 0,70 lei/buc, astfel: 12 Mai (Bârda): 480 pâini; 19 Mai (Malovăț): 30 pâini; 26 Mai (Bârda): 607 pâini. Așadar, în luna mai s-au vândut 1.117 pâini.
*
Plăți. În cursul
lunii mai am făcut câteva cheltuieli mai mari, astfel: 3.295 lei brutăriei
pentru pâinea donată și vândută în
lunile aprilie și mai; 2.100 lei
tipografiei pentru cărți; 691 lei
protoieriei pentru cărți; 614 lei
impozit; 300 lei poștei pentru timbre
poștale; 123 lei curentul electric; 123
lei poște pentru colete; 100 lei pentru
cartușe de imprimantă; 52 lei pentru ciocolată; 50 lei pentru
internet; 50 lei pentru abonamente și
altele mai mici.
*
pr. Stanciulescu-BardaPublicații.
În această perioadă, preotul Dvs. a reușit
să mai publice câteva materiale, astfel: „Scrisoare pastorală” – 397, în
„Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 25 mai 2019, ediție și
on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/category/biserica);
în „Logos și Agape”, Timișoara, 28 mai
2019, ediție on-line
(http://www.logossiagape.ro); Între culmea speranței
și hăul deznădejdii, în „Națiunea”, București,
2 iun. 2019, ediție on-line
(http://www.ziarulnatiunea.ro/category/ religiespiritualitate);
*
Parohia noastră a publicat o nouă carte a Doamnei prof.
Sofia Dobrescu, Însemnări (120 pag.).
Întreg tirajul a fost cumpărat de Doamna Dr. Ionescu
Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș
(AG), fiica regretatei autoare.
Doamna prof. Sofia Dobrescu este un intelectual interesat de
diverse domenii ale cunoașterii,
inclusiv de cel religios. Citește
textul biblic, își ia notițe, pregătește
schițe și
povestiri pe înțelesul copiilor și al omului simplu, parcă ar vrea să le prezinte
ca lecții în fața clasei. Simte că astfel își
împlinește propria menire de mic
apostol al lui Hristos într-o lume tot mai secularizată și bulversată de tot felul de curente și sisteme ideologice și
religioase.
Ceea ce constituie o mare surpriză pentru cititorul cărților autoarei este interesul său pentru
domeniul politic. Cu modestia ce-a caracterizat-o în viață, citește presa,
ascultă la radio și la televizor știrile din țară
și din străinătate, vorbește cu oameni cunoscători într-ale politicii și, în intimitatea camerei sale, așterne pe hârtie, ca-ntr-un jurnal neștiut de nimeni, comentariile, observațiile și
gândurile sale referitoare la știrile
respective. În paginile acestei cărți
aflăm aspecte inedite despre personalități
și evenimente demult uitate sau chiar
contemporane nouă, toate supuse unei analize personale a autoarei, care trăia
cu convingerea fermă că nimic și nimeni
nu va scăpa de judecata Instanței
Supreme. Distingem aici intelectualul trăitor într-un regim totalitar, care
nutrea speranța unei izbăviri a Țării și
a individului. Pentru aceasta urmărea cu atenție
cele ce se petreceau în țară și în lume, zăbovind cu prudență asupra celor ce-i întăreau nădejdea că nu
este departe ziua când va răsări Soarele Dreptății
și al Libertății și pe plaiul
românesc.
E o carte care se citește
cu plăcere, desfătându-ne sufletul și
îmbogățindu-ne mintea.
*
Simpozion. În zilele de 27-29 mai s-a desfășurat la Tr. Severin a XII-a ediție a Simpozionului internațional „Mehedinți
– Istorie, Cultură și Spiritualitate”,
organizat și finanțat de către Episcopia Severinului și Strehaia, sub patronajul Prea Sfințitului Episcop Nicodim. Au participat numeroși ierarhi din țară
și din străinătate, profesori de la
universitățile de la Craiova, Arad,
Alba Iulia, București, Timișoara, Reșița, Cluj-Napoca, Centrul de Studii
Socio-Umane din Craiova, muzee, biblioteci, diverse alte instituții de cultură. Timp de trei zile s-a derulat
la Severin un adevărat maraton de cultură. Sperăm că episcopia noastră va reuși să și
publice lucrările susținute, fiindcă
altfel ar fi o mare pierdere. Prin seria acestor simpozioane, Episcopia
Severinului și Strehaei se impune ca un
factor cultural de prim ordin în peisajul cultural românesc. Aceste simpozioane
scriu istorie.
Preotul Dvs. a prezentat la acest simpozion două comunicări:
Scrisori către țăranul român și Etnoteologia – componentă a culturii
populare românești.
*
Excursii – pelerinaj.
Vineri, 24 Mai, am organizat o excursie – pelerinaj la Mânăstirea
Godeanu (MH), cu prilejul sărbătorii
locale Ciumarca. Am participat la Sf. Liturghie oficiată de Prea Sfințitul Episcop Nicodim împreună cu alți trei ierarhi din țară și străinătate.
Parohia a pus la dispoziție un autocar.
Așadar, participarea a fost gratuită.
Cu toate acestea, doar 23 enoriași au
binevoit să-și lase treburile și să meargă în pelerinaj. La Godeanu, pe
dealul Chiciura, este un peisaj mirific. De acolo vezi până-n Banat, până
departe în Serbia, până către Strehaia și
Motru. Parcă ai fi pe muntele Kogaion, unde-și
făceau dacii slujbele. De la ultimul nostru pelerinaj, Episcopia Severinului a
construit acolo o cruce monumentală din beton armat, înaltă de cca. 40 metri.
La picioarele crucii se află scena pe care s-a oficiat Sfânta Liturghie. A fost
o participare modestă. La înălțime au
fost cei 56 enoriași de la Sf. Gheorghe
jud. Harghita Aceștia au venit în
frunte cu ierarhul și cu preotul lor.
Părintele Ioan Marin de la Harghita a cântat mai multe pricesne și o doină dedicată satului românesc. Are o
voce superbă. S-a întrecut cu protopsalții
de la Chinonia. Au fost câteva ore de înaltă vibrare duhovnicească și artistică.
La data de 20 iunie,
joi, organizăm o excursie-pelerinaj pe traseul: Bârda – Tr. Severin – Caransebeș – Hațeg
– Deva (orașul, cetatea) – Alba – Iulia
(orașul, cetatea) – Mânăstirea Oașa – Mânăstirea Râmeț și retur (sau
întoarcerea pe Valea Jiului, pe la Mânăstirea Lainici). Prețul e de 60 lei/pers. Durează o zi. S-au
înscris deja 31 persoane, dar mai avem locuri libere. Autocarul va ajunge la
ora 5 dimineața în Bârda. Va lua mai
întâi participanții din Severin, care-l
vor aștepta la ora 4.30 la Podul Gruii.
La o dată încă
nestabilită, vom organiza o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Bârda – Tg.
Jiu – Rm. Vâlcea – Mânăstirea Cozia – Mânăstirea Turnu – Valea Oltului – Sibiu
(orașul) –Rășinari – Mânăstirea Păltiniș
– încă una sau două mânăstiri – Petroșani
– Mânăstirea Lainici – Tg. Jiu – Tr. Severin. Costul este de 60 lei/pers.
În ziua de 25 Iulie
organizăm o excursie – pelerinaj la Mânăstirea Sf. Ana de la Orșova, cu prilejul hramului. Vor sluji acolo
mai mulți ierarhi. Parohia pune la
dispoziție un autocar. Deci,
participarea este gratuită. Am început înscrierile.
*
Zâmbete. La o biserică într-un sat depărtat avea loc sfințirea bisericii. Lume multă, pregătiri, emoții, încordare. A apărut mitropolitul. La
poarta bisericii aștepta preotul în
odăjdii, cu Sf. Evanghelie în mâini. Tăcere. Mitropolitul se apropie, dar e tot
mai enervat. Când se apropie de preot, îi șuieră
o întrebare printre dinți: „- De ce nu
bați clopotul, părinte?” „- Dintr-o mie
și unu de motive, Înaltpreasfințite!” „- Spune-mi unul!”, mai zise ierarhul.
„- În primul rând că nu avem clopot!” „- Bine, am înțeles! Lasă-le pe celelalte, nu mai e nevoie!” Aleea de la
poartă la ușa bisericii era străjuită
de enoriași în genunchi. Chiar lângă ușa bisericii ședea
un țigan în picioare. Preotul, care
mergea înaintea mitropolitului, îi spune: „- Stai și tu în genunchi, ca toată lumea, că vă binecuvântează
mitropolitul!” Țiganul răspunde, sigur
pe sine: „- Daʹ ce, mânca-te-aș,
binecuvântarea nu trece și prin
căciulă?” S-a făcut sfințirea. În
curtea bisericii era pregătită masa pentru participanții la sfințire. Înainte
de a se așeza lumea, țiganul s-a dus și a șezut pe un scaun
în capul mesei. Un consilier al bisericii s-a dus la el și i-a spus: „- Așează-te
și tu pe alt scaun, mai spre coada
mesei, că aici șade mitropolitul!” „-
Lasă, mânca-te-aș, stau și lângă el, că doar nu-i spurcat!”
*
Înmormântări. În ziua de 20 mai am oficiat slujba înmormântării
pentru Omir Sevastian (84 ani), iar în ziua de 28 mai pentru Orodan Aneta (89
ani), amândoi din Malovăț. Dumnezeu să-i ierte!
*
Program. În cursul lunii iunie avem următorul program de
slujbe: 1 Iun. (Malovăț-Bârda); 2 Iun.
(Malovăț); 6 Iun. (slujbă la Bârda;
pomeniri la Malovăț, la ora 11,30); 8
Iun. (Malovăț-Bârda); 9 Iun. (Bârda);
15 Iun. (Malovăț-Bârda); 16 Iun.
(pomeniri, dimineața la ora 7 la Bârda;
slujbă la Malovăț); 17 Iun. (Malovăț); 22 Iun. (Malovăț-Bârda); 23 Iun. (Bârda); 24 Iun. (Bârda); 25 Iun. (spovediri și împărtășiri
la Bârda, în biserică și în sat); 26
Iun. (spovediri și împărtășiri
în Malovăț, în biserică și în sat); 29 Iun. (pomeniri dimineața la ora 7, la Bârda; slujbă la Malovăț); 30 Iun. (Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la școală,
la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și
bucurii în casele și în sufletele Dvs.
Hristos S-a-nălțat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu