IN MEMORIAM, DUMITRU FÂNĂȚEANU

 

SE DUC POEȚII...

Se duc poeții, pe umbra asfințitului,

înspre înveșnicirea aducerii aminte...

Se duc poeții, unul câte unul,

înspre tine, clipă nepământeană...

Se duc poeții, pe drum fără de întors,

înspre tine, rai ceresc frumos împodobit...

Se duc poeții, spre tine eternitate și lumină,

spre tine dumnezeire, spre tine rugăciune...

Se duc poeții, noi, le privim neputincioși plecarea,

se duc înspre tine ,,Masă a tăcerilor!"...

Se duc poeții, rămânem prea săraci,

se duc poeții, înspre tine ,,Coloană a infinitului!"...

Se duc poeții, rând pe rând, unii plângând, alții râzând,

spre tine, cuvânt și adevăr...

Se duc poeții, spre tine lumină fără de sfârșit,

spre tine nerostită lumină lină...

Se duc poeții, spre tine rouă în lacrimi,

ducând cu ei zâmbet și patimi...

Se duc poeții, lăsând foșnetul frunzelor și muzele,

lăsând secundele oprite în cuvânt...

Se duc poeții, lăsând iubirea scrisă cu sinceritatea

tinereții

și a sufletelor găsite, pereche...

Se duc poeții, amar cât întinderile necuprinse,

de întuneric, de necuvânt, de zboruri văduvite...

VASILE BELE

Chiuzbaia, 24 noiembrie 2021